6,867 matches
-
e calmă, serenă, idilic fundal pentru un picnic cu spânzurat. Pentru a sublinia dacă nu ipocrizia, atunci falsificarea mesajului Scripturilor pe care un responsabil cap de familie precum master Ford le predică sufletelor de pe plantația sa, acestui discurs îi este suprapus fie cântecelul stupid și cinic al lui John Tibeats, „Run Nigger”, fie plânsul necontenit al mamei care în urma vânzării sale a fost separată de cei doi copii, un băiat și o fată. Sigur, acest bruiaj ar putea fi în mintea
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
există și făuritorul de religie, Iisus Hristos - dar nu ne interesează! 48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva și dracul. Așa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnație. iar la apariția lui Iisus Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat și divinitatea om și istoria a fost anulată. Emil Cioran are o afirmație extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creștinismul a punctat supraistoric, deși a apărut în istorie. 49. Sunt două mari discipline guvernate de principiul
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
din noi, acel noi din fiecare eu”, în timp ce „sufletul ar fi partea individuală, necomunicabilă” (p. 49). Distincția este considerată importantă pentru a explica geneza creației artistice: întâlnirea între suflet (partea inefabilă a eului) și spirit (partea „traductibilă” a eului) se suprapune peste aceea dintre natură și cultură. Nu neg faptul că suflet și spirit pot fi înțelese și așa, dar în nici un caz nu poate fi acceptată reducerea lor numai la atât, golind spiritul de transcendență. Așadar, șochează în primul rând
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
insulă în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă mobilă care era țara, micuța insulă rătăcitare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură.” (Herta Müller) În România ideilor contemporane excesiv de speculative, în orice moment, pe orice domeniu, Justiția și justiția sunt tema și actul cotidian în cea mai dinamică răzbatere de-
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
Discul lui Newton sau experiența care ne adâncește în magia unui joc, culorile din spectru, dans, chemare se descompun esențial noroc. Magia vieții, iluzia din dotare o învârtim peste un timp ce-i stors de setea câmpului de stare culoarea suprapusă peste întors. Referință Bibliografică: Discul lui Newton / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1760, Anul V, 26 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DISCUL LUI NEWTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384639_a_385968]
-
contacte pot fi armonioase, altele dure: este firesc. Sigur că, pe total, lumea pe care mi-am construit-o eu în plan ideal nu este chiar aidoma cu cea în care trăim, dar experiența mi-a dat înțelepciunea să le suprapun într-un fel în care inadvertențele sa fie compensate prin acceptarea fără rezerve a elementelor comune. Este aproape ca în religie: în fond, preceptele de bază sunt aproximativ aceleași, indiferent care este numele Dumnezeului ce le propovăduiește. - Stimată doamnă Iulia
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
profesii. Acestea ar fi argumentele de fond pentru a se adăuga categoriilor definite în Art. 1 al Le-gii 8/2006 și categoria jurnaliștilor, așa cum e formulată în propunerea senatorului UNPR, Haralambie Vochițoiu, la solicitarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști - UZPR. Deși se suprapune scandalului pensiilor speciale pentru parlamentari, cele două propuneri trebuie ju-de-cate separat. Articolul amintit nu face decât să extindă dreptul prevăzut de lege și asupra jurnaliștilor, pe bază de dosar și criterii, de a primi la pensia legală o indemnizație lunară
Trebuie jurnaliștii să primească pensii speciale? Dar televiziunile ajutor de stat? [Corola-blog/BlogPost/92472_a_93764]
-
în anul 1924 și în scurt timp a reușit să imprime orașului și județului o viață nouă. Mărețul edificiu, opera arhitectului Grigore Cerchez, are un plan cu totul deosebit și a fost proiectată să cuprindă șapte săli mari: trei săli suprapuse cu destinația de bibiliotecă (Bibilioteca I. Gh. Bibicescu), cinematograf și restaurant, formând aripa de nord; alte trei săli la fel așezate formează aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “Dr. C.I. Istrati ”, salonul de festivități și Sala ajutătoare
Palatul Culturii “Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin a fost inaugurat cu fast [Corola-blog/BlogPost/92481_a_93773]
-
cărui guvern au plecat cei mai mulți români în Canada? Din 1966 și până acum, Canada a primit 100.000 de rezidenți permanenți din România, potrivit datelor Ministerului Imigrației și Cetățeniei. Pentru a vedea cum a evoluat emigrarea românilor către Canada, am suprapus mai jos într-un infografic numărul românilor care au devenit rezidenți permanenți în Canada în fiecare an începând cu 1989 și până în prezent pe situația politică din aceeași perioadă. Am delimitat perioadele în funcție de cine a fost președinte și cine a
Evoluția emigrării în Canada din România [Corola-blog/BlogPost/93022_a_94314]
-
spontaneitate, de gesturi rapide și de extremă meticulozitate în construcția imaginii prin straturi succesive de materie. Rezultatul este impresionant. Adesea lucrările pot fi privite din toate sensurile. Nu exista nici stânga, nici dreapta, nici sus și nici jos, straturile se suprapun unele peste altele pentru a aduce de la fond către primul plan o pânză cu culori vibrante, plină de sensuri și viață. Caracteristic acestor tablouri este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
a școlii. Se invocă și dezvoltarea gândirii, dar în acest sens se omit șahul, scrable, go, poker sau altele care nu limitează imaginația, gândirea și logica. Această practică a lecțiilor private suplimentare nu s-ar manifesta dacă nu s-ar suprapune cu interesul părinților, care doresc din tot sufletul să aibă copii cel puțin absolvenți de facultate. Așadar, profesori, părinți și elevi am dat naștere unei practici care nu se regăsește în sistemul de învățământ european. Care sunt urmările?! Depășirea numărului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93492_a_94784]
-
poate să perceapă o ființă dintr-un alt plan. Dintr-o altă dimensiune. El și toată Stațiunea lui se mișcă pe o foaie de hârtie. L-ai decupat pe Astrolog: dispariția lui e inexplicabilă pentru cei rămași; Romancierului i-ai suprapus un metascenariu. La fel se joacă, poate, cineva și cu tine, cu orașul tău, vei fi extras într-o zi. Cu numai un ceas înainte de a expia, vei zice: „Viața mea a fost un dezastru!”. NU! Ești câștigătorul unei curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
degetul În cupă, unde mai rămăsese niște drojdie de vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios pe care Îl avea de la spițer se suprapusese peste amintirea a ceea ce văzuse În biserică. Un amănunt pe care mintea lui trebuie că Îl surprinsese pe neștiute, sugerându-i-l În vis, dar care acum apărea În toată lumina certitudinii. În timp ce era Încă zguduit de această descoperire, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu dragoste cu dansatoarea cu fața vopsită, care În umbra camerei se suprapunea peste amintirea unei alte femei, de acum pierdută, o femeie care devenea toate femeile, În afară de aceea care era cu adevărat, aceea pe care el nu o cunoștea, Îndărătul măștii de aramă. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni. Îndepărtă trupul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumplită pe care El a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
umblă, așadar, brambura prin spațiu; el este Marele Arhitect aflat În căutarea Locului, iar nu Dumnezeul creștin atotștiutor și atotputernic, care n-ar fi avut nevoie să caute, pentru că la El căutarea și găsirea sunt simultane, se presupun și se suprapun. Instantaneu. Doar oamenii caută, iar Ceilalți sunt oameni. Dumnezeu este altceva. După ce fixează locul, Marele Arhitect devine Marele Constructor care purcede la treabă, dar nu ca un Dumnezeu care și știe, și poate totul, ci, Încă o dată, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta, n-a fost zi de la Dumnezeu în care să nu avem vreo problemă aparent de nerezolvat. Uneori mă gândesc că afacerea asta a fost creată pentru a arăta lumii întregi cum se poate soluționa totul prin aranjamente care se suprapun până când nu mai rămâne nici urmă din problema inițială. — Nu e cazul s-o iei în glumă, bâigui egipteanul, așezându-se și turnându-și cafea. Ghepardul a convocat Sfatul bătrânilor, și asta se face doar când se iau hotărâri importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici nu distingi dacă amintirea este proiecția acelor fapte petrecute demult sau ele Însele nu sînt decît proiecția În trecut a imaginilor de acum. Te afli Între două ficțiuni, Între două desene pe care le crezi identice, Încerci să le suprapui, prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic. Această trudnică lucrare de reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere „România literară“ Îl urmăresc cîteva clipe de pe scara autobuzului, cu mersul lui ușor nesigur, cu umerii aduși și peste imaginea lui se suprapune o imagine mai veche, aceea a unui bătrîn care pășea clătinîndu-se noaptea pe aleea din fața blocului nostru, vorbind singur și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Bloom, cînd Virag? De ce se ascundea el În spatele unui pîrlit de evreu? Un simplu erou de roman, dar ce — Exact, un erou de roman, atît. Nu confunda iar oamenii din cărți cu cei de pe stradă, nu te Încăpățîna să-i suprapui perfect că nu ține, și mai ales nu uita că autorul nu-i identic cu personajul, uneori e chiar opusul lui — Eu cred că toate personajele unei cărți Întruchipează existențele virtuale ale autorului. Uite, pe mine mă urmărește tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Probabil își dă seama că exagerează cu accentul, dar oricum e la fel de enervant. —Bine, Tom, am spus, dacă ai sărutat vreodată Blarney Stone 1, sigur n-ai făcut-o cu gura ta. S-a întâmplat ca vorbele mele să se suprapună unui moment de liniște trecătoare; cântecul despre Galway Bay se întrerupsese pentru că nimeni nu-și putea aminti cuvintele mai departe de primele cinci versuri. Drept rezultat, cuvintele mele au fost salutate cu vorbe de laudă. Doi bărbați mi-au strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt, până și vântul încetase să mai bată. Peste țiuitul care înce puse să-i sune în urechi, se suprapunea numai zgomotul respirației sale. Se ridică în capul oaselor, căutând să se orienteze. Habar nu avea unde se află. Încercă să își pună ceva ordine în gânduri. Oare când părăsise drumul forestier, cât de mult alergase fără noimă prin pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se opri puțin rezemându-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să întineze locul acela cu fum de tutun. Până acum nu văzuse nimic care să-i atragă atenția. Dacă cineva ascunsese ceva pe muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]