1,440 matches
-
cei care au avut idei suicidare (IS) de cei care au efectuat o tentativă de suicid; el scoate în evidență predominanța clară a timiei depresive și, mai mult chiar, a diagnosticului de episod depresiv major la adolescenții care au idei suicidare în raport cu adolescenții care au efectuat o tentativă de suicid. Contrar celor ce am putea gândi, există mai mulți deprimați în primul grup (IS) decât în al doilea (TS). Acest studiu arată clar că este bine să nu mai considerăm ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în raport cu adolescenții care au efectuat o tentativă de suicid. Contrar celor ce am putea gândi, există mai mulți deprimați în primul grup (IS) decât în al doilea (TS). Acest studiu arată clar că este bine să nu mai considerăm ideile suicidare fără trecerea la act ca o formă benignă în cadrul exprimării diverselor manifestări suicidare, atât în plan psihopatologic cât și în plan prognostic: ideile suicidare durabile și intense prezintă o foarte puternică corelație cu depresia care este, de asemenea, corelată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
putea gândi, există mai mulți deprimați în primul grup (IS) decât în al doilea (TS). Acest studiu arată clar că este bine să nu mai considerăm ideile suicidare fără trecerea la act ca o formă benignă în cadrul exprimării diverselor manifestări suicidare, atât în plan psihopatologic cât și în plan prognostic: ideile suicidare durabile și intense prezintă o foarte puternică corelație cu depresia care este, de asemenea, corelată cu tentativa de suicid (vezi mai jos). Dacă ideile suicidare constituie un factor de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în al doilea (TS). Acest studiu arată clar că este bine să nu mai considerăm ideile suicidare fără trecerea la act ca o formă benignă în cadrul exprimării diverselor manifestări suicidare, atât în plan psihopatologic cât și în plan prognostic: ideile suicidare durabile și intense prezintă o foarte puternică corelație cu depresia care este, de asemenea, corelată cu tentativa de suicid (vezi mai jos). Dacă ideile suicidare constituie un factor de risc pentru tentativa de suicid, se pare că și inversul este
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în cadrul exprimării diverselor manifestări suicidare, atât în plan psihopatologic cât și în plan prognostic: ideile suicidare durabile și intense prezintă o foarte puternică corelație cu depresia care este, de asemenea, corelată cu tentativa de suicid (vezi mai jos). Dacă ideile suicidare constituie un factor de risc pentru tentativa de suicid, se pare că și inversul este, de asemenea, adevărat: adolescenții cu antecedente de tentativă de suicid se gândesc mai des la moarte în general, la propria lor moarte, și pregătesc mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în legătură cu moartea de cinci ori, ideile de suicid de șapte ori și proiectele de suicid de unsprezece ori, ceea ce explică procentul mare de recidivă. Este aceeași situație pe care au constatat-o Golston și colab. (1996) la tinerii spitalizați: ideile suicidare sunt prezente la 23,8% dintre cei care n-au avut o tentativă de suicid și la 52,5% dintre cei care au efectuat deja o tentativă de suicid, și aceasta la distanță de gestul lor sinucigaș: tentativa de suicid
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
au efectuat deja o tentativă de suicid, și aceasta la distanță de gestul lor sinucigaș: tentativa de suicid nu rezolvă deci dificultățile tânărului și aceste studii scot în evidență necesitatea imperioasă a unei evaluări și a unei îngrijiri după gestul suicidar, oricare ar fi gravitatea aparentă a acestuia. RELAȚIA DINTRE TENTATIVA DE SUICID ȘI DEPRESIE În ceea ce privește diagnosticul psihiatric stabilit unui adolescent care a efectuat o tentativă de suicid, era ceva obișnuit să se spună și să se scrie că un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Shaffer și colab.), consumul de substanțe (26% alcoolism în primul studiu; 35% cazuri de consum de substanțe nediferențiate în al doilea) și tulburări de adaptare (21 și 10% respectiv). Aceste studii arată foarte bine gravitatea contextului psihopatologic care însoțește actul suicidar și, în special, frecvența stării depresive. În ceea ce privește studiile epidemiologice asupra tentativelor de suicid , Brent și colab. (1988) constată un procent de 75% cazuri de depresie majoră și 19,6% de distimie într-o populație de adolescenți cu tentativă de suicid
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pacienți o populație multietnică și defavorizată în plan socio-economic. Acești adolescenți prezentau semnele unei depresii de intensitate medie evaluată cu ajutorul unei scări Poznanski ușor modificată, și s-a constatat o corelație semnificativă între nivelul depresiei și scorurile la scara riscurilor suicidare: cu cât depresia este mai gravă, cu atât adolescenții au utilizat mijloace mai eficiente și păreau mai hotărâți să se sinucidă. Mai recent, Golston și colab. (1996; 1998) au studiat o populație de adolescenți cu vârste între 12 și 19
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
populație de adolescenți cu vârste între 12 și 19 ani spitalizați la psihiatrie, în cadrul căreia au individualizat patru grupe: - cei care au fost spitalizați ca urmare a unei prime tentative de suicid; - cei care au fost spitalizați pentru o recidivă suicidară; - cei care au antecedente de tentativă de suicid dar sunt spitalizați pentru un alt motiv; - și cei care n-au avut niciodată o tentativă de suicid. Evaluând depresia cu ajutorul BDI, rezultă că subiecții având în antecedente o tentativă de suicid
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sexul nu este semnificativă. În schimb, corelația cu gravitatea tulburării depresive este, din punct de vedere statistic, semnificativă (p = 0,02 pentru un episod depresiv major; p = 0,03 pentru distimie): cu cât „depresia” este mai gravă, cu atât riscul suicidar este mai mare. Frecvența apariției unei tentative de suicid este și mai mare în studiile prospective: după Mayers și colab. (1991), 70% din adolescenții cu episod depresiv major vor avea o tentativă de suicid în următorii trei ani. Și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
studiile prospective: după Mayers și colab. (1991), 70% din adolescenții cu episod depresiv major vor avea o tentativă de suicid în următorii trei ani. Și mai mult, 85% dintre copiii și adolescenții cu episod depresiv major sau distimic au idei suicidare și 32% vor avea tentative de suicid în cursul vieții (Kovacs și colab., 1993). Reluând studiul lor longitudinal pe parcursul a 18 ani, Harrington și colab. (1994) au comparat 60 de copii și adolescenți deprimați și 67 de subiecți dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
celor 18 ani de supraveghere (contra a 12% din grupul de control) și 20% au avut mai multe tentative dintre care două s-au soldat cu deces prin sinucidere. Prelungirea depresiei din adolescență la vârsta adultă este însoțită de risc suicidar: adulții deprimați prezintă un risc mai mare de a avea o tentativă de suicid dacă au suferit de depresie în copilărie sau adolescență. Această constatare nu face decât să întărească importanța identificării precoce și tratării depresiei la copil și adolescent
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de risc speciali la adolescenții deprimați care ar trebui să ne facă să ne așteptăm la o tentativă de suicid. Kienhorst și colab. (1991) au comparat astfel 48 de adolescenți predispuși la sinucidere cu 66 de adolescenți deprimați fără antecedente suicidare. Pornind de la un interviu semi-structurat, ei au identificat 7 variabile notate cu 0 sau 1: luare în greutate, pierderea energiei, absența tatălui, pesimism, disperare, antecedente de proiect suicidar, risc de reușită a sinuciderii în funcție de gravitate sa. O notă mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de adolescenți predispuși la sinucidere cu 66 de adolescenți deprimați fără antecedente suicidare. Pornind de la un interviu semi-structurat, ei au identificat 7 variabile notate cu 0 sau 1: luare în greutate, pierderea energiei, absența tatălui, pesimism, disperare, antecedente de proiect suicidar, risc de reușită a sinuciderii în funcție de gravitate sa. O notă mai mare de 4 permite identificarea probabilității apariției unei tentative de suicid cu o sensibilitate de 90% și o specificitate de 83%. La un an după prima evaluare, 5,4
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ei consumau substanțe. Autorii precizează că acest consum de substanțe era aproape totdeauna asociat cu o depresie și/sau cu tulburări de conduită. Marea parte a autorilor includ consumul de substanțe ca fiind factorul determinant atunci când încearcă să modeleze riscul suicidar (Shaffer și colab., 1996; Beautrais, 1996; Stoelb și Chiriboga, 1998; Kessler și colab., 1999; Wichstrøm și colab., 2000). Această relație trebuie totuși să fie nuanțată: studiul lui Gould și colab. (1998) asupra populației generale pe care l-am citat deja
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
predispuși la sinucidere și grupul celor cu tentativă de suicid), dar precizează faptul că consumul de substanțe nu este un factor de risc pentru tentativa de suicid decât după vârsta de 12 ani și doar pentru băieți. La fete, riscul suicidar este legat de tulburările anxioase și depresive și nu de folosirea sau dependența de o substanță. Golston și colab. (1998), care în lucrarea lor în care au comparat adolescenții care au avut o primă TS, cu cei spitalizați pentru recidivă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
modalități de consumare a substanțelor, modalități care nu au toate aceleași semnificații (Alvin și Marcelli, 2000): simpla folosire sau consumul așa numit festiv, în grup, cu scopul obținerii unui efect euforizant, nu constituie, fără nici o îndoială, un factor de risc suicidar. Din contra, utilizarea nocivă sau consumul așa numit auto-terapeutic, mai regulat, adesea solitar, asociat în general și altor simptome depresive (dezinteres școlar, repliere, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite, tulburări de somn) este probabil legat de tentativele de suicid prin relația
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sa indirectă cu depresia. În cazul utilizării abuzive sau a consumului toxicomaniac, mai masiv, cu scopul de a obține un efect anestezic-de drogare, chiar substanțele folosite sunt adesea periculoase: „bad trip-ul” provocat de halucinogene poate conduce la apariția unui impuls suicidar în cadrul unei reacții de anxietate acută; fiecare doză de ecstasy sau de opiacee poate avea consecințe fatale legate, între altele, de componenții asociați, consecințe cunoscute în general de către consumatori, fără să mai vorbim de riscul unei supradoze... Această asumare conștientă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu constituie oare un joc cu moartea, o anumită formă de conduită ordalică? Acest consum toxicomaniac este, în plus, legat adesea de tulburări de personalitate în cadrul cărora domină intoleranța la frustrare și impulsivitatea, caracteristici care pot favoriza trecerea la actul suicidar chiar în absența unei patologii depresive. Astfel, în studiul lui Renaud și colab. (1999) care compară 140 adolescenți sinucigași (dintre care 59 cu tulburări de conduită) cu 131 adolescenți martor (dintre care 18 cu tulburări de conduită), un sfert dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dintre sinucigașii cu antecedente de tulburări de conduită prezentau analize toxicologice pozitive pentru cel puțin o substanță (alcool la două treimi din cazuri). În cadrul acestei populații cu tulburări de conduită, depresia nu pare să aibă un rol semnificativ în privința riscului suicidar. În concluzie, consumul de substanțe joacă probabil un rol în cazul unui anumit număr de tentative de suicid, dar trebuie să precizăm despre ce tip de consum este vorba. CONDIȚII FAMILIALE ȘI DE MEDIU Studiile epidemiologice au constatat un procent
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la adolescenții cu tentativă de suicid în raport cu adolescenții internați la secțiile de urgență pentru un alt motiv psihologic. De asemenea, în studiul lor longitudinal asupra unui număr de 9 679 adolescenți norvegieni școlarizați, Wichstrøm și colab. (2000) estimează că riscul suicidar este de două ori mai ridicat la adolescenții care trăiesc doar cu unul dintre părinți. Se constată destul de des absența tatălui sau a oricărei altei autorități paternale. Antecedentele patologice familiale sunt frecvente: în aproape o treime dintr-o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu câte doi copii), și au studiat frecvența ideilor, a proiectelor și tentativelor de suicid, în funcție de starea timică maternă. S-a constatat că în cazul copiilor cu mama deprimată, aceștia sunt supuși unui risc mai mare de a prezenta idei suicidare, mai ales în categoria copiilor care ocupă poziția de frate mai mare. Studiul lor nu scoate în evidență nici o diferență semnificativă în ceea ce privește tentativele de suicid, dar trebuie ținut cont de faptul că, din motive etice evidente, copiii care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca prezentând o suferință psihică au fost trimiși la consultație. Un număr oarecare de treceri la act au fost, fără îndoială, evitate în acest mod. Autorii au sintetizat motivațiile folosite în general pentru a explica gradul mai mare de risc suicidar pe care îl prezintă copiii cu părinte deprimat: - lipsa unei susțineri în cadrul familiei, lipsa unei disponibilități afective a părintelui deprimat atunci când tânărul este confruntat cu un eveniment de viață negativ; - climat familial marcat mai puternic de conflicte și mai angoasant
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
deprimat atunci când tânărul este confruntat cu un eveniment de viață negativ; - climat familial marcat mai puternic de conflicte și mai angoasant; - cazuri de expunere la tentative de suicid în cadrul familiei; - vulnerabilitate biologică familială în ceea ce privește depresia, dar și privind sinuciderea. Antecedentele suicidare sau tentativele de suicid în cadrul familiei, cum ar fi decesul unui părinte, sunt de asemenea mai frecvente la adolescenții cu tentativă de suicid. În studiul lui Larsson și Ivarsson asupra populației clinice (1998), „expunerea la suicid”, spre exemplu antecedentele privind
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]