11,661 matches
-
ființă-destinată-efortului și se epuizează în el. În al doilea rând, în chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective care, în chiar efortul pe care îl face pentru a-l respinge și a-l birui, ajunge să se zdrobească de el. Sistemul de ansamblu format din corpul meu aflat în mișcare și făcând efort, Corpul meu imanent în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în chiar efortul pe care îl face pentru a-l respinge și a-l birui, ajunge să se zdrobească de el. Sistemul de ansamblu format din corpul meu aflat în mișcare și făcând efort, Corpul meu imanent în mod absolut subiectiv și în mod absolut viu de către corpul organic care se îndoaie și se încovoaie de efort -, din Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici birui, nici face să cedeze, aceasta este esența originară a tekhne. Atât de dificilă este pentru Corpul subiectiv în mod radical imanent în care mă aflu drept acest Eu Pot fundamental care sunt sarcina de a face Pământul să cedeze și, ca să spunem așa, să dea înapoi, și aceasta prin punerea în operă a puterilor sale proprii, încât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru a le întoarce împotriva sa, folosindu-le de ele pentru a-l scormoni, a-l deplasa, a-l modifica în felurite moduri, a-i imprima o formă nouă. "Instrumentul" nu este în mod originar nimic altceva decât prelungirea Corpului subiectiv imanent și astfel ca o parte a corpului organic însuși, mai precis ceea ce cedează la efort și se prezintă ca atare și numai în acest fel: ca ceea ce survine odată cu efectul unei mișcări ceva care fiind prins, mișcat, manevrat, manipulat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai bine: înainte chiar de a fi o lume sensibilă, în calitate de corelat al unei mișcări, în calitate de corproprietate. Toate dificultățile referitoare la inteligența praxisului provin din gândire: din momentul în care în loc de a trăi desfășurarea interioară a corpului organic în tensiunea subiectivă a Corpului original ni s-a năzărit să o reprezentăm. Trebuia atunci înțeles în ce fel o determinare subiectivă poate modifica o stare naturală, în ce fel "sufletul" poate acționa asupra "corpului". Problemă cu atât mai imposibil de soluționat cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
referitoare la inteligența praxisului provin din gândire: din momentul în care în loc de a trăi desfășurarea interioară a corpului organic în tensiunea subiectivă a Corpului original ni s-a năzărit să o reprezentăm. Trebuia atunci înțeles în ce fel o determinare subiectivă poate modifica o stare naturală, în ce fel "sufletul" poate acționa asupra "corpului". Problemă cu atât mai imposibil de soluționat cu cât, în deplasarea sa de la o dimensiune a ființei unde acțiunea se produce ca simplă punere în operă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa de la o dimensiune a ființei unde acțiunea se produce ca simplă punere în operă a sa la o alta, la sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în operă a sa la o alta, la sfera "obiectivității" unde nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele sale. Atâta vreme cât se confundă cu praxisul individual spontan, tekhne nu este decât expresia vieții, punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, și astfel una dintre formele primare ale culturii. Exigențele interne ale vieții sunt cele care o suscită (exigențe pe care ni le vom putea reprezenta ulterior drept "cauze" ale sale sau "scopuri" ale sale), structurile fenomenologice ale corpului originar sunt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a produce bani, adică o realitate economică, în poziția și în locul bunurile utile vieții și desemnate de aceasta, chipul lumii s-a transformat. Pe de o parte, această lume natura originară definită de Corpropiere, actualizându-se în actualizarea potențialităților subiective ale Corporeității vii și, mai mult, drept această actualizare -, această lume-a-vieții așadar, nu lume-a-intuiției, ci lume-a-praxisului, lumea ca efect al praxisului dar, mai esențial și mai întâi, ca exercițiu al său, lumea nu ca Obiect, ci ca Act, al cărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
plusvalorii) inventarea și proliferarea unor mijloace de fabricație noi, perfecționarea celor vechi, și astfel o extraordinară dezvoltare tehnică, care face uz de invențiile științei și le provoacă la rândul său. Mijlocul de producție nu mai este "instrumentul" care prelungește corpul subiectiv și este predefinit de către acesta, a cărui mânuire nu este decât punerea în operă a puterilor acestui corp, exercițiul său și, prin urmare, o formă fundamentală de cultură: acest "mijloc", acest "instrument" au devenit dispozitivul obiectiv mecanic care funcționează de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea împrumută întotdeauna în realitate ocolișul neobservat al Corproprierii. Doar cel care are mâini și ochi în sensul unei puteri în mod radical imanente de apucare și vedere, doar o ființă constituită în mod originar în ea însăși drept Corp subiectiv și viu iar savantul nu în calitate de savant, ci în calitatea sa de atare ființă poate nu doar să întoarcă paginile cărții și să o citească, ci și, în același fel, să înfăptuiască o operațiune științifică oarecare, să manevreze un aparat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și îl presupun. Or o astfel de situație nu subzistă doar în practica științifică, ci ea determină de asemenea condiția lucrătorului în lumea modernă. Ceea ce o caracterizează pe aceasta din urmă este faptul că rolul muncii vii, adică al praxisului subiectiv, se diminuează progresiv în interiorul procesului real de producție, în timp ce rolul dispozitivului instrumental obiectiv nu încetează să sporească, sub forma mașinilor marii industrii clasice mai întâi, a ciberneticii și a roboticii mai apoi. Legea scăderii tendențiale a ratei profitului în perioada
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței de muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică deja
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică deja prin ele însele ruinarea oricărei culturi, se produce un alt fenomen, care împinge până la capăt acest proces de inculturare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu luăm în considerare decât intenția științifică modernă și coincidem într-un anumit fel cu ea, nu ne preocupăm de fapt decât de natura redusă la determinările sale matematice abstracte de o natură din care au fost expulzate toate proprietățile subiective. Considerând drept esențială această ființă determinată științifică, ba mai mult, considerând-o ca fiind singura care există cu-adevărat, și în același timp singura cunoscută în mod riguros, universal valabilă, considerăm ca lipsit de importanță orice nu este ea, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă, așa cum am văzut; faptul că ea nu se oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ontologic în care ele se produc producând mai întâi lumea este un Același, este Ek-staza lui În afară unde nu există nimic viu. Pentru a gândi relația dintre știință și cultură, nu este de-ajuns așadar să se sublinieze natura subiectivă a activității științifice ca atare, și mai cu seamă a originii sale galileene adică proto-actul prin care conștiința a substituit datului empiric idealizarea sa geometrică și, pentru aceasta, a constituit această idealizare ca atare, drept corelatul unei invenții și unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pildă, și astfel ca fenomene de cultură, având același statut ca și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția galileană odată cu tot ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează să subziste acolo unde sunt, cu proprietățile care sunt ale lor: este vorba de experiențe, în sensul de viață. Nu este vorba numai de niște intenții îndreptate asupra idealităților, a reglementărilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mediul de vizibilitate al lumii, ea este ceea ce este acolo drept ceea ce este acolo în față, ceea ce privirea teoretică, dezvoltându-și procedurile și puterile sale proprii, va recunoaște ca ceea ce este cu adevărat acolo în fața sa, dincolo de aparența sa subiectivă, iluzorie și schimbătoare. Or această presupoziție fundamentală a științei nu se deosebește cu adevărat de cea a gândirii clasice, ci este mai degrabă identică cu aceasta și o prelungește pur și simplu. O astfel de presupoziție are un dublu aspect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său tematic, deoarece în realitate ea, prestațiile acestei subiectivități absolute sunt cele le "produc" propriu-zis. Contradicția internă a științei drept contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate acestea la opoziția dintre conținutul său obiectiv și efectuarea subiectivă care nu contenește a-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei intentio științifice. Astfel regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și esența sa, între o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra determinării sale categoriale, care este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai mult chiar, le consideră drept nimic iată ceea ce, dimpotrivă, o opune manifestărilor tradiționale ale culturii, care nu sunt nimic altceva decât viața care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu există ființă-obiectivă fără o subiectivitate care să o așeze în această condiție a obiectivității care este a sa, dacă este adevărat că, în această obiectivitate însăși, ființa-naturală se înfățișează ca sensibilă, adică tocmai ca o ființă în mod necesar subiectivă, aflându-și esența acolo unde se formează și crește orice senzație posibilă: în viață. Bucuria de a cunoaște nu este prin urmare așa de pură pe cât s-ar putea părea. Trebuie să știi să citești în ea Suferirea primitivă de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]