1,313 matches
-
1954 - 1956, ediție revăzută și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, București, Editura Vremea, 2011, 626 pag. Debutul unui autor nu se face cu prima carte pe care o publică, ci cu prima stupoare pe care o provoacă. E fără însemnătate dacă stupoarea aduce a înlemnire admirativă sau a consternare furioasă. Important e să apară un vîrf de trepidație care să-l consacre pe autor în pielea unui purtător de virtuți livrești: o tresărire de stil, o schimbare de unghi sau un alt
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
condiție absurdă, un Pandrea nepărtinitor fiind o contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută, compensația venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv, chiar scriind în singurătate și tăcere, Pandrea nu renunță la impostația avocatului aflat în plin oficiu de pledoarie
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
aproape car nale, de-a face literatură din orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când toți se uitau unii la alții, uimiți. Apoi izbucnea scandalul: unii fugeau afară din cafenea, alții cotcodăceau indignați, ascultându-se numai pe ei, și toți se zvârcoleau ca dracul în cristelniță. Găsiți, probabil, că mă purtam copilărește. Totuși, glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de minaret muzical, a islamicilor, misterul colorat, dar de-o cruzime nemărginită, al asiaticilor etc. Florența nu avea cum să facă excepție. Pe de o parte, am observat cu stupoare cum nu (mai) am, brusc, organ pentru Leonardo și Michelanghelo, dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a lui Fra Angelico. Și că mă atrage mai degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu un necunoscut, 2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul Mircea Hava (om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare) și firma Corint, care, cu stupoare am aflat, e surată cu editura omonimă. Ca să vezi: o micuță casă editorială devenită blazonul unei ditamai firme de reconstrucție patrimonială! Dl. Cosmin Suciu, împătimit al istoriei locului, ne-a purtat iute și eficient de-a lungul perimetrului hiperistoric, plin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
singura mea întâlnire între patru ochi cu Liviu Ciulei. Am fost vecini vreo jumătate de oră la... coadă să plătim lumina, la IDEB-ul de pe Hristo Botev, acum vreo zece ani. Eram chiar în spatele lui și i am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
locală, până spre vârf, crengile, rămânând ca niște scobitori, cu pete ulceroase pe trunchiurile măcelărite). Și - să ajungem la ziua de azi a baladei (dar sunt baladele timpurilor noastre, ale "tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești, ăn care - spre stupoarea cuiva care cunoaște oarecum "psihologie socială", dar nu bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
unei redacții a doua zi dimineața, și pe la ora patru în zori, istovit, am făcut curat pe masa de lucru și m-am culcat. După două ore de somn am vrut să recitesc textul, mai detașat, și am constatat cu stupoare că, din greșeală, îl distrusesem, împreună cu alte hârtii, nefolositoare. Cuprins de panică am încercat să-l reconstitui și am descoperit fericit că îl știam în întregime pe de rost. Deci l-am transcris pe curat, nu de pe ciornă, ci din
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
un război, o molimă, un dezastru natural. Ruptura produsă în țesătura vieții noastre cotidiene e într-atît de mare încît însuși firescul cu care ne ducem zilele de azi pe mîine e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și te îndeamnă în schimb să scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naționale. Fac ce vreau și ce pățesc? În cazul cel mai bun, dacă acționează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă. *Al șaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociația culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita și Mureș nu primește un leu de la Guvern pentru acțiunile sale culturale. *Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*. Nu mai există, pur și simplu. *În al
Dinu C. Giurescu: Manifest către români - "Mergeţi la vot în număr mare!" () [Corola-journal/Journalistic/41323_a_42648]
-
fizicieni nu sînt neapărat buni matematicieni, cît mai curînd oameni a căror imaginație este una prodigioasă. Iar Einstein s-a numărat printre ei. Sînt cel puțin două idei în Teoria relativității pe înțelesul tuturor în fața cărora simți un fel de stupoare. Mai întîi aceea că nu există un punct de vedere privilegiat în interiorul căruia să te așezi pentru a putea descrie în mod ireproșabil lumea. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu există, el nu poate fi privit ca acel observator (,sistem de
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
devenit o modă în Franța. Comentariul Teodorei Dumitru, la care Cronicarul subscrie în întregime, este: „Lucrurile ar fi cum nu se poate mai fericite dacă nevoia de scris ar fi întîmpinată de o nevoie echivalentă de citit, or, descoperim, cu stupoare, un alt sondaj arată că peste 53% dintre francezi citesc cel mult cinci cărți pe an și numai 15% citesc mai mult de 15 cărți pe an. Nu ne rămîne decît să conchidem că larga abundență a manuscriselor franceze, devenite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
pot oamenii să-și provoace singuri moartea cu atîta nesăbuință și hotărîre. Ei bine, scriitorul a luptat în bătălii adevărate și credea în unele lucruri predicate de Iisus. Cartea mai conține - și aici pe fața iluzionistului apăru o expresie de stupoare - cîteva căsătorii credibile, fericite, cu copii care sînt bine îngrijiți. Dar am spus destul pentru a demonstra că, în timp ce femeile și bărbații ar muri, dacă nu s-ar iubi și nu ar avea grijă de casele lor, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
laserelor. Un grup de trăgători deschisese focul asupra zeților. Dezorientați pentru câteva clipe, extratereștrii luară repede o poziție defensivă, protejîndu-se unul pe altul. Pulsurile laser păruseră să nu îi afecteze. Atunci, unul dintre oameni aruncă o încărcătură incendiară și, spre stupoarea întregii asistențe, grupul compact de zeți luă foc. Foarte repede însă, extratereștrii se rostogoliră scurt pe pământ și flăcările dispărură ca prin farmec. Cu excepția câtorva efecte de echipament, zeții nu păreau să fi fost afectați în vreun fel de focul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se controleze. — Erau la câțiva pași distanță: descălecaserăm ca s-o terminăm cu cei doi, însă... Gualfard tresări. — I-ați prins? întrebă stupefiat. Vizibil nemulțumit Balamber încuviință. — Da, îi aveam în mână, dar ne-a lovit trăsnetul. Un murmur de stupoare îi străbătu pe burgunzi. Gualfard, care făcea eforturi ca să-și revină după cele ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E limpede, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Shizuko (poreclă) - tânăra afectată grav, care și-a pierdut amintirile și care, în prezent, este internată la recuperare în spital -, am simțit nevoia să-mi revizuiesc valoarea textului. Oare am reușit să transmit cititorului toate trăirile (frică, disperare, singurătate, supărare, stupoare, pustietate, confuzie, speranță...) cât mai exact? După interviu am cugetat la lucrul ăsta nu știu câte ore, chiar zile. Îmi este teamă că am rănit câțiva intervievați, fără nici o intenție. Au existat mai multe motive: din neatenție, din ignoranță sau, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
NOASTRĂ DUMNEZEU ne-a povățuit Să nu ne gândim la “fructul oprit” Însă, mulți oameni nu s-au lăsat Până ce nu l-au gustat. Măcar să știe și ei Ce-i păcatul și în ce fel Acesta își spune “cuvântul”. Cu stupoare ei au aflat Că acest fruct i-a aruncat În brațele suferinței Și culmea, au continuat Să ai aibe aceeași dorință Trei sferturi din pământ l-ați acoperit Cu livezi din fructul oprit Și țipați la Mine Cum că Eu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
cap de familie”, la comoditate, la trândăveală, și la persecuția psihică a femeii, deoarece aici se ajunge în final. Există femei care cad în capcana soțului înțepat de “albina mândriei”, care și-a lăsat veninul, ce va fi folosit spre stupoarea lor, cu mândrie de acesta. Tu îi simți mojicia, sufletul de piatră și unde se ajunge în final, la multă suferință și speranță în zadar din partea ta, cum că va veni timpul când se va maturiza. Iar el cu mintea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
elegantă, era cald, era frumos. Teatrul era rotund, se și numea Theatre du Rond Point și se afla în mijlocul unui părculeț frumos luminat; era destul de frig, dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
foarte încântat. O lume care s-a prăbușit își distruge cu hotărâre până și adevărurile evidente în numele alteia și al altora care, probabil, vor repeta întocmai aceleași ciudate erori pe care omenirea le experimentează cu succes, văd, de milenii, spre stupoarea arheologilor care descoperă că civilizații fabuloase s-au prăbușit pentru că n-au izbutit să treacă peste mărunte chestiuni care puteau fi, de altfel, rezolvate uneori cu o mână de soldați. Seamănă teribil cu ceea ce s-a petrecut la noi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]