1,038 matches
-
semnificații, ne putem da seama că în concepția lui Dante, poezia aduce o pondere cu mult mai mare decît aceea pe care i-o atribuie autoritatea scolastică". Poezia din poema dantescă este comparabilă cu arhitectura, prin valorile pe care le subsumează în edificarea ei. "Pătrunzînd, după puterile noastre, în structura Divinei Comedii, ajungem, după cum ne spune Osip Mandelștam în Eseu despre Dante, 1933 (Editura Universității "Al.I. Cuza" - Iași, 2001, traducere Livia Cotorcea), la concluzia că întregul poem reprezintă o strofă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ce stă sub semnul unei profunde raționalități, cristalizează o anumita superioritate conștientizata a civilizației musulmane.279 Faptul că islamul se autodefinește pe sine ca istorie a revelației, ca întrunire a tuturor celorlalte religii, ca religie supusă total lui Allah, se subsumează încercărilor de islamizare, de convertire, căpătând totodată valorile universaliste. Arhitectonica religioasă islamică se expune și se adresează, într-o primă fază, tuturor popoarelor sau comunităților religioase, în această fază incipientă a istoriei religiilor atât evreii cât și creștinii aveau un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în acest sens seminariile desfășurate la Napoli,783 (Italia, martie 2003), Malta (noiembrie 2004) și Pisa (septembrie 2008),784 Roma785 (octombrie 2013). Relațiile dezvoltate pe linie bilaterală de UE cu Autoritatea Palestiniană și Israel, reprezintă un segment consistent care se subsumează amplului efort european depus pentru rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu, obiectivul prioritar reprezentându-l instaurarea unei păci juste și durabile prin respectarea Foii de Parcurs și implicit a soluției avansate de Cvartet, care vizează existența a două state (un stat israelian
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
organon, și, pe de altă parte, conferă teoreticianului un bagaj informațional care să-i permită construcția unei perspective asupra ideologiei pe care să o angajeze în cercetarea pe care o întreprinde. Cele șapte atribute care configurează cadrul comprehensiv al ideologiei, subsumând diverse variante, se regăsesc în teoriile moderne și contemporane în care conceptul joacă rolul principal. Astfel, dacă suntem interesați să localizăm ideologia, vom observa că aceasta apare, în mod originar, ca o știință a ideilor, implicând deci un anumit mod
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cel care poate da seama atât de structura ideologică a fascismului italian, cât și de aceea a totalitarismului nazist și comunist este modalitatea în care e înțeleasă, în fiecare dintre aceste cazuri, problema libertății. În cazul fascismului, viața individului este subsumată statului și, ca atare, împlinirea scopurior individuale este identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ceea ce justifică sintagma terminologică ortografie fonetică), dar scriem uneori și diferit de pronunția din limba literară modernă (ceea ce arată că sintagma ortografie fonetică 24 nu acoperă anumite aspecte ale ortografiei românești actuale)" (Dimitriu, 2004, p. 18). Acestui principiu i se subsumează reguli 25 care explică: * păstrarea, în pronunție și în scriere, a lui -u final în cuvinte de tipul: salariu, serviciu, onorariu etc.; * păstrarea consoanei duble în cuvintele derivate cu prefixe care se termină cu o consoană identică celei de la începutul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
au ieșit din uz, fie au intrat recent în sistemul limbii române, fie sunt folosite contextualizat (prin raportare la anumite repere spațiale, la anumite tipuri de interlocutori, la anumite situații de comunicare). Sunt incluse, așadar, în masa vocabularului, unități lexicale subsumate următoarelor clase: arhaisme, neologisme, regionalisme, termeni de specialitate, termeni de argou, termeni de jargon. (a) Arhaismele 51 sunt unități lexicale actualizate în epoci anterioare, ieșite azi din uzul vorbitorilor comuni de limbă română (ele sunt, însă, folosite, de exemplu, de către
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme (DEX, 1998, p. 635). Se observă, în interiorul primul articol, sensurile cuvântului polisemantic mină (sensuri între care există o legătură semantică toate se subsumează câmpului substanțelor minerale/ materialelor cu anumite caracteristici), în opoziție cu omonimele acestui cuvânt: mină2 și mină3 (între cele trei valori nu se mai poate vorbi de apropiere semantică). (f) Pleonasmul reprezintă o greșeală de exprimare generată de actualizarea consecutivă, în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
poate) etc.; practic, aceste ultime subclase de adverbe le actualizează și pe cele de mai sus de exemplu, în Știu unde pleci., unde = adverb relativ de loc. Din punct de vedere morfologic, clasa adverbelor se caracterizează, de asemenea, prin eterogenitate, subsumându-și atât adverbe neflexibile (care nu-și modifică forma prin raportare la categorii gramaticale: aici, astăzi, niciodată, undeva, unde, când, cum etc.), cât și adverbele care au categoria gramaticală a gradelor de comparație mai ales adverbe de mod, unele provenite
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
propoziție) = "a început ploaia"; da (substitut de frază) = "a început/ să plouă"; interjecția Bravo! poate substitui propoziția "ai răspuns corect" sau fraza "ai răspuns corect mai repede/ decât mă așteptam" etc. (d) Textul 132 este o unitate ce și le subsumează pe cele prezentate anterior, constituindu-se dintr-o succesiune logică de fraze, propoziții și substitute de propoziții/ fraze, relaționate sintactic (prin raporturi sintactice) și semantic (nu poate fi considerată text succesiunea: frază din domeniul matematicii + frază dintr-un text literar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
specifică, determinată de personalitatea și îndeosebi de modul de gândire și de afectivitatea vorbitorului sau a unei categorii de vorbitori" (Slama-Cazacu, 1999, p. 295), așadar prin neimplicarea obligatorie a unei estetici a comunicării. Acestei coordonate a stilisticii (lingvistice) i se subsumează studii asupra limbii care individualizează un stil: ,,studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunități lingvistice din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj și acțiunea faptelor de limbă asupra sensibilității" (Ch. Bally
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
67, pp. 160-168) etc. Structura clasică a sistemului stilurilor funcționale ale limbii române diferențiază, după Irimia (1984), stilurile funcționale ale limbajului oral de stilurile funcționale ale limbajului scris. Astfel, primei clase, cea a stilurilor funcționale ale limbajului oral i se subsumează: * stilul conversației curente (neutru); * stilul conversației oficiale (solemn); * stilul conversației familiare (familiar); * stilul beletristic; iar din clasa stilurilor funcționale ale limbajului scris fac parte: * stilul științific; * stilul beletristic; * stilul publicistic; * stilul juridico-administrativ. Fiecare dintre aceste stiluri se caracterizează prin elemente
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cred că nu este, într-adevăr, întru totul corect să caracterizăm filosofia politică (doar) ca o diviziune a eticii. Aceasta pentru că în cadrul ei există, după știința mea, cel puțin un proiect despre care nu sunt foarte sigur că poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări. Și nu am în vedere aici, așa cum s-ar putea crede, proiectul liberalismului politic centrat pe rațiunea publică. Realiștii nu s-au înșelat în opinia că liberalismul politic de acest tip constituie
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
este caracterizată întru totul corect atunci când este prezentată, așa cum o fac de obicei moraliștii, doar ca o ramură a eticii, deși nu din temeiurile oferite de realiștii moderați, ci pentru că ea include cel puțin un proiect care nu poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări, i.e., proiectul justificării epistemice a democrației liberale inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse. Aceasta este totuși, cred că veți fi de acord, o problemă minoră a moralismului ca teză
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ce se referă la o pletoră de fenomene recente ale lumii care nu sunt încă îndeajuns explicate. Wallerstein (2000) unul din autorii extrem de critici ai conceptului arată că noutatea procesului globalizării este o idee înșelătoare, din moment ce procesele pe care le subsumăm termenului, au loc de cinci sute de ani încoace, și propune în schimb termenul de epocă a tranziției (age of transition). Autorul susține astfel, că nu ne aflăm în mijlocul unui proces bine stabilit și cu reguli clare, ci ne aflăm
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor de corb ce zbiară”, a omătului „ca lâna” sau a negurii spulberate, „ca cenușa”, peste pământ. Înțelepciunea, „învățăturile bune” sunt repere pe care versificatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pe referirea la comunitatea internă - așadar cu toate științele sociale) sînt pasibile de eroare. Analogia cu organizarea internă a fost întotdeauna criticată vehement în atacurile realismului timpuriu împotriva idealismului. Această critică s-a extins mai apoi asupra încercărilor de a subsuma relațiile internaționale altor discipline și modelelor lor explicative. În ambele situații, realiștii apărau nu doar plauzibilitatea propriei lor teorii, ci și modalitatea de cercetare proprie disciplinei relațiilor interna-ționale. Cu alte cuvinte, pentru o disciplină cu probleme endemice de identitate, teoretizarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din acest domeniu, vezi Vasquez 1987). Este însă destul de derutant să consideri behavioralismul doar în termenii unei cercetări cantitative. Ținta principală era mai degrabă modelarea disciplinei relațiilor internaționale, adică o metodă care să ofere, la acel moment, posibilitatea de a subsuma anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-numita dezbatere polaritate - stabilitate este un bun exemplu pentru această etapă. Punctul de plecare este dilema securității și asumpțiile sale. Statele vor să supraviețuiască. Ele trebuie să concureze într-un sistem
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Stabilirea acestei structuri permite analiștilor să deducă ipoteze care pot fi testate pe cazuri empirice ulterioare - și acesta este cel de-al doilea pas al demersului. Aici este posibilă o formă de falsificare. Dacă un eveniment particular, care a fost subsumat unui model oarecare, se întîmplă să nu confirme schema de comportament așteptată, atunci și modelul trebuie perfecționat sau, în caz că nu este posibil, eliminat. Este interesant de observat că cele două analogii științifice pe care se întemeia înțelegerea stabilității erau, metodologic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetării behavioraliste și din ce în ce mai matematice, pe care a disprețuit-o atît de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lucrarea lor a prezentat, a sintetizat sumar, dar nu a putut îngrădi, programul exploziv de cercetare al "plasei" globale. DISPUTA ÎNTRE PARADIGME Odată cu criza realismului, descrierile de sine ale disciplinei în anii '70 și '80 și-au propus să nu subsumeze această imagine fragmentată unei singure abordări teoretice. În schimb, lucrurile s-au petrecut ca și cum literatura referitoare la analiza politicii externe s-ar fi aplicat înseși disciplinei (Wver 1996: 159). Și modelele lui Allison exemplificau modul în care interpretarea pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ciuda faptului că erau bine cunoscute insuficiențele ei interne ca teorie explicativă, precum și reacția fără succes a realismului împotriva acestor atacuri, i-au făcut pe unii cercetători să subscrie ideii că unele școli de gîndire ar putea să nu se subsumeze unei teorii mai generale. Nu este foarte surprinzător că savanții au crezut că găsesc în istoria științei a lui Kuhn o descriere adecvată a situației lor. Kuhn vorbește de o dispută a paradigmelor în vremuri de criză, care se caracterizează
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rol important, chiar esențial, în crearea regimului internațional", dar că "mărimea și incertitudinea costurilor tranzacției fac ca regimurile să fie mai ușor de menținut decît de creat". El își propune să cerceteze în ce condiții perspectiva realistă (pe care o subsumează unei versiuni brute a teoriei stabilității hegemonice) și cea liberală/instituționalistă asupra cooperării sînt mai convingătoare. Keohane pledează la nivel teoretic pentru o sinteză a realismului și liberalismului, iar la nivel politic pentru posibilitatea unui management multilateral al regimurilor. O
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Totuși, cele trei ideologii nu par a avea coerență internă. Dificultatea rezidă în modelul liberal. Există în cel mai bun caz o tensiune în soluția pe care Gilpin ne-o oferă. În cartea sa despre corporațiile multinaționale, modelul liberal este subsumat literaturii interdependenței. Principala susținere a acestei literaturi este că interdependența econo-mică în creștere și progresele tehnologice din domeniul comunicațiilor și transporturilor fac din statul-națiune un anacronism și deplasează controlul chestiunilor internaționale spre actorii și structurile transnaționale (de pildă, piața eurodolarului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realist. Realist este și un materialist al puterii, care spune că instituțiile, ideile, interdependența complexă și regimurile pot avea un efect autonom, dar sînt predispuse pînă la urmă să revină la politica puterii. Atît Gilpin, cît și Strange s-ar subsuma acestei poziții cu modesta, dar esențiala condiție ca politica puterii să fie redefinită. Competiția pentru inovații tehnologice, pentru locuri de muncă și sectoare ale pieței nu are nevoie să fie adăugată politicii clasice a puterii: ea este deja parte a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]