3,231 matches
-
dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker în sufragerie. A doua zi dimineața când mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute închise aparatul și camera reintră în liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mâinile sub cap, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca înainte. „Și totuși, când mă gândesc...” Vorbirea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, în camera de lângă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curând și canapeaua joasă cu cuvertură lânoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părând a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea câte o vecină “în trecere”, afară de obișnuitele întâlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața înainta cenușiu, începuseră prăbușirile, speranțele, câte mai erau sau se încăpățânau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de bucurie cum s-ar fi putut înțelege din cele trei rânduri pe care le scrisesem în încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel care se afla atunci în fotoliul lui din sufragerie. Zâmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că în țara asta se poate sta în pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, în care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta în sufrageria doamnei și domnului Pavel, amândoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amândoi, cu toată vârsta lor înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui, căci numai vreo șapte-opt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și nu lăsă lucrurile în voia lor, stărui până ce învățătorul încheie, mulțumind aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lânoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de spațiu - spațiul poate fi învins foarte ușor și oricând - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amândoi în același timp, e cerul care ne acoperă, același. După-amiaza când am ajuns acasă, soții Pavel erau în sufragerie; sosirea mea i-a bucurat; după decenii de stat împreună, țineau la mine ca și cum eram fiul lor. Doamna Pavel avu grijă să-mi pună dinainte vestitele ei (obișnuite în partea locului) rulade, pentru întinderea vorbei, și nerăbdătoare, îmi ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vânt nefericit de noiembrie, câteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum în sufragerie, întins, drept, cu mâinile pe piept, în costumul lui elegant cu care se îmbrăcase în ziua în care-și sărbătorise ieșirea la pensie, - 1946. Am scris în acest memorial, dacă e în adevăr un memorial, că „Atunci când va pleca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mâna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai în sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori în juru-i. Mă închinai; ochii lui, sub pleoapele închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în cealaltă parte a clădirii și-și dădea în cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mine, așteptați un pic, să verific!... Să fi sărit oare de la etaj? Într-adevăr, fereastra de la baie rămăsese deschisă, ceea ce Însemna că Boule-de-neige putuse ieși pe acolo. Teoretic. Practic, acest lucru ar fi trebuit să fie imposibil, căci ușa dintre sufragerie și baie fusese tot timpul Închisă, lucru pe care, datorită stării emoționale din acele momente, doamna Agneta Îl neglijă. Astfel, explicația sugerată de doamna Delilah deveni plauzibilă, iar doamna Agneta o acceptă cu resemnare și durere În suflet. Totuși, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ele, aparent Întîmplătoare, lăsa loc presupunerii că, pe lîngă nume, mai fusese adăugată Încă o Însemnare, care Însă rămăsese pe cealaltă jumătate a fotografiei. Cealaltă jumătate a fotografiei se afla În micul seif cu cifru, montat În peretele dublu al sufrageriei și ascuns după un dulap suspendat. Un dispozitiv cu detonator stătea pregătit să distrugă Întregul conținut al seifului și să spulbere totul În jur, pe o rază de cîțiva metri, dacă cifrul ar fi fost format greșit de trei ori
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
descuia fără probleme. Totuși, pentru orice eventualitate, Înainte de a intra, armă pistolul și Îl puse la Îndemînă, În buzunarul exterior al vestonului, ținînd apoi permanent podul palmei lipit de el. Abia cînd ajunse În camera care-i servea teoretic de sufragerie și unde se afla de fapt masa de biliard, Îl văzu pe Pablo, În halatul de baie, răsturnat cu capul pe spate Într-un fotoliu. Adormise cu căștile casetofonului la urechi. Alături, pe mica servantă din apropiere și pe măsuța
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu că ar fi cerut prea multe. Nu era genul care să ceară. Totuși, trebuia doar să menționeze-n treacăt că văzuse la Ikea o bucătărie care-i plăcuse și a ei era. La fel și cu băile, mobila de sufragerie și bijuteriile. Chanel Îi răsplătea dragostea lui Craig refuzând să-și scoată cerceii de aur Chanel pe care el Îi dăduse când se căsătoriseră. Pentru ea, cele două C-uri Împletite unul Într-altul Însemnau Chanel și Craig și simbolizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se strângeau sau nu se lipeau de corp În locurile unde nu trebuie. În seara asta era elegantă În mod special; purta o rochie cloche cu talia Înaltă și cizme asortate cu vârf ascuțit, din piele Întoarsă. Toți intrară În sufragerie. Ronnie se așeză pe una din canapele, iar Ruby și Sylvia o acaparară pe cealaltă. Phil nu se așeză. În schimb scoase din buzunar mingea cu 20 de Întrebări. S-a blocat când te-ai dus sus mai devreme, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
secret? Nu știu nimic de nici un secret? — Păi, plănuisem să-i zicem lui Ruby mai Întâi, zise Ronnie, dar sunt sigură că n-o să se cramponeze de faptul că ești și tu prin preajmă. Phil se duse Înspre masa din sufragerie unde se aflau o sticlă Încă nedeschisă de șampanie și câteva pahare. —Mamă, sunt așa de bune veștile? spuse mătușa Sylvia reperând sticla cu bule. —Mie să nu-mi dai, te rog. Îi zise Ronnie lui Phil. Apa-i tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe care le-a auzit. Nu te mai chinui atâta. O să ai din nou silueta de dinainte. Doar că o să-ți mai ia niște timp, atâta tot. Atunci Ben anunță că voia păturica lui. Sări de la masă și fugi Înspre sufragerie ca s-o caute, pierzându-și coiful de pirat pe drum. Fi luă Daily Mail care stătea Întins pe masă acoperit În bucățele de plastilină. Le dădu la o parte de pe ziar și arătă spre o poză. —Dar cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele. Știa, desigur, că era prea mic. Avea nevoie neapărat de un spațiu de birou unde să-și pună computerul și toate hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și bătea din buză după o grădină - undeva unde să poată sta cu un pahar de vin În mână În după-amiezele de vară. Voia să simtă miros de lăcrămioare, caprifoi și sângele voinicului. Pentru că apartamentul era la ultimul etaj, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era deschisă. Zgomotele dinăuntru indicau faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat. Inițial, Ruby a avut impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bărbați vârstnici, care purtau pălării de fetru și jachete bej. A ascultat câteva frânturi de conversație despre belșugul bufetului și despre cât trebuiai să aștepți până primeai o cană cu ceai. Părinții lui Saul se aflau În capătul opus al sufrageriei și Încercau, reușind doar parțial, să Îl țină pe Ben ocupat cu diverse jucării. Au zărit-o și i-au făcut cu mâna. Ruby a decis că ar fi fost imposibil să Își croiască drum prin mulțime ca să ajungă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rămânea În bucătărie ar Însemna că nu exista nici o șansă să facă vreo scenă și să distrugă ceremonia. De asemenea, Ruby putea sta la masă, sorbind apă până când se va fi simțit mai bine. Dar Bridget insista să meargă În sufragerie. Acel copil inocent nu va trece singur prin ritualul ăsta păgân. Are nevoie de susținerea mea morală și eu voi fi acolo pentru el. A ieșit din bucătărie urmată Îndeaproape de Ruby care deja se clătina. Pentru Bridget „a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să pui masa? Ridicând iar din umeri, Phil dispăru În sufragerie. —Știi, Îi spuse Ronnie lui Ruby, n-am putut să-mi iau gândul de la Claudia Planchette și de la biata ei fetiță. —Nici eu. Mă sperii când mă gândesc ce viață o fi având micuța. Mi-ar plăcea să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]