1,414 matches
-
acțiune a partenerului (partenerilor) interacțiunii. În acest mod are loc o glisare a preocupărilor din planul normalității formale a închiderii structurale, legate de un gen (basmul scris) în planul interacțiunii de limbaj aflat într-o situație dată cauzalitate interactivă întotdeauna subiacentă și uneori dominantă. Cele două elemente sunt inseparabile și trebuie neapărat să gândim povestirea ca fiind produsul unei construcții textuale (planul propriei sale structuri secvențiale) și al unei orientări pragmatice (planul interacțiunii de limbaj). Este întocmai direcția în care se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
proprietate, urmată imediat de o altă proprietate: "în culori, în format de buzunar". Orientarea argumentativă a secvenței descriptive apare cu claritate la sfârșitul procesului de valorizare ("niciodată" , "prima"): invitația implicită care poate fi derivată de aici este un act ilocuționar subiacent recomandării și suscitării interesului pentru a fi cumpărată. Următorul paragraf descriptiv, dezvoltat ca întindere (un extras din Le Souverain poncif de Morgan Sportès), foarte asemănător inventarului întocmit de un executor, are avantajul de a fi foarte explicit prezentat ca o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enunțul (28) din primul capitol, care servește drept bază de inferență și vine să susțină trecerea de la informația dată la concluzie. (28) Bărbaților le plac femeile care au mâini fine. Avem astfel posibilitatea să descoperim mișcarea inferențială dintr-un raționament subiacent care are forma unui silogism, în care trecerea de la clasă (bărbații / femeile) la un singur membru al clasei (Eu / marchiza) nu ridică prea multe probleme. Bărbaților le plac femeile care au mâini fine (28) OR, Marchiza are mâini fine (29
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Iași are o suprafață de numai 5.441 km2, fiind afectat în întregime de aceleași mase de aer, cu aceleași proprietăți (termice, hidrice, dinamice), totuși, datorită diferenței de energie și fragmentare a reliefului, de expoziție a versanților, datorită neomogenității suprafeței subiacente, exprimată prin natura diferită a acesteia (prezența bazinelor de apă, existența solurilor descoperite sau acoperite cu vegetație, a clădirilor din spațiile locuite, în special cele urbane, care prin masivitatea, densitatea lor influențează climatul regional și local), clima nu este uniformă
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
ezită în răspunsul său. El vorbește totuși de o revoltă generală împotriva Romei, traducând cuvântul grec Β≅Φϑ∀Φ∴∀ prin latinescul discessio: Nisi, inquit Paulus, uenerit discessio primum, quod Graece dicitur Β≅Φϑ∀Φ∴∀, ut omnes gentes quae Romano imperio subiacent, recedant ab eis (ibidem). Acest fragment ni se pare interesant, întrucât forma discessio, întrebuințată aici cu bună știință de Ieronim, implică o anumită nuanță încărcată de sens. Urmărind același pasaj la Irineu, observăm că substantivul latin care traduce substantivul grec
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înseamnă a-i diferenția pe cei mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care, fără a fi lipsiți de anumite talente, nu se deosebesc cu nimic de masa largă a semenilor. Concepția subiacentă este cea a unei opoziții dihotomice mai mult sau mai puțin precise dintre masă și cei care ies în evidență din mulțime. Domeniul de activitate despre care este vorba îl constituie foarte adesea gestionarea problemelor publice. Așadar, la singular, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pozițiile dobândite și pe funcțiile exercitate. Pluralul sugerează starea - reală sau percepută ca atare - unei societăți diversificate și a unui regim pluralist, în opoziție cu orice ansamblu social relativ omogen. Și în acest caz trebuie făcută distincția între două concepții subiacente. Într-adevăr, ne putem gândi la niște elite aflate în competiție în jurul aceluiași obiect sau, dimpotrivă, la diferite elite specializate, ce activează în domenii distincte. Autorii care au încercat să dea o definiție cuprinzătoare au căutat, cu mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
am fi tentați să rezervăm democrației această porțiune de spațiu. Totuși, Dahl preferă să utilizeze termenul de poliarhie (polyarchy), pentru că, în opinia sa, „în lumea reală, nici un sistem de mari dimensiuni nu este complet democratizat” (Dahl, 1971, p. 8). Așadar, subiacentă acestei distincții terminologice, găsim o concepție comparabilă cu cea a lui Joseph Schumpeter sau a lui Raymond Aron, conform căreia idealul de democrație se traduce empiric prin regimuri sau elite aflate în competiție pentru putere. Dahl se explică: observând că
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sunt sau nu relevante pentru o evaluare a capacității de gândire responsabilă, așa cum o definește Frankenstein. Sunt oare asemenea diferențe nimic altceva decât produsul diferențelor individuale în exprimarea opiniilor critice sau reflectă ele diferențe fundamentale la nivelul proceselor de gândire subiacente? Opinia mea personală este aceea că atât critica directă, cât și cea implicită reprezintă procese de gândire independente, egale ca valoare. Exprimarea directă a criticilor presupune un vorbitor „mai curajos” care este gata să-și apere opiniile mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
zorii modernității rămâne neclară 1, deși istoria ideilor disputate în această perioadă ascunde o istorie plină de tâlcuri. Cum s-a produs întâlnirea între tradiția religioasă iudeo-creștină și spiritul culturii grecești în momentul patristic și cel scolastic? Care sunt epistemologiile subiacente care separă Răsăritul grec de Apusul latin? Cum anume apariția filozofilor arabi (Averroes, în primul rând) pe scena filozofiei occidentale modifică raportul între credință și rațiune? Nu cumva doctrina „dublului adevăr” este indispensabilă pentru înțelegerea adecvată a evoluției gândirii scolastice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezentă în conștiințe sub forma unei identități cu conținut complex, dar profund înrădăcinat, sub forma unor rețele în care se integrează elementele dinamice ale societății medievale. Sub această formă dialectică a aparentei împrăștieri și a sentimentului permanent al unei unități subiacente, istoria Europei își continuă drumul. Capitolul l MIGRAȚIILE ȘI REGATELE BARBARE ÎN OCCIDENT (SECOLELE V-VIII) Înghesuiți la frontierele Imperiului Roman, barbarii formează două grupuri foarte diferite: populațiile germanice venite din Scandinavia care ocupă partea centrală a Europei pe de-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
leziunii; în regiunea afectată sunt păstrate sensibilitatea proprioceptivă și tactila fină, transmise prin cordonul posterior, astfel încât cu toată paralizia motorie completă și pierderea sensibilității termic-dureroase sub nivelul leziunii, pacientul încă percepe senzațiile proprioceptive și vibratorii în regiunea respectivă. Deficitul motor subiacent sediului lezional poate varia de la disfuncții minore la abolirea mobilității voluntare. Se poate distinge un sindrom al cornului anterior, în care sunt lezați neuronii motori fie printr- o leziune izolată (poliomielită, spondiloza cervicală) fie asociat cu alte afecțiuni (siringomielie, tumori
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
creșterea riscului de apariție a cardiopatiei ischemice la niveluri apropiate de cele înregistrate la sexul masculin. Bibliografie 1.3. Florin MITU, Clementina COJOCARU Sindromul metabolic este o problematică actuală, care suscită interesul clinicienilor și al cercetătorilor prin complexitatea mecanismelor fiziopatologice subiacente dar și prin reflectarea acestora într-o patologie diversă, cardiovasculară, metabolică, digestivă, respiratorie, endocrinologică și chiar neoplazică. Agregarea factorilor de risc cardiometabolic la același pacient a fost descrisă pentru prima dată de Reaven (1988), ulterior fiind elaborate multiple seturi de
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
presiunii arteriale doar în aceste modele hipertensive. Procedura chirurgicală (șobolan): animalul se cântărește și se anesteziază (ex. cloral hidrat 4%). Se localizează grăsimea periovariană printr o incizie dorsală de 10 mm care pleacă de la baza cozii, urmată de dilacerarea mușchiului subiacent. Ovarul se găsește pe fața inferioară a paniculului adipos. Se plasează o ligatură la nivelul oviductului și se îndepărtează ovarul. Se suturează în două planuri - peretele abdominal cu suturi resorbabile, iar tegumentul cu fire neresorbabile sau clame. Postoperator, animalele vor
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi mitema, care descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este vorba de un spirit al epocii: secolul romantic, față de care poetul nostru avea un defasaj care-l apropia de modernitate mai mult decât pe contemporani (Ioana Bot). Universul lui Einstein este primul model al cosmologiei moderne care împacă teorii subiacente, imposibil de cristalizat fără teoria relativității. Materia și energia sunt aici repartizate uniform într-un spațiu închis, hipersferic, în care niciun punct nu se deosebește intrinsec de altul, decât cel mult prin neregularități locale, lipsite de semnificație cosmică (Merleau-Ponty: 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O. Ducrot, prin negație se semnalează o reluare polifonică: Elementul pozitiv pe care îl declar subiacent enunțului negativ nu este un enunț (adică o suită de cuvinte), imputabil unui locutor, ci o atitudine, o poziție luată de un enunțător față de un anumit conținut, adică față de o entitate semantică abstractă (1984, pp. 218-219). Locutorul (L) s-ar
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dintre elementele acestuia să fie inaccesibil experienței conștiente. Psihanalistul pledează pentru unul din elementele conflictului, dar tot el arată că, într-un anumit fel, se poate spune că întregul conflict dispare. Pentru el, noțiunea de apărare este inseparabilă de conflictul subiacent și, în consecință, mecanismele de apărare trebuie studiate întotdeauna în cadrul conflictului. 3) Pentru M. Sillamy (vezi N. Sillamy, 1980), apărarea este un mecanism psihologic inconștient, utilizat de individ pentru a diminua angoasa generată de conflictele interioare între exigențele instinctuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conștient că respectivul comportament al său are o orientare defensivă; - subiectul nu este conștient de pulsiunea ori afectul care au declanșat respectiva apărare. Dacă apărarea ar deveni conștientă, doar cele trei elemente citate ar fi conștiente, și nu activitatea psihică subiacentă, adică mecanismul de apărare. O dată ce scopul vizat (unul defensiv) sau pulsiunea ori afectul subiacente devin conștiente, apărarea în cauză încetează a mai fi utilă, funcția sa de disimulare dispărând. În sfârșit, să mai spunem că, pentru Wallerstein, manifestarea comportamentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de pulsiunea ori afectul care au declanșat respectiva apărare. Dacă apărarea ar deveni conștientă, doar cele trei elemente citate ar fi conștiente, și nu activitatea psihică subiacentă, adică mecanismul de apărare. O dată ce scopul vizat (unul defensiv) sau pulsiunea ori afectul subiacente devin conștiente, apărarea în cauză încetează a mai fi utilă, funcția sa de disimulare dispărând. În sfârșit, să mai spunem că, pentru Wallerstein, manifestarea comportamentelor de apărare - care nu trebuie confundată cu mecanismele de apărare - este constituită din comportamente, afecte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clinicătc "Utilizarea mecanismelor de apărare în practica clinică" 1. Un punct de plecare: analiza apărăriitc "1. Un punct de plecare\: analiza apărării" Dacă descoperirea mecanismelor de apărare a însemnat un progres în eforturile lui S. Freud de a explica procesele subiacente tulburărilor mentale, A. Freud a fost aceea care a demonstrat pentru prima dată, în lucrarea Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), importanța acestor mecanisme în practica clinică, grație mai cu seamă tehnicii cunoscute sub numele de „analiză a apărării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
noastră, riscul de eșec în relațiile afective. Apărarea transpersonală se exprimă sub forma a trei modalități de schimb cu celălalt: apropierea extremă de acesta, tentativa de a-i câștiga admirația sau ruperea relațiilor. Anxietatea care există în orice grup este subiacentă mecanismelor de apărare grupală. Acestea au făcut obiectul unor importante cercetări, întreprinse de Anzieu (1975) și Kaës (1976, 1980, 1993), care definesc organizarea defensivă a grupului, creată de un aparat psihic grupal. Pe baza lucrărilor lui Jaques (1955/1965)32
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conduită a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ). Pentru cercetătorii care au colaborat la DSM-IV (1994/1996), activismul nu acoperă de obicei comportamente patologice. Această activitate de substituție este defensivă pentru că se află în relație cu conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit. Așa se întâmplă cu genul de activism care are
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]