4,043 matches
-
ținut opera la sertar. În prezent, el poate publica, dar e cenzurat și, deși tradus, i se interzice să părăsească țara. O recentă culegere de povestiri tradusă în franceză arată de ce autoritățile vietnameze sunt vigilente: tabloul social e atât de sumbru, încât nu lasă nici o umbră de speranță că schimbări esențiale vor avea loc în viitorul imediat. Consecințele războiului sunt îngrozitoare, ca și unificarea țării sub comuniști. Nici economia de piață nu găsește grație în ochii scriitorului: unul din protagoniștii prozei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
în slujba celei mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a văzut astfel flancată, de observatori probabil năimiți. Celor care am trecut prin asemănătoare experiențe, în anii cei mai sumbri ai regimului ceaușist, nu ne vine să credem că atare habitudini pot fi reiterate astăzi. Rinocerita, ai spune, își vădește îndărătnicii incorigibile. Dar nu șochează doar aroganța fără apel ce răzbate în edictele prin care se rostește autoritatea, înlăuntrul Radioului
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
un frumos articol despre bătrânețe, pe care Andrei Pleșu îl publică la rubrica sa din DILEMA VECHE (nr. 497, 22-28 august): „Cultura europeană a preluat această «duplicitate» a termenului producând, în mare, două tipuri de discurs despre bătrînețe. Unul patetic, sumbru, cu un subton de masochism, la capătul căruia te simți condamnat ireversibil la neputință, durere și moarte: bătrînețea e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de mătase în labele sfinxului sumbru, departe... S-a oprit; nicicând atât de jalnic nu arătase în această pălărie cu borurile late... (6-24.XII.1919)
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
a simți cum poezia vine ca un cutremur, fără vreun semn, fără să bată timid la ușă: „Creierul meu s-a întors din caverne,/ din ceruri, din vite, din mâzgă târzie./ Ceea ce i se mai acordă femeii,/ e o suavă, sumbră onanie.” Benn se simțea și era un solitar eșuat în fenotipul german, tânjind după lumina spirituală a Franței, un tip „marcat și străin: tipul contrar”, așa cum își face simțit chipul în versurile ce poartă semnul exclusului: „Porți semnul de hilot
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
resorturile acestei incompatibilități. În definitiv, Logica e una singură. Cum de o putem citi (atât de) diferit? Cred că, măcar în parte, de vină este o anume presiune culturală. Ne sunt familiare, în linii mari, grozăviile perioadei, știm cât de sumbri au fost anii cincizeci, câte victime au lăsat ei în urmă. Eretici sau dogmatici, amenințarea plutea deasupra capetelor tuturor. Familiar ne este și traseul literar al lui Radu Cosașu, cu toate repercusiunile neașteptate ale „teoriei adevărului integral” propuse de el
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
sexagenari molfăindu-și gingiile. Îm orășelul de la granița cu Germania populația are ceva soios, pauper, îmbătrânit. Insertul de animație cu desenele copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
teritoriului întregii Franțe și declanșarea ofensivei spre vestul Germaniei. La 27 august, după declarația noii Puteri politice de la București, de trecere în tabăra Aliaților, Analist publică un articol despre Aliații în ofensivă, în care apreciază noua situație geo-militară: „Perspectivele sunt sumbre pentru armatele germane, care prin ieșirea României din război pierd întreg Balcanul, adică Bulgaria, Iugoslavia, Grecia. La fel Franța, unde Parisul a fost eliberat, unde Aliații au debarcat la Bordeaux.” În același număr apare un articol de fond, intitulat simbolic
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate în tonuri care de care mai sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei prăbușiri: „Poate să vină dragostea sau iarna atomică,/ de-acum mi-e totuna”, „Vântul s-a întețit, păsări se lovesc/ de ferestre,/ de pian.// Gata cu strategiile! Celui ce vrea să-și facă țăndări
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
de ferestre,/ de pian.// Gata cu strategiile! Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/ îi las capul meu/ și mă duc”; „ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul”. Dacă există ceva variație în aceste tablouri sumbre, precum și o evoluție de la Păpușarul și alte insomnii, ea e de regăsit doar în capacitatea de a identifica nevroze în gesturi cotidiene infime (concesie cât de mică făcută minimalismului?): în apariția unei noi cute, în „gestul discret de retragere a
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
parte a concertului (actul întâi din Walkyria), vocea lui Botha a cutremurat sala, mai ales în cuvântul culminant Wälsungenblut - de unde aplauze, urale și tropăieli îndelungate ale unui public sever, obișnuit cu mari voci wagneriene și nu ușor de extaziat. Timbrul sumbru și întunecat al lui Youn a făcut, ca de obicei, dintr-un rol secundar (Hunding) unul remarcabil, iar Eva-Maria Westbroek, pe care am auzit-o tot ca Sieglinde acum câțiva ani în Inelul lui Tankred Dorst de la Bayreuth și în
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
Germaniei romantice și nu numai, a stârnit o mare controversă, deși fusese concepută pentru aniversarea a cinzeci de ani de prietenie germanofranceză. Pornind de la romantismul de pe Rin și încheindu-se cu cel de-Al Doilea Război Mondial, înfățișează o Germanie sumbră și concentrată doar asupra problemei naționale, trecând cu vederea democrația de după nazism, dar și arta secolelor XVIII și XIX, îndeosebi influența universalistă a Weimarului clasic goethean, sau artiș tii cu deschidere internațională. De aici, numeroase dezbateri între istoricii de artă
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
de bun-simț. Rămîne întrebarea spinoasă: ce i-a inspirat lui Ion Dur gîndul unei antologii filosofice care aduce cu un bilanț prea timpuriu? Dacă nu e vorba de măgulire aniversară și nici de scadența unei etape, adică genul de socoteală sumbră cînd tragi linie și vezi ce a rămas, atunci singura variantă ar fi nevoia de a se defini pe sine în proprii ochi, la încheierea unui ciclu interior, care nu are legătură cu vîrsta.
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul orb în toată sălbăticia lui, geneza și apocalipsa la un loc. Limbajul omenesc și contra-limbajul oarbei voințe de putere, înlănțuindu- se, vorbindu-și. Un secol de „o măreție sumbră... sceptică și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul al XIX-lea, care, dac-ar trebui prezentat printr-o imagine, ar apărea, în viziunea lui Thomas Mann, „împovărat precum Atlas”. Poverile fiind mai ales masivitățile epice - Balzac
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
fi, crede autorul Muntelui vrăjit, de căutat și în psihologie: „Când Siegfried visează la umbra teiului iar motivul maternității se împletește cu cel erotic, apoi, când Mime încearcă să-i explice ucenicului ce e teama, iar orchestra intonează deformat și sumbru motivul Brunhildei dormind înconjurată de flăcări - avem de-a-face cu Freud, cu psihanaliză în toată puterea cuvântului”. Viziunea manniană asupra unei anume ambiguități matern-erotice în Parsifal a dat naștere unei întregi direcții de interpretare; o găsim chiar și în cea mai
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
acum decât 25 de voturi (de la jumătatea lui martie), cele mai multe date de doamne. Dacă nici asemenea găselnițe nu mai stârnesc interesul - nu vrem să ne gândim care e notorietatea amintitelor personaje în rândul tinerilor noștri - perspectiva nu poate fi decât sumbră.
Vreți să vă măritați cu Candide? () [Corola-journal/Journalistic/3726_a_5051]
-
angajează puternic afectul, pe urmele demonilor romantici, într-o revoltă dureroasă, cu cîteva versuri tulburătoare (iată: „Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri”), cu un final în care culminează saltul de la diafanul intertextual și elegiac la sumbrul macabru: „Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum, exilațivă, / să vină trenurile groazei și morții, zeppelinele foamei și cărucioarele bolii. / Să vină muștele cu oasele lor fosforescente în elanuri vitale. Să vină acrobații și fruntașii în muncă./ Și mai ales să
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ficțional. Aprilie este eroina propriei povești, pe care o relatează nelinear, cu ocoluri afective în trecut sau în viitor și deopotrivă cu numeroase volute onirice. Cadrul evenimentelor (atât cât se poate vorbi despre evenimente), deși sumar, este zugrăvit în culori sumbre. Două spații sunt definitorii: locuința și biroul. Fragmentele merită citate pentru că sunt emblematice: „Camera mea are balcon, acesta ar fi un lucru fericit dacă nu l-aș umple mereu cu tot felul de resturi, plase cu ziare [...] , ar fi încă
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
că ne-a învrednicit de acest mare dar. El continuă în casa Dv. Isus să vă fie mângâietor și samarinean milostiv. Cam în acest spirit asigur pe Doamna de rugile mele, ca chiar în clipele cel mai grele și mai sumbre să simtă ocrotirea cerească și harul să se reverse ca ulei binefăcător asupra rănilor (pp. 103-104). Intuind pericolul unei propuneri care se contura din partea oficialităților vremii și a Departamentului Cultelor, ca Biserica Greco-Catolică românească să fie integrată în Biserica Romano-Catolică
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
momentul trezirii amare...” (p. 264) Satantango nu e o carte lesne de digerat pentru cei care caută în literatură și un strop de bucurie. Din punct de vedere formal, este o realizare impecabilă, încheiată la toți nasturii, dar nespus de sumbră, culminând cu sinuciderea unei fetițe cam sărace cu duhul, descrisă pe zeci de pagini, în timp ce toate celelalte personaje petrec până-n zori la crâșmă, într-o nepăsare absolută. Probabil unul dintre puținele delicii ale acestui roman extrem de apăsător este traducerea semnată
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
a demonstrat "o combinație rar întâlnită de cutezanța și echilibru, trăsături caracteristice ale unui lider adevărat", iar pe parcursul carierei "a învins obstacole pentru a-și îndeplini visurile", scrie Mediafax. În pofida celor care au avertizat-o că va avea un viitor sumbru ca femeie procuror, ea a sfărâmat stereotipurile existente", a subliniat Duane Butcher. Lăură Codruța Kovesi a declarat: "Nu știu dacă sunt cu adevărat o femeie curajoasă, în înțelesul strict al cuvântului, așa cum este definit el în dicționare. Știu însă că
Kovesi, PREMIATĂ de Ambasada SUA by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/37561_a_38886]
-
și alții. Criticii l-au numit pe Haske unul din cei mai promițători scriitori din generația sa; ca prozator, alți scriitori i-au remarcat deja talentul de a reda peisajul dur al nordului și mai ales harul de a dezvălui sumbra realitate a inimii ce bate în ciuda incercărilor, a timpurilor grele, a ghinionului și a muncii istovitoare. În bătaia puștii este un fragment din romanul său în curs de apariție, North Dixie Highway. Mirosul ierbii de aici nu-i foarte diferit
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
Traian Băsescu cere Parlamentului reexaminarea Legii referendumului, care prevede validarea referendumului cu participare de cel puțin 30%. Decizia președintelui vine în ciuda validării ei de către Curtea Constituțională a României. "Un joc de imagine" spun unii, "perfect normal" spun alții. Un scenariu sumbru este conturat atât de Putere cât și de Opoziție, scenariu care răspunde la întrebarea "Ce urmărește președintele?". Declarațiile sunt împărțite între Opoziție și Putere. Pe de-o parte este Vasile Blaga, președintele PDL, care susține că cererea președintelui este una
Băsescu, mișcare "partizană". Referendumul, între Opoziție și Putere by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36433_a_37758]
-
care susține că, după cele două decenii brucaniene, ne-am fi întors de unde am plecat. Și încă mai rău. El scrie: „După 22 de ani am ajuns chiar mai jos decât am fost înainte de Revoluție”. Viziunea nu e totuși prea sumbră? Sau: „...Cine și-ar fi putut imagina atunci, în fața armatei, când soarta revoluției încă nu se decisese, că peste două decenii vom renunța cu multă ușurință la libertate, demnitate, devenind o țară bananieră?...” Sau : „Singura lege în vigoare a ajuns
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
iar creștinii așteptau moartea îngroziți. Cei bogați și puternici încercau toate posibilitățile să scape și să fugă din oraș, lăsând totul în părăsire. Cei săraci și lipsiți de putere așteptau îndurerați nimicirea orașului și sfârșitul lor tragic. Era un tablou sumbru și o încordare sufletească fără precedent în viața tuturor locuitorilor din Antiohia. În astfel de împrejurări, Sfântul Ioan Gură de Aur n-a dezertat de la datoria lui de preot, el n-a părăsit orașul, așa cum au făcut toți filosofii păgâni
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]