12,131 matches
-
rău. Nu, nu! șopti fugarul și se prăbuși în grâu. Apoi se ridică, și-n loc să-și continue drumul spre ele, se-ntoarse și-o luă, împleticit, înapoi. Ce face? Ce-i cu el? Nu ți-am spus? se supără bătrâna. S-a speriat. Stai, omule! Alexandre! Ce-i cu tine! Mă mângâi cu gândul că nu s-a chinuit mult. dar dacă s-a chinuit? Dacă scriu scrisoarea asta și nu mai sunteți nici voi? Vine ca la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi glasul lui, stins ca o șoaptă ieșită din fundul pământului. Căzu din nou. Se-ngropă-n grâu. Un dezertor! Să nu fie rănit! Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fie rănit! Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul ogorului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cheltuielilor de întreținere a serviciului poștal din Moldova. El pune la menziluri: “Căpitani, oameni de Curte Domniei Mele”, cumpărând și caii necesari. A mai hotărât, să li se dea bani căpitanilor “Ca să se așeze mezalurile, totodată și ca să nu se supere locuitorii țării, nici cai a le lua de olac, nici de cheltuială oaspeților precum până acum”. Deși mai târziu s-a revenit la vechiul sistem, de întreținere a poștelor de către locuitorii satelor și târgurilor, totuși în documente apar destul de des
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
publicarea celei de-a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă și personală“, în „duhul învățăturii creștine“. Supărat de comportarea filozofului clujean, pe care o simțea lipsită de fair-play, Grigore Popa se răzvrătește și oferă recenzia unei publicații rivale, Revista teologică, cu ai cărei redactori și colaboratori Blaga se afla, de un an, într-un violent conflict tocmai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
copiilor Să se curețe de rele Toți, acum și-n viitor! Vrem să ne-mplinim menirea Cât trăim pe-acest pământ: Vă chem să ne fiți alături În numele Celui Sfânt! Rugă pentru ștefan ștefane, Măria Ta, Te rog, nu te supăra, Că venim la tine, azi, Ca la cel mai cel viteaz, Noi, cei goi în gând și faptă Ce luptăm pe glia stearpă, Că rămas-am fără domn și ne taie ca pe-un pom. Ca pe pomul cel uscat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am spus să nu-și facă griji, că reușesc eu să ies până la urmă. și am reușit. Dar pe drumul ce coboară spre curte a apărut deodată fratele tatei, care, la un moment dat, a luat înfățișarea tatei. M-am supărat pe el și l-am certat, i-am spus să-l lase pe tata în pace și m-am trezit tristă. Când am stat să analizez mai profund ceea ce trăisem, am realizat că un rău făcuse asta, ca să mă ademenească
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
părerile lui au avut un cuvânt greu de spus. Obiectiv și cu un ochi bine format, îmi atrăgea mereu atenția, când i se părea că un text nu sună bine, că nu respectă unele rigori ale teoriei literare. Uneori mă supăram, aveam senzația că-mi critică excesiv scrisul, dar în fond, simțeam că are dreptate și până la urmă, îi urmam sfaturile. Totul spre binele meu, ca aspirant la un nume, într-o lume destul de crudă și selectivă. A, am uitat să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe la redacție. Încerc să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau poate există o explicație, dar pe moment n-o găsesc - intru în panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi supărată, te rog, că nu ți-am anunțat decizia mea. De fapt, nici n-aș fi putut, pentru că abia acum, când îți scriu aceste rânduri, m-am hotărât să plec. Nu știu pentru câtă vreme și nici încotro, nu mi-am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul destul de firav. - Cum te cheamă ? - Alma. - Ce nume frumos! Îmi pari tristă, Alma. Cine te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-aș fi așteptat. O privesc atent, să văd dacă nu cumva mă atrage într-o glumă de copil. Nu, nu se pare. E prea serioasă fetița și dacă nu mă înșel, parcă de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spui și despre ce e vorba. - Desigur. Ieșim împreună din curtea bisericii și o luăm încet pe aleea mărginită de castani. O privesc cu coada ochiului. Parcă acum îmi pare și mai firavă. - Și spui tu că eu te-am supărat!? - Da, tu. - Cum e posibil? Abia ne-am întâlnit. - Greșești, Aimee. - Îmi știi și numele... cum este posibil? - Ne cunoaștem. - De când? - Dintotdeauna. E prea mult pentru mine. Deși în față îmi stă doar un copil, simt că toată discuția începe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Lucia, surioara ei, e prea mică să țină pasul. Mai întâi s-a bosumflat: a crescut, este destul de mare, are șapte ani. Și de ce trebuie neapărat să o ia și pe Lucia? Nici măcar nu știe toate versurile. Uf! S-a supărat, dar i-a trecut repede. La noapte vine Moșul, ca în fiecare an, în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung și își continuă drumul. Nu crede în Moș Crăciun. Pe la el n-a trecut niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe ai lui, iar la școală a fost mereu printre primii. De fapt, crede că acest personaj nici nu există. De unde până unde atâta generozitate pe un bătrânel adus de spate, venit din cine știe ce loc... De unde să aibă un biet
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
amiază, am simțit că trebuie să vă imortalizez în culori, așa cum erați, gânditoare... sau tristă... nu știu... Vă rog să-mi iertați îndrăzneala... - Nu am pentru ce să vă iert. Pictura este un fel de poezie tăcută. Cine s-ar supăra pentru că i se dedică o poezie? Cred că nimeni. Eu, cel puțin, nu. De unde venea femeia aceasta? De ce avea sentimentul că o cunoaște de foarte mult timp? Nu găsea un răspuns care să-l dumirească. Și totuși ea era acolo
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zilnic cu balaurul cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un Făt-Frumos, mereu să-mi încerc puterile plăpânde cu oricine m-ar fi supărat! Inocență și zâmbete. Dragoste, liniște, mâini și ochi care vindecau orice rană și sentimentul că niciun rău nu mi s-ar putea întâmpla. A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai. Flori
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îl cuprindea tot mai tare. A stat de vorbă cu tânăra de câteva ori întâlnindu-se la marginea unui lăstăriș și au hotărât să fugă la părinții băiatului. Mult s-au mai bucurat neamurile mirelui, dar și gospodarul s-a supărat văzând că fata i-a plecat din bătătură. Au trecut mulți ani până i-a trecut supărarea. El știa că fiica lui este suferindă și de aceea nu era de acord s-o mărite în alt sat. Boala s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu cusutul plăpumilor a luat o mai mare amploare. După moartea nepotului Petruță, Cociocoaia s-a gândit să găsească un client pentru grădina moștenită de Petruță de la tatăl lui. Niță, aflând despre afacerea pe care o plănuia Cociocoaia, s-a supărat peste măsură, astfel că, într-o seară, a găsit-o prin grădina cu pricina și a strâns-o de gât pentru a o speria. Dar Niță nu a știut cât de scump îl va costa gâtuitul babei. Până atunci fetele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. BĂTRÂNEȚE Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când mă gândesc la suferințele bătrâneții, îmi dau seama că în natura asta oarbă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
altă dată. Feodor rămăsese trăsnit În curtea bisericii. Se Închinase și se rugase astfel: Iartă-l, Doamne, că nu știe În ce iad mă aruncă acest slujitor al Tău. Luminează-mă să fac ceea ce se cuvine, eu nu vreau să supăr pe nimeni. Ce au alții cu mine de nu mă lasă să trăiesc atât cât mai am zile, cu singura femeie pe care am iubito În viața mea? Cum să-i cer ei să treacă pe rit vechi? Iată că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
primar În sat? La el să te duci, nu la mine că nu te-am făcut eu... O pacoste ca tine Îmi mai lipsea. Bine, unchiule, am plecat, nu te mai necăji, n-am să mai vin dacă asta te supără. Nici să nu mai vii, aici n-ai ce să cauți și să-i spui lui tactu că n-am uitat de datoria aia pe care el se face că a uitat. N-a uitat, nene, dar nu găsește de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu Înseamnă nimic. Am plecat În concediu cu fiica mea atât și nimic mai mult. Să nu amestecăm lucrurile. Ce serioasă ești...spusese Andreea, era mai mult o glumă. Este bine că a fost doar o glumă, pentru că altfel, mă supăram pe tine. În aglomerația de pe litoral, probabilitatea de a locui În același hotel cred că este de unu la o mie. Atunci e posibil să nu-l Întâlnesc deloc? Întrebase Andreea cu o undă de Îngrijorare În glas. Mai mult
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
făcuse apariția și tatăl lui Silviu, puțin cam fără chef, dar de vreme ce tot șia stricat somnul, Întinsese mâna către mama Andreei și se recomandă singur: Pavel Bărbulescu, fiul meu Încă nu știe să mă prezinte...sau a uitat... Tată! Ești supărat că te-am trezit cu noaptea-n cap, dar ai să-mi mulțumești după aceea. Să sperăm că nu vor fi nori, adăugase Silviu către Andreea. Câtă tevatură am stârnit, rostise Andreea, ca o scuză. Pe toți i-am făcut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]