1,176 matches
-
sângele‑n vine. Răsturnând sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i‑o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curățenie, apoi întrebă: -Știți ceva despre Ramona? -Nu... Noi nu o cunoaștem, spuse Oana timidă, văzând îngrijorarea din privirea doamnei Neli. -Atunci cu ce treburi pe la noi? Eugen, care acum trebuia să răspundă, se înroși la față și cu vocea sugrumată de emoții zise: -Eu sunt Eugen Bunea, fiul lui Ioan Plopeanu. Doamna Neli Plopeanu era o femeie înaltă, cu fața măslinie, păr alb, ochii mari cu privire senină, care încă mai păstra urmele frumuseții de altădată. La auzul acestor cuvinte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a putea sta de vorbă cu doctorul care îl operase. în cabinetul doctorului se mai afla o asistentă, care privea trist spre domnul Radu Brădescu, atunci când intrase timid. -Sunt tatăl băiatului care... și ochii i se umplură de lacrimi, sugrumându-i vocea. Doctorul, un om între două vâsrte care și el părea nemulțumit și agitat zise trist: -Am făcut tot ce s-a putut. Din cauza rănii adânci de la cap a pierdut mult sânge, să sperăm că va trăi dar s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
clipe dar rămâi lângă mine ziua sau noaptea apariție neașteptată te lipești tot mai mult degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
fratele, care n-a avut norocul meu, să nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un măr și îi dădeam, avea el de două ori. Sunt prost. Păi, el avea cinci, eu șapte. Dădea un măr, făceam șase-șase, dădeam un măr, făceam opt, el patru. „M-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat” - Callo 20 Carpați și un nes. Mândria lui: părul prins în coadă de cal, spălat cu săpun, nu cu șampoane și figuri. Cercel în ureche, „primit de la un băiat roșu, cu păr castaniu, că e o ocupație, mai scot, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu doar doi pumni i-am dat, n-am fost pornit să-l suprim, am vrut să fur și să plec. Cum a putut să moară omul ăsta nu știu, se spune că asfixiat mecanic, sau nu știu cum. Nu știu cum să-l sugrumi de ceafă de aici, nu văd, nu există așa ceva, trebuie să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să moară omul ăsta nu știu, se spune că asfixiat mecanic, sau nu știu cum. Nu știu cum să-l sugrumi de ceafă de aici, nu văd, nu există așa ceva, trebuie să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat, sau datorită frigului, nu știu, nu-mi dau seama. Lu’ tovarășul meu de faptă i-a dat 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat, sau datorită frigului, nu știu, nu-mi dau seama. Lu’ tovarășul meu de faptă i-a dat 18 ani. De ce? Că tovarășul meu îl știa pe mortăciune, era bătrân, avea 70 de ani, îi spărgea lemne. Și l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de a-i da un chip și de a spune: iată-l în fața mea. În vreme ce cu dragostea lucrurile stau tocmai invers. N-o ai decât dacă ai norocul s-o întîlnești. Strângând în brațe aerul, reușești cel mult să te sugrumi. Dar trebuia să mă împac cu situația. N-aveam ce face. Tot gîndindu-mă la ce se întîmplase, am rămas cu o idee fixă. A iubi, îmi repetam mereu, înseamnă a simți nevoia să te dărui. Asta îmi lipsise prin urmare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a încurajare. — Da, spuse ea. Am stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și s-o facă fericită? — Atunci, ai să capeți ceea ce-ți dorești, îi promise Mma Ramotswe. Începând de mâine vei fi promovată în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi se ridică în picioare. Deschise gura să vorbească, dar emoția îi sugrumă glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi lasă gust de lumină și întuneric în cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru un pudel pierdut. Nici plângere, nici martor, nu-mi dau seama de ce mai purtăm această conversație. — Ea zice că ai legat-o ca pe un porc, ți-ai dat drumu’ în gura ei și apoi ai încercat să o sugrumi. — Ea zice, ea zice... Ia ascultați, ce e rahatu’ ăsta? E cuvântul meu împotriva cuvântului ei. — Uiți de martor, nu-i așa, Gottfried? Fata care a intrat în timp ce tu scoteai untul din cealaltă? Cum ziceam, nu ești un bărbat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a urmat morții fiului său, care a însemnat că șirul de înțelepți Wiligut a fost întrerupt. El a dat vina pe soția sa și pe măsură ce a trecut timpul a devenit din ce în ce mai violent. În cele din urmă, a încercat să o sugrume și, mai târziu, a fost certificat ca fiind nebun. În câteva ocazii, în timpul reținerii sale, a încercat să omoare alți colegi de celulă. Dar treptat, sub influența tratamentului medicamentos, mintea sa a fost adusă sub control. — Și Kindermann a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
depărteze telefonul de ureche. — Tocmai intru în apartamentul lui. Încă n-a ajuns acasă, dar comand ceva pentru cină și atunci am să-i spun. Emmy, știu că probabil te întrebi ce mi-a venit, dar— Vocea i se frânse, sugrumată de un suspin. — Vin acolo imediat. Ascultă-mă, Leigh Eisner. Vin într-acolo, bine? Leigh o auzi pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de ori și tot de atîtea ori Înviase, juisînd: o singură dată nici nu murise, nici nu Înviase, cîteva momente fusese o legumă, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
târziu, sună la casa lui don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto se simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]