1,280 matches
-
mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă ca altădată.” În exprimarea superiorității sau inferiorității progresive, morfemul mai este dublat de unul din morfemele tot, mereu, din ce în ce: „Nopțile sunt din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului, termen nuclear al sintagmei nominale: „Ți-am adus cea mai frumoasă floare.” iar superlativul negativ prin morfemul cel mai puțin: „Aceasta e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului, termen nuclear al sintagmei nominale: „Ți-am adus cea mai frumoasă floare.” iar superlativul negativ prin morfemul cel mai puțin: „Aceasta e cea mai puțin frumoasă floare.” Observații: Termenul al doilea în sintagma adjectivului marcat de un anumit grad de intensitate obiectivă realizează sintactic funcția de complement comparativ (în interiorul propoziției sau propozițional), iar relația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M. Eminescu, I, p. 167), așa de, atât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M. Eminescu, I, p. 167), așa de, atât de, nemaipomenit de, nespus de, extraordinar de etc: „Un zâmbet fin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M. Eminescu, I, p. 167), așa de, atât de, nemaipomenit de, nespus de, extraordinar de etc: „Un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, Proză literară, p. 26), „O lasă-mi capul meu pe sân,/ Iubito, să se culce/Sub raza ochiului senin/Și negrăit de dulce.” (M.Eminescu, I, p. 179) Observații: Având natură deictică, gradele de intensitate subiectivă (mai ales superlativul absolut) cunosc în limbajul popular, în stilul beletristic și în limbajul poetic un registru foarte amplu de procedee: fonetic-prozodice, morfologice, sintactice sau metaforice de exprimare, dezvoltând expresivitatea textului: frumoasa-frumoaselor, l-a făcut bucăți bucățele, „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor semantic; sunt termeni neologici, ocupând în limba latină, de unde provin, o anumită poziție (comparativ = gradul de intensitate superioară sau inferioară sau superlativ) în paradigma comparației (= intensității) adjectivului latinesc: anterior, posterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor, maxim, minim, optim, suprem etc. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" Constituent principal al sintagmei nominale, adjectivul intră, ca și substantivul, în cele două tipuri de enunțuri, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte acțiuni: „El citește mai frumos decât mine/ieri/scrie.” Organizarea internă a categoriei se desfășoară în aceleași variante și prin corelația acelorași termeni din flexiunea adjectivului. Intensitatea obiectivă (comparativă) se realizează pe baza a patru termeni: echivalența, superioritatea, inferioritatea, superlativul; • echivalența; însușirea unei acțiuni manifestă aceeași intensitate la diferiți agenți sau în momente diferite: „El scrie la fel de frumos ca Maria.”, „Merge tot așa de încet ca și ieri.”; coordonatele (spațiale sau temporale) ale unei acțiuni prezintă aceeași dezvoltare: „Am mers
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
antonim: „El vorbește mai puțin frumos.” - „El vorbește mai urât.” Gradul de intensitate superioară și inferioară dezvoltă și o variantă progresivă: intensitate superioară (inferioară) progresivă: „El răsuflă din ce în ce mai greu.”, „Se trezește tot mai devreme.”, „Se poartă tot mai puțin civilizat.” • superlativul; prezintă două variante: - superlativul pozitiv; însușirea acțiunii verbale se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „Cel mai greu lucrează la matematică.”; coordonatele acțiunii verbale se caracterizează printr-o dezvoltare maximă: „De data aceasta ai aruncat sulița cel mai departe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin frumos.” - „El vorbește mai urât.” Gradul de intensitate superioară și inferioară dezvoltă și o variantă progresivă: intensitate superioară (inferioară) progresivă: „El răsuflă din ce în ce mai greu.”, „Se trezește tot mai devreme.”, „Se poartă tot mai puțin civilizat.” • superlativul; prezintă două variante: - superlativul pozitiv; însușirea acțiunii verbale se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „Cel mai greu lucrează la matematică.”; coordonatele acțiunii verbale se caracterizează printr-o dezvoltare maximă: „De data aceasta ai aruncat sulița cel mai departe.” - superlativul negativ; însușirea acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă două variante: - superlativul pozitiv; însușirea acțiunii verbale se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „Cel mai greu lucrează la matematică.”; coordonatele acțiunii verbale se caracterizează printr-o dezvoltare maximă: „De data aceasta ai aruncat sulița cel mai departe.” - superlativul negativ; însușirea acțiunii verbale se manifestă într-un grad minim de intensitate: „Cel mai puțin greu i se pare la fizică.”; coordonatele acțiunii verbale prezintă un grad minim de dezvoltare: „Cel mai puțin departe e situată gara.” Intensitatea subiectivă se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se pare la fizică.”; coordonatele acțiunii verbale prezintă un grad minim de dezvoltare: „Cel mai puțin departe e situată gara.” Intensitatea subiectivă se realizează, ca și la adjectiv, în corelația dintre doi termeni purtători de sensuri gramaticale: intensitatea relativă, intensitatea superlativă și un termen neutru, pozitivul. Intensitatea relativă; subiectul vorbitor aproximează gradul de intensitate a însușirii acțiunii verbale: „Respiră cam greu.”, „Respiră destul de greu.” sau de dezvoltare a unei coordonate, spațiale sau temporale, a desfășurării acțiunii. „A ajuns cam târziu/destul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neutru, pozitivul. Intensitatea relativă; subiectul vorbitor aproximează gradul de intensitate a însușirii acțiunii verbale: „Respiră cam greu.”, „Respiră destul de greu.” sau de dezvoltare a unei coordonate, spațiale sau temporale, a desfășurării acțiunii. „A ajuns cam târziu/destul de târziu acolo.” Intensitatea superlativă; subiectul vorbitor situează însușirea acțiunii verbale la un grad maxim sau minim de intensitate: „Corabia înaintează foarte încet.”, „El vorbește foarte puțin coerent.” sau apreciază că dezvoltarea coordonatelor între care se desfășoară acțiunea a atins un grad maxim: „A plecat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situează însușirea acțiunii verbale la un grad maxim sau minim de intensitate: „Corabia înaintează foarte încet.”, „El vorbește foarte puțin coerent.” sau apreciază că dezvoltarea coordonatelor între care se desfășoară acțiunea a atins un grad maxim: „A plecat foarte devreme.” Superlativul negativ al adverbelor circumstanțiale este posibil teoretic dar se întâlnește rar: „Casa lui este foarte puțin departe.”, tocmai datorită întrebuințării sale eufemistice; adverbele circumstanțiale nu pun probleme de această natură. Exprimarea gradelor de intensitate se face prin aceleași morfeme libere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
echivalența: la fel de, tot așa de, tot atât de: „El s-a sculat la fel de devreme, cu toate că s-a culcat târziu.” superioritatea: mai, din ce în ce mai, tot mai: „Răspunde mai greu/din ce în ce mai greu.” inferioritatea: mai puțin, tot mai puțin, din ce în ce mai puțin: „Vorbește tot mai puțin coerent.” superlativul relativ pozitiv: cel mai: „El înaintează cel mai greu dintre toți.” superlativul relativ negativ: cel mai puțin: „El vorbește cel mai puțin coerent dintre ei.” intensitatea relativă: cam, destul de: „Vorbește destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu toate că s-a culcat târziu.” superioritatea: mai, din ce în ce mai, tot mai: „Răspunde mai greu/din ce în ce mai greu.” inferioritatea: mai puțin, tot mai puțin, din ce în ce mai puțin: „Vorbește tot mai puțin coerent.” superlativul relativ pozitiv: cel mai: „El înaintează cel mai greu dintre toți.” superlativul relativ negativ: cel mai puțin: „El vorbește cel mai puțin coerent dintre ei.” intensitatea relativă: cam, destul de: „Vorbește destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin: „Vorbește tot mai puțin coerent.” superlativul relativ pozitiv: cel mai: „El înaintează cel mai greu dintre toți.” superlativul relativ negativ: cel mai puțin: „El vorbește cel mai puțin coerent dintre ei.” intensitatea relativă: cam, destul de: „Vorbește destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular, mai ales la unele adverbe, intensitatea se exprimă și prin sufixe: -ior, -ișor, -el; în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fixează identitatea de interogativă retorică: • însoțirea elementelor interogative cu adjectivul altul (alta) sau cu adverbe compuse pe baza lui, eventual concomitent cu situarea verbului la potențial-optativ, prezent sau mai ales perfect, sau cu prezența în context a unor comparative sau superlative adjectivale sau adverbiale: „Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pre pământ? Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?” (A. Russo); • exprimarea în enunțul interogativ-frază dezvoltată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată...” (P. Sălcudeanu, 148), • adverbe: „Calea laptelui e-n vale / mai aproape decât ieri. Când era deasupra noastră / pretutindeni, nicăieri.” (L. Blaga, 258), • expresii impersonale (cu adjectivul sau adverbul la comparativ sau superlativ relativ): „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 51), • verbe: „Radu mai mult se plimbă decât studiază.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
față de sau de adverbul decât: „Nu mi-ar părea nici mai mici de cum îmi par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă o comparație explicită, elementele de relație devin mărci distinctive pe baza situării regentului la comparativ sau la superlativ relativ: „În ce pârău de rece și curgătoare rouă a pus natura un suspin mai adânc de dureroasă dragoste decât glasul Negrei Broștenilor noștri?” (C. Hogaș, 109) Când complementul dezvoltă o comparație implicită, se impun ca mărci distinctive locuțiunile prepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni verbale): „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, 150), • expresii impersonale: „I se făcuse așa de teamă încât a aprins toate luminile.”, • adjective (de obicei la superlativ construit cu locuțiunea adverbială așa (atât) de; cel mai adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât duce la cele mai fortuite nonsensuri.” (G. Călinescu, C.O., 56), • adverbe (mai ales la gradul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]