2,764 matches
-
acum trimite să-l caute, și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte." 32. Ionatan a răspuns tatălui său Saul și i-a zis: "Pentru ce să fie omorît? Ce a făcut?" 33. Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David. 34. S-a sculat de la masă într-o mînie aprinsă, și n-a luat deloc parte la masă în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
luaseră pe cealaltă. 7. Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul. 8. David a zis lui Ahimelec: "N-ai la îndemînă o suliță sau o sabie, căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică." 9. Preotul a răspuns: "Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorît în valea terebinților; este învelită într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ci du-te, și intră în țara lui Iuda." Și David a plecat și a ajuns la pădurea Hereț. 6. Saul a aflat că David și oamenii lui au fost descoperiți. Saul ședea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălțime, avea sulița în mînă, și toți slujitorii lui stăteau lîngă el. 7. Și Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: "Ascultați, Beniamiți! Vă va da fiul lui Isai la toți ogoare și vii? Va face el din voi toți căpetenii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
coboare cu mine în tabără la Saul?" Și Abișai a răspuns: "Eu mă voi coborî cu tine." 7. David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort în mijlocul taberei, și sulița lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8. Abișai a zis lui David: "Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mîinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și sulița lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8. Abișai a zis lui David: "Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mîinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea, și să-l pironesc dintr-o lovitură în pămînt, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta." 9. Dar David a zis lui Abișai: "Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî într-un cîmp de bătaie și va pieri. 11. Să mă ferească Domnul să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă și să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se va coborî într-un cîmp de bătaie și va pieri. 11. Să mă ferească Domnul să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă și să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adînc. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău. 16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sunteți vrednici de moarte, căci n-ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, care erau la căpătîiul lui." 17. Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: "Glasul tău este, fiul meu David?" Și David a răspuns: "Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18. Și a zis: "Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o mare greșeală." 22. David a răspuns: "Iată sulița împăratului, să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23. Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui: căci Domnul te dăduse azi în mîinile mele, și eu n-am vrut să pun mîna pe unsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l m-ai intereseze nimic. — Oricînd. Trec eu pe la sora mea pînă-n prînz și ți-l las mîine... Sora lui - ca femeie... N-am perceput pînă acum rezonanța cuvintelor, dar parcă mă străpunse ceva, ca un obiect ascuțit... Oare era sulița ce ieșea prin deschizătura perdelei lămîiatice ? Mă simțeam țintuit la zid ca o insectă oarecare... o bucățică de hîrtie prinsă cu un ac de perdea... Dar oare ce naiba? Iar i-am uitat chipul... Chiar dacă individul care se retrăgea era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lasă-i acolo, ca să nu se mai ostenească. —Altfel nici nu-i chip, a scuturat din cap Gâdea. Am și eu destulă cale îndărăt; și trebuie să mă abat și pe la tovarășii mei. Mâni, când se ridică soarele la două suliți, mă aflu iarăși la dumneata: eu sunt om strict. —Văd, Ștefan Gâdea, am zâmbit eu iar; fă cum binevoiești. Gâdea s-a lăsat cu toată greutatea în lopeți. Câteva clipe am plutit pe lângă o fereastră perdeluită de sălcii: era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea ochiul, o suliță înfiptă în umăr și alta în coapsă. El însă continua să înainteze încet, cu pași greoi, cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit de sânge. Striga, invocându-l pe Caesar, și își agita gladius-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care scriau cu trompa cuvinte de preamărire a împăratului în nisipul din arene. Povesti despre luptele mortale dintre animale - urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de scut mic, inclusiv scutul pătrat și concav al tracului B. Pelasgi: populație ce locuia pe teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp. Are un vârf metalic lung, ascuțit, fixat pe bățul de lemn printr-o articulație mobilă. În timpul impactului violent dintre pilum și țintă, o tijă de lemn se rupe, iar cele două componente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picturi murale din peșteri: un bărbat, o femeie, o luptă, un futai, un tigru - o navă spațială. Am revenit O bandă sau un trib de oameni-maimuță din perioada dinaintea descoperirii focului umpleau locul: uite-l și pe Spank, ascuțindu-și sulița. Capul pătrat, buzele pătrate, fața tâmpă și masivă. Dimineața următoare - sau, oricum, devreme -Spunk e teleportat pe puntea joasei nave spațiale de niște extratereștri zburdalnici, conici, cu glas de bip, care călătoresc prin timp și îl lasă iar pe Spunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vor substituii soluționarea lor practică și în situațiile în care nu este cazul. De la cine moștenim această predilecție pentru mistic? Să fie de la strămoșii noștri daci care găseau idealul de fericire în brațele lui Zamolxis, aruncându-se cu extaz în sulițe? Sau mai degrabă, doza de superficialitate romană care ne împiedică să ne privim problemele în profunzime, să le supunem unei analize a cărei finalitate ne-ar conduce la o soluție plauzibilă? Mulți găsesc vinovat oceanul slav care ne înconjoară cu
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de fier , în vreme ce dreapta-i era încleștată pe o sabie . Cei ce mergeau înaintea monarhului , cei ce mergeau alături de el și cei care-l urmau erau la fel înarmați . Fierul acoperea câmpiile și drumurile ; soarele se răsfrângea în mii de sulițe de fier . Iar acest fier atât de tare , era purtat de un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății “. Dar această prezentare a lui Carol Magnul sub înfățișarea lui militară ar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe hangiță măcar pentru o clipă, așa cum un însetat nu-și poate lua gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a hangiței, în drum spre fântână și înapoi. „De ce nu-mi trimite nici o veste? Mă face să mă zvârcolesc ca șarpele pe jăratec! Da’ n-a da el Dumnezeu să pun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]