5,627 matches
-
părea a fi chiar hangiul. Când se apropiară băgară de seamă că omul plângea de ți se rupea sufletul. Tușind stânjenit, Metodiu zise: — Ave, homine! Morituri te salutant! — Proșe pane - răspunse hangiul, ștergându-și lacrimile și ridicându-se. Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
își privi calul și spuse: — Ești bun să oprești puțin?... Calul încetini și opri. Pan Bijinski își ridică unul din picioarele lui mici, dar vânjoase, trecându-l peste șa, oftă și lunecă jos. își netezi surtucul, își îndreptă peruca și sui bătrânește treptele hanului. — ... îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ba mai ține-mă, Doamne, un pic, cât să mă pot mărturisi lor - înălță ochii impozanta femeie. — Nu te putem spovedi, căci ești într-altă credință - zise Metodiu. Tocmai de aceea, preacuvioase părinte - făcu Laura. V-am văzut de cum ați suit că nu sunteți iezuiți. N-am încredere în iezuiți. Mă duc cu vorba și cu fapta. Ori de câte ori m-am mărturisit, canonul lor nu mi-a fost de nici un folos și necazul meu creștea. Metodiu se scarpină în barba-i colilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea osmalâilor. Pe când ajung eu, treaba să fie făcută. — Ușor de zis - spuse spătarul - dar cum? — Aveți în vedere barabulele? - întrebă Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are nevoie de ceva. Sigur că avea, fiind singur și burlac, dar de fiecare dată, suind la timp din adâncurile ființei lui, conștiința de clasă îi atrăgea atenția: „Stai liniștit, nu te prosti!”. Și într-adevăr sta liniștit sub plapumă și nu se prostea luând multă apă rece de izvor și apucându-se de jalbe. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici un ceas la Curte, dacă voia să-și scape viața și trupul doamnei Ruxăndrița. Va fugi la Liov și va merge, ca altădată, la șmecherul acela bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu camătă, să strângă oaste și să se suie iar, a treia sau a patra oară, nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă! — Ce vorbești?! - făcu năucit vel-comisul. Unde-a fugit? Nu știu - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași ipostază, de parcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mare și vrea să fie liberă să mai petreacă și ea cît Îi tînără că — Parcă spuneați că ați fost la Sfînta Vineri, am crezut că — Păi da, c-am luat tramvaiul să mergem pîn aproape de piață, că nu mă sui În metrou nici moartă de cînd cu inundația și cînd ajungem la Sfînta Vineri puhoi dă lume se Înghesuia ca la hram și biserica nicăieri. Numa moloz, cărămizi, lemne și fiare. Am coborît că nu să mai putea circula. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ani pe care ni-i rezervă poate viitorul) ...da ce-ti spui io dumitale toate astea că tot n-ai d-un să știi cum trăia lumea p-atunci, că nici tramvaiu cu cai nu l-ai apucat dă te suiai și coborai din mers și nu să Înghesuia oamenii să le iasă sufletu ca acu — Aveți dreptate, nu l-am apucat, mi-a povestit mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În adîncurile ei se depozitau reziduurile biologice ale tuturor rătăciților pe aceste meleaguri. Curînd acest loc de seducție sui generis amenința să alunge băștinașii din așezările lor cum altădată fuseseră izgoniți din cauza pomului cu pricina primii oameni din rai. Firește, s-au luat măsuri și groapa aceea compromițătoare a fost acoperită cu table de acoperiș, vechi caroserii auto, uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu dețineam cele trei cuvinte necesare: părăsită, stațiune, cabine nu erau încă în posesia mea. După-amiaza își duceau traiul pe acolo mai multe pisici. Uneori, pe acoperișul gudronat, erau chiar câte cinci. De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine sau cât mine. Și cred că nu ar ști cu nimic mai mult decât noi, cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai mult decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ani la rând pe urmele lor, m-am căsătorit, îi priveam pe furiș cum se sărutau. Am văzut cu Maria toate spectacolele lui. Nici un balerin n-a fost fotografiat mai mult ca el. Eberhard se îmbracă, Eberhard sare, Eberhard se suie în mașină, se fardează, rupe buchetul de flori, pentru că așa făcea de fiecare dată când avea senzația că nu a fost destul de bun pe scenă. Călătoream pe urmele lui, uneori fără să știe. Ne-am cheltuit toți banii pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din vestitele scamatorii Ulrich de pe vremuri n-a mai rămas decât o pereche de porumbei și un țilindru. Magdikăi nu i-a suflat o vorbă despre toate astea. Ar fi în stare să se suie în tren și să-l împuște. Și părerea lui e că asta n-ar fi în nici un caz o soluție. Și am mai discutat despre oraș și despre munți. Și-a descoperit câteva cunoștințe îndepărtate, dar comune cu Engelhard, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care se numea Chattanooga Choo Choo. Când au văzut ce făceau tanti Mae și femeia aceea, ceilalți dansatori s-au dat înapoi în cerc și le-au lăsat să se desfășoare pe tot ringul. Mama și cu mine ne-am suit pe scaune ca să vedem peste capetele oamenilor care se strânseseră în jurul ringului. „Ia uite-te la Flora“, strigau (Flora o chema pe doamna aceea), „Învârte-o, doamnă Gebler“ și „Uite cum se mișcă astea două“. Când s-a terminat, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și a întrebat dacă știe careva să cânte. Nimeni din oraș nu cânta, mai puțin doamna de la biserică, dar ea avea genul acela de voce înaltă care nu plăcea la nimeni. Flora, femeia care dansase cu tanti Mae, s-a suit și ea pe scenă și a zis că doamna Gebler, organizatoarea, i-a mărturisit că obișnuise să cânte. Toată lumea s-a uitat în direcția noastră. Tanti Mae a spus că nu, nu mai cântase de ani de zile și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
momentul prost. Aveam o întâlnire cu doamna Laura Archer și nu-mi spusese că pot să aduc un prieten cu mine. Am lăsat radioul și luminile aprinse. Apoi m-am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iarna împreună, exact cum făceam înainte“. Vorbe în vânt, pentru că știam prea bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și tot așa până în aprilie. În ziua când m-am suit în avion pe aeroportul Arlanda, termometrul arăta minus zece grade și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa. Nimeni nu putea să-și închipuie că ninsoarea putea fi și mai năprasnică decât era. Când avionul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il était une fois que se făcea c-aveam un frate, le trente anos pres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să cadă într-un chasm profondo, iar leur șefones era complètement désorienté, urlând la sui armates de s’organiser e d’ataquer, da’ ei nu atacau, ci dimpotrivă, făceau del biggest caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune. Allahado, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părea foarte supărat, ba chiar nervos, motiv pentru care tăcea, privindu-l numai din când în când, cu o mină destul de întunecată. Nici Abdulah nu era prea vesel, pentru că deși se gândise toată viața la momentul când urma să se suie pe virgine, iată, tocmai acum trebuia să-l oprească cineva sau ceva. - Auzi, întrebă deodată tânărul în halat. Spune-mi, tu ești cretin? Voi, ăștia care puneți bombe, sunteți cretini? Abdulah înlemni. - Cum adică? Dar profetul, dar Yusuf, dar Islamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]