2,342 matches
-
prefixe și sufixe latinești care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conțineau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) și sufixul colectiv lat. -etum (din rom. afinet, it. pineto, fr. cerisaie, sp. avallanedo, port. arvoredo). Derivat moștenit? Sau format în română? Datorită faptului că sistemul de formare a cuvintelor transmis din latină a funcționat permanent, derivate de tip arătură sau cepar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
faptului că sistemul de formare a cuvintelor transmis din latină a funcționat permanent, derivate de tip arătură sau cepar pot fi moștenite din latină (lat. aratura, respectiv lat. ceparius) sau pot fi formate ulterior în română, de la cuvinte moștenite cu sufixe moștenite din latină: a ara + sufixul -ură (< lat. -ura), respectiv ceapă + sufixul -ar (< lat. -arius). Nu este ușor de decis într-o astfel de problemă, fiecare caz trebuie judecat separat. După ce se constată că între cuvântul latinesc și cel românesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintelor transmis din latină a funcționat permanent, derivate de tip arătură sau cepar pot fi moștenite din latină (lat. aratura, respectiv lat. ceparius) sau pot fi formate ulterior în română, de la cuvinte moștenite cu sufixe moștenite din latină: a ara + sufixul -ură (< lat. -ura), respectiv ceapă + sufixul -ar (< lat. -arius). Nu este ușor de decis într-o astfel de problemă, fiecare caz trebuie judecat separat. După ce se constată că între cuvântul latinesc și cel românesc există concordanțe atât fonetice, cât și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
permanent, derivate de tip arătură sau cepar pot fi moștenite din latină (lat. aratura, respectiv lat. ceparius) sau pot fi formate ulterior în română, de la cuvinte moștenite cu sufixe moștenite din latină: a ara + sufixul -ură (< lat. -ura), respectiv ceapă + sufixul -ar (< lat. -arius). Nu este ușor de decis într-o astfel de problemă, fiecare caz trebuie judecat separat. După ce se constată că între cuvântul latinesc și cel românesc există concordanțe atât fonetice, cât și semantice, ca să se opteze pentru una
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero: Mysorum ultimus „ultimul dintre sclavi“. Latina are forme contrase missus „trimis“ (cf. Messia) și miser „mizer, sărac“. Apartenența la lumea moesilor (besilor, iasilor) se exprima și cu sufixul -an, cum rezultă din numele familiei domnitoare a Asăneștilor de la Târnovo din secolul al XI-lea. Unul dintre acești conducători, care și-au asumat răspunderea scuturării jugului bizantin, se numea Alusian (formă plenisonică pentru Asan: comp. moroșan și óșan), nume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
uher se explică prin nazalizarea vocalei precedente, ca în pol. węgier, węgrzyn, și prin pierderea ulterioară a nazalității. În cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin fluxul vorbirii. Cu sufixul -dh/ th au rezultat forme ca wendi, wenedi, banat, bandă; germ. Bund „uniune, federație; legătură, maldăr, snop”. Același sufix este și în forma Huned( oara). În partea vestică a spațiului tracic sunt menționate uniuni de triburi numite wendes, venedes, veneti
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin fluxul vorbirii. Cu sufixul -dh/ th au rezultat forme ca wendi, wenedi, banat, bandă; germ. Bund „uniune, federație; legătură, maldăr, snop”. Același sufix este și în forma Huned( oara). În partea vestică a spațiului tracic sunt menționate uniuni de triburi numite wendes, venedes, veneti, care au dat numele Vienei, al Veneției. Plinius numește Enedi „populația Dalmației”, iar Eneti era „nume dat de către greci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
moștenit și de italiană în forma domine, care nu a fost înlăturată, cum credea Cantemir, de formele seniore, signore, acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar apoi prefixul (do-m-n), astfel vom ajunge la etimologia formei mână. Masă, lat. mensa. Italiana nu a renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc (la ușă), iar cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr. στέγο „a respinge, a rezista, a suporta”. Sufixul -ar adaugă funcția de susținere, de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu caii”, rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog”, lit. stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în forma poloboc, cu suf. -oc. Cf. sl. rs. polova (pleavă), adică învelișul gol al bobului de cereală, vprus. pelwo „Ib.”. Butoi are o structură asemănătoare cu fr. futaille „vas pentru vin, lichide etc.” (cf. rom. bute), însă cu un sufix augmentativ care amintește de fr. tonneau „recipient de lemn asamblat din doage și prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prins cu cercuri”, de germ. Fasstonne „butoi, geamandură”. Putină și putinei nu pot fi separate de istoria românească a formelor bute, butoi, botă, butuc etc., fiind și ele făcute de butnar. Strachină este cuvânt românesc cu baza în latină. Fără sufixul -ina ajungem la (ex)traho „a scoate, a extrage”. În latină era și trua „lingură”, cf. fr. trou „gaură, adâncitură”, rom. (în)tru. Liurcă, liur (vin prost) își are cel mai probabil originea în lat. lora (vin prost), luria (băutură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era iraniană. Prima era o limbă centum, cea de a doua era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în secolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvântului băiat la latină, în care este reconstituită forma *bajare. Etimologia lui Pușcariu nu a fost acceptată, dicționarele etimologice rămânând la părerea că acest cuvânt are origine necunoscută (DEX, DEXI). Băiat a rezultat în procesul constituirii limbii române. Dând deoparte sufixul -at obținem băi, ca variantă a lui măi, folosite pentru exprimarea unei adresări către una sau mai multe persoane de sex masculin de regulă și pentru a exprima admirația, mirarea, nedumerirea, neîncrederea sau ironia. În ambele situații semantice formele au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înainte de secolele al VIII-lea și al IX-lea nu poate fi probată cu argumente lingvistice” (p. 373). La punctul al doilea, substratul autohton, C. Poghirc, procedând în spiritul general al lucrării, arată că elementele autohtone se reduc la „câteva sufixe, hidronimele cele mai importante și chiar unele nume de localități”, dar în primul rând ele constau „în peste o sută de apelative (și încă pe atâtea mai puțin sigure). Numărul lor, spune autorul, trebuie să fi fost mult mai mare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului pentru schema sa istorică. În realitate, limba greacă a rezultat din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are explicația în simbioza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Hendy, op. cit., p. xiv. 85 Victor Kernbach, Biserica în involuție, pp. 30-31. 86 Barry Powell, op.cit., p. 15. Dacă pentru greci, adaugă Powell, cel care dădea glas logos-ului și-l asuma în mod responsabil, ca discurs rațional (de unde și sufixul "logie" care desemnează științele moderne), mythos-ul nu era niciodată asumat în același mod. 87 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. II; Gândirea mitică, p. 9. 88 James George Frazer, Creanga de aur, vol. V, p. 181. De fapt, Frazer considera
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grup sau Întrunire de gauchos), gauchear (a hălădui; a duce o viață de gaucho), gauchesco (adjectiv ce denumește tot ceea ce se referă la viața unui gaucho și la literatura care evocă existența și obiceiurile deprinse de gauchos În pampa argentiniană. Sufixul acestui termen Încearcă să sugereze o oarecare alterare peiorativă sau satirică). „Omul nostru - spunea Sábato În revista Culture - are contururi independente, complexe, variabile, haotice. E ca o tabără În mijlocul unui cataclism natural. Va fi nevoie de multe romane și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepermițând accesul străinilor În patio, care rămâne Însă vizibil; ușă-paravan ce separă spațiile dintr-un salon sau o altă Încăpere. Querandí. Populație din familia lingvistică puelche, aparținând subrasei din pampa, astăzi practic dispărută. Quillango. Numele (< guaraní quiyapí, „blană de nutrie“ + sufixul -ango) unei pături confecționate din blănuri de animale. Quinta. Conac sau casă de vacanță la țară. Rambla. La Barcelona și În alte orașe din lumea hispanică, rambla este o stradă lată, mărginită de arbori, destinată numai traficului pietonal. Refalosa. „Alunecoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
EminescuOpX 160} Toată lumea ghicește că nu poate fi vorba decât despre d. Pseudo-Urechia Singura mîngîiare ce ne mai rămâne e că acest domn n-a sfeterisit exact numele boierului moldovenesc care se iscălea Ureki, ci a adăogat la trupina cuvântului sufixul -i-a (Urechia), foarte semnificativ pentru strigătele metamorfozatului rege Midas. L-am luat de atâtea ori pe domnul acesta în zeflemea în cât ne pare rău că i-am creat chiar acest soi de popularitate, căci dumnealui e din oamenii aceia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fine în loc de zoologie-dobitocologie. Mai cu seamă această din urmă știință e foarte necesară pentru a cunoaste regnul liberalilor. Dascăli de felul nostru, sîntem atât de buni a da învățături pozitive pomologilor noștri. În limba românească se întrebuințează pentru însemnarea meșteșugurilor sufixul -ar, pentru lucrarea lor - sufixul verbal derivat -ărire, pentru meșteșug în fine - participium praeteriti substantivat -ărit, precum cism-ar, cism-ărit văc-ar, văcărit mor-ar, morărit apoi prisăcărit (și prisăcărie), pădurărit și a. a. Tot acest sufix, care dă verbelor un caracter
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seamă această din urmă știință e foarte necesară pentru a cunoaste regnul liberalilor. Dascăli de felul nostru, sîntem atât de buni a da învățături pozitive pomologilor noștri. În limba românească se întrebuințează pentru însemnarea meșteșugurilor sufixul -ar, pentru lucrarea lor - sufixul verbal derivat -ărire, pentru meșteșug în fine - participium praeteriti substantivat -ărit, precum cism-ar, cism-ărit văc-ar, văcărit mor-ar, morărit apoi prisăcărit (și prisăcărie), pădurărit și a. a. Tot acest sufix, care dă verbelor un caracter frecurentativ se-ntrebuințează și pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se întrebuințează pentru însemnarea meșteșugurilor sufixul -ar, pentru lucrarea lor - sufixul verbal derivat -ărire, pentru meșteșug în fine - participium praeteriti substantivat -ărit, precum cism-ar, cism-ărit văc-ar, văcărit mor-ar, morărit apoi prisăcărit (și prisăcărie), pădurărit și a. a. Tot acest sufix, care dă verbelor un caracter frecurentativ se-ntrebuințează și pentru biruri și taxe: oierit, ierbărit etc. Escelenta carte de cultura pomilor a d-lui Dim. Comșa se-ntitulează deci cu drept cuvânt Pomărit - și nu Pomologie. Numai meșteșugul advocaților se servă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
verbelor un caracter frecurentativ se-ntrebuințează și pentru biruri și taxe: oierit, ierbărit etc. Escelenta carte de cultura pomilor a d-lui Dim. Comșa se-ntitulează deci cu drept cuvânt Pomărit - și nu Pomologie. Numai meșteșugul advocaților se servă de un sufix mai bizantin si se cheamă advocat-lîc! [20 decembrie 1878] PANDARUS, VORNICEL DE NUNTĂ Sânt misiuni și misiuni. Pe lângă misiunile de înaltă gravitate, încredințate capacității cunoscute a d-lui C. A. Rosetti și celei și mai cunoscute a d-lui Dim
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]