2,123 matches
-
unică. Aud aparatul...iar filmează. Cum pot fi oamenii îndrăgostiți de lucruri efemere? Fiecare asfințit...e altul... Închid ochii, ca să nu mai gândesc. Vreau să simt liniștea. Sub florile de tei, din fața Mecanicii, ne despărțim, în noapte. Mustăciosul îmi zâmbește suav. Chimistul e trist. Ce oameni delicați! “Pe dumneavoastră nu v-a prins soarele așa de tare, îmi zice o tinerică pe care nici n-am vazut-o până acum. Mergeți spre centru?” “Da”, zic și plec fără să mai privesc
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
să ne pierdem în zbor Singuri prin lume că un călător. Sub cerul cu stele să ne ținem de mână O rază de soare să ne fie cunună... Ecoul iubirii pe chip ne răsună, Praful de stele ne-aduce-mpreuna. Un cântec suav cheamă șoptit Chipul divin prea mult iubit. Imaginea ta e o lumină Ce-n inima aduce pace deplină. Și-o viața în plus dac-as avea, N-ar fi de-ajuns să te pot adoră. Referință Bibliografica: Dorul / Angheluță Lupu
DORUL de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358462_a_359791]
-
floare este o impietate, dar s-o dăruiește este sublim și nici floarea nu se mai întristează cînd este strivită cu pasiune la sînul rodnic al unei femei. Ce corespondență secretă o fi între femei și florile din grădină, ce suavă legătură se statornicește între zborul unei păsări și irișii îmbătați de frumusețea zborului ai unei fete îndrăgostite?! Morocănos de la o vreme, Vascodagama abia de le mai dădea bună-ziua vecinilor, trecea prin văgăună ca o nălucă, se mai oprea să discute
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cum pot oare cu așa casă fericit să mă numesc. Când pe altul îl întreabă: Tu ești fericit, ori ba? Dând din cap, el spune-n grabă: Hm ! nu prea mult, măria ta! Dar de ce? Ce îți lipsește? zise îngerul suav. - Aș trăi împărătește, dar sunt trist, că sunt bolnav. Am umblat prin lumea- ntreagă pe la doctori, dar n-am leac sunt slăbit și fără vlagă și nu știu ce să mai fac. Și cuprins de intristare, îngerul plecă mâhnit, că în lumea
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Argonaut / George Nicolae Podișor : Confluențe
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
un alt registru interpretativ, dar de aceeași înaltă ținută artistică, au fost aplaudate și cântecele interpretate, absolut divin, de Victorița Duțu. Ziua de 17 iunie a trecut, dar nu oricum ... Ea a lăsat, în inimile celor prezenți, emoții adânci, un suav parfum de tei( înfloriseră teii din curtea școlii), dar și gândul împlinit că viața poate fi trăită la alte dimensiuni decât grijile cotidiene. La final ne-am despărțit cu promisiunea unei reîntâlniri în această toamnă. Pe curând, Purani de Videle
„ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI M.CĂTRUNĂ” ... LA PURANI DE VIDELE, JUD. TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358173_a_359502]
-
zâmbetu-i blajin, ce-mi alungau adesea surâsuri de pelin. Cu mers stângaci, grăbit și cu frizura creață, un pic nălțându-mă prin lumea de verdeață, mă-ndreptam spre tata cu brațele întinse, chemarea lui din zâmbet privirea-mi cuprinse. Prin alintări suave și dans de balerine, valsau pe mici flori de tei roiuri de albine, iar eu, la tata-n brațe, ferice mă-nălțam Momentele senine în mine adunam. Vremurile s-au scurs printr-o dură clepsidră, uitarea -și face loc ca
OCHI VERZI de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357576_a_358905]
-
ea nu era VIE în mine. O Liturghie netrupească rostită pe altarul inimii, care se săvârșește din Neființă. Sufletul meu este cuprins în mirare, doar uimirea contemplării... Doar atât: uimire într--o lacrimă, dulce suspin de tămăduire dintr--o noapte cu arome suave, tandre, dulci - amărui, din Crucile -Florii -de- Liliac... Crucea Florii de Liliac / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 477, Anul II, 21 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dor Danaela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
umbrei” o carte prin care se probează forță creatoare inspirată, fericită alegere a drumului spre inima cuvântului, prin poezia simțurilor. Prin discreția, sfiala și umilință ce-i colorează lirismul, printre accentele de exaltare cenzurata și evocare nostalgica „Oglindă umbrei” amintește suav de scrierile poetei chiliene, de o cuceritoare simțire creștină, Gabriela Mistral. Mai mult, am îndrăzni să afirmăm că, prin inserțiile mitic-revelatorii și omniprezentă angoasei ontologice, se pot intui ritmuri „împrumutate” din expresionismul german al Elsei Lasker Schuler.” - Gheorghe A. Stroia
OGLINDA UMBREI (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357603_a_358932]
-
Întrebă ia surprinsă de vocea italianului care o lăsă fără de cuvinte, făcând-o să tremure din toate încheieturile, din cauza emoției. - Foarte simplu. Mi s-a făcut dor de tine și am sunat să văd ce-mi mai face frumoasa și suava mea iubită din Constanța. - Nu mă așteptam la telefonul tău. Ai reușit să mă surprinzi cu acest apel matinal. - Sper ca surprinderea să fie plăcută, eu așa mi-am dorit să fie. - Desigur că este plăcută. - Cine-i David? Iubitul
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului nostalgii au înflorit cireșii ca-n abecedar, pe cer au apărut trei stele-ndoliate, a răsărit un plaur peste ape și din fântâni se-adapă blândă luna, tot mai străină trena ta suavă sub cerul nopții-mi pare ca un doliu și-mi vine-așa în cochilii de vis să blastăm vechiul nostru paradis. și trandafirii au înflorit, iubito, izvorul sfânt ce curge-n pale unde, sub bolțile vrăjitei mări lunare, pare un
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357769_a_359098]
-
foarte frumoasă din care redau două strofe spre încântarea cititorului ce nu are timpul ori disponibilitatea de a citi tot volumul. /“Am răsfoit prin gălbejitele de vreme poze din album,/ Încercând să mai trăiesc aievea vreo dulce amintire!/ Păstrau încă suav al trandafirilor presați parfum/ Cu-ale noastre clipe ferecate pe veci în nemurire,”// “Și-așa mi se topise seara, ca alte și alte seri,/ Tot așteptându-te la foc de suflet și de lumânare!/ Trecură toamne, rând pe rând și
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată îi mângâie obrazul încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
Muzica îi risipește ușor printre șoapte, Iar acum chiar știu că se poate Să fac un vis să devină realitate. Și simt cum schimbarea vine Tot ce e rau se preschimba în bine, Iar adierea vântului ține Loc de atingeri suave și fine. Briză mării mă poartă pe vise... Plutind ușor pe speranțe atinse. Zburând lin peste tărâmuri cuprinse Între râuri de nori cu raze aprinse. Lumină de aur mă poartă cu dor În locul în care tristețile mor. Și-un zâmbet
CALATOR de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358664_a_359993]
-
autorul a disociat poemele, în două mari categorii, cele pentru poemul “Rugă fără sfârșit” și altele - libere de tematică, frumusețea lor este aceeași. Sâmburul de inefabil încolțește din toate la fel, pentru că autorul este egal cu sine însuși. O poezie suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie în același timp angajată și liberă de constrângeri. O poezie plăcută, misterioasă, tainică, inefabilă
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
lunii ucide a rănii grea rană”; „și inima-mi de piatră din piatră să o scoți”; „Din negurile negurilor nesfârșite”; „Tronai etern peste un timp fără de timp”; „Inelul de inele, ecou după ecou ... ” ș.a. Aceste versuri repetate, devin o incantație suavă cântată sub balcon și acompaniată de lira unui trubadur veșnic îndrăgostit. Și vai, dacă n-ar fi așa! Aceste mici artificii, inversările studiate de verb și jocurile de cuvinte dau savoare și farmec versurilor. De altfel, spiritul ludic este prezent
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
cel al unui cuplu de îndrăgostiți care se cheamă și se resping, se hârjonesc și se supără, se aprind și se răcesc, dar nu pot trăi unul fără celălalt. Fie că sunt sculptate în rana pietrei, fie cântate „cu lacrimi suave de vioară”, versurile de dragoste degajă sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib sufletesc, dar care are rezonanțe în întinderea pădurii
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
în hol că merg să ți-l aduc, zise Condurache, lăsând fata să intre pe ușa întredeschisă. Când profesorul se îndepărtă, Emanuela o împinse încetișor și se strecură în hol. Tablourile de Rubin de pe pereți erau cuprinse de o lumină suavă, dându-le un aer obscur, dar relaxant. - Ah, reveni profesorul, privind-o din cap până în picioare pe Emanuela. Ai intrat? Nu mă așteptam, dată fiind ora așa de târzie. - Era ger afară și ținând cont că noi suntem ceva mai
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
precum un măcelar rafinat, sadic, cu care poate, pe vremuri, întinsesem împreuna în acelaș ceaun. Ai venit ca să mi te ascunzi printre gândurile unei ultime după-amiezi ale unui ultim noiembrie, precum tigrul ce-și ascute ghiarele în așteptarea vreunei căprioare suave și uneori chiar nevinovate. Cine te-a invitat, de fapt? Sau poate tu - precum soarele și luna precum anii, zilele și poverile de regrete, vii fără sa fii invitată. Ca o lumină perfidă, plina de bisturie invizibile și feroce, care
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
precum este. Versul lui nu e prelucrat în retorte speciale. Cu toate acestea, poemele sunt proaspete, stenice, degajând oarecare căldură sau poate impresia unei călduri lăuntrice, a uneia care nu arde pielea, nici sufletul. Te atinge ușor, precum mângâierea mamei, suavă ca a îngerului guardian, care nu te scapă din ochi niciodată. Îți stă în preajmă și-ți șoptește. Dincolo de tăcerea rugăciunii, se simte supremația divină: „Uși. Nu aștepta să ți le deschidă nimeni. Dacă ți le deschide cineva, / Întotdeauna primul
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
o gonesc Departe-i iubirea dar doru-i nestins Departe mereu te gândesc Departe speranța-mi plutește domol Departe atunci te găsesc Și vreau de distanță să te separ Din rai să te fur alergând Și ochii, și fața, și părul suav Și trupul în brațe să-ți strâng Aproape te vreau să te văd și să plâng De dragoste la pieptul tău Să-mi tremure trupul uniți intr-un gel Să fim împreună mereu Încerc să nu judec și totuși o
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
site fine. Ce prinde la vânătoarea asta, poezie se numește. Poemele sale sunt polifonice, în care un maestru-regizor mișcă umbrele și actorii după reguli care-i pot scăpa chiar și lui. Jocul ne include, așadar, pe toți. De remarcat prezența suavă a iubitei, căreia i se adresează aproape în fiecare poezie, evident de dragoste. Profesorul universitar a fost, este și va fi un personaj incomparabil. Omul este la înălțimea operei. Asta într-un areal când odată cu intrarea generației '80 s-au
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
Ești atât de frumoasă... pielea ta... o prințesă din poveste. Mă cuprinde în brațele lui. Pleoapele grele cad peste ochii care mă ustură. Buzele fierbinți sunt răscroite de buze moi, trupul se încălzește, zâmbesc și mă topesc torcând sub mângâieri suave.” Ce poate fi mai frumos, fie descris, fie trăit? E dragoste, este viață, este tot ceea ce își doresc un bărbat și o femeie. Dar, dacă peste scurt timp, se vorbește doar la telefon, ce se mai înțelege din acel ceva
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
mustind de așteptare. Vântul hoinar a adunat tristeți de mult uitate cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în zori să-i ascult cântecul atins, de lumină ploilor de mai. Înmuguresc subit în mine visuri coapte în lumina Raiului mă simt suava, primăvara înveșmântată-n fluturi rebeli ademenita într-un plai de violete, pictat în ochii celui pe veci iubit. Calc apăsat pe roua unui cer cuprins de inocentă și amăgire. picură-n mine ploaie de gânduri zămislind în sufletul pustiu, iubirea
PLOI DE MAI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358906_a_360235]
-
greierii se auzeau încet. Coborî treptele și se îndreptă spre lacul ascuns de desișul copacilor, care adăposteau taine de nepătruns. Semeția lor impresiona, inspira respect, știind că vârsta depășea sute de ani. Pașii lui își încetiniră ritmul ... o muzică neobișnuită, suavă, răsuna în liniștea de nepătruns. Vocea diafană de femeie, încânta auzul bărbatului. Lacul era încercuit de pomii ce-i ofereau protecție. Încremeni! Încetă să mai respire de teamă, să nu fie descoperit. Un peisaj din altă lume se desfășura în fața
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]