4,234 matches
-
Văzând-o așa, Ion o întrebă: - Marie, draga mea, de ce ochii tăi frumoși care văd tot și urechile tale care aud totul, nu văd și nu aud nimic acum? - Pentru că ochii mei nu vor să vadă și urechile mele sunt surde, Ioane. Și lasă-mă-n pace, pentru că sunt tare tristă. - Vai de mine, Marie! Dar de ce? Ți-am greșit eu cu ceva? Iartă-mă, dacă ți-am greșit, nu am voit. - Nu Ioane, nu tu mi-ai greșit, ci soarta
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
după aproape un an m-am internat din nou și primul meu gând a fost la Vasile cineva mi-a zis că a murit fara să-și dea seama dintr-o datată vizuina devenise prea mică și din lupta asta surdă dintre Vasile și zid din amintirea gândacului a mai rămas decât o gâlmă în perete și câteva picături de durere prelinse pe mochetă Referință Bibliografică: Gândacul Vasile - din ciclul Spital 2 - / Petre Ioan Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
după multe rătăciri, cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor. ...Nu-mi cere să-nțeleg privirea ta, eu nu știu ce gândești, știu doar ce-aș vrea, sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult, nu-mi cere să-nțeleg, sunt surd și mut, plutește-n aer teama de a pierde ce-a fost și ce va fi, precum din verde, un codru-ntreg devine brun, schilod, nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, doar vântul rău, albastru, fără glas vuiește, hohotește
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
unde a murit un vagabond din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat, nici nu a mințit, un mort cinstit. Voi fi iar tânăr și absurd, voi fi bătrân, încă nu simt, nu pot fi orb și mut și surd, disprețuiesc căderea-n timp ... Blues pentru o pisică neagră, treacă-meargă, oameni pe targă, treacă-meargă, furnici kamikadze, oameni de vază, gloanțe și gloanțe, ce clanță, ce zdreanță, ce raniță, baniță, contabilul morții e mort, doar un corb îi pune cu gingășie
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
spadă, cu tematică romanțioasă, pline de suspans și farmec, cu actrițe frumoase, în ținută de epocă. În dimineața aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NINSOARE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Două mii...E prima noapte Și din cer se-așterne surd O ninsoare ca-n poveste Ce albește solul nud... E imaculat acuma! Dintr-o dat-a dispărut Tot ce e murdar pe lume, Tot ce-i negru,a trecut. Suflet trist, rămâi tu numai Melancolic și poet, Iar zăpada îți
NINSOARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350125_a_351454]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CONVERSAȚIE ÎN DOI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului CONVERSAȚIE ÎN DOI Se face prea târziu, sau prea devreme, Discuții mari se poartă-n cancelarii, Sunt surd demult, și cred că ochelarii Mi i-am pierdut de tot, în altă vreme - Răsare bezna, soarele apune, Și pâinea e pe masă, tot mai rară, Si pâinea este tot mai solitară, Și timpul e prea scump, de-o rugăciune
CONVERSAŢIE ÎN DOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361936_a_363265]
-
Articolele Autorului îți scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii lasciv irișii narcisiști urcăm în trenul pentru vii de ura lumii neatinși doi balerini pe negre poante aprindem foc în inimi vânt
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
Acasa > Impact > Scrieri > HASIUC - MAESTRU DE PARCHET Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Hasiuc - maestru de parchet În satul nostru era un om foarte diferit de alți oameni. Deși era aproape surd, avea istețime înnăscută pentru a face față unei meserii complicate, cum era aceea de manipulant de material lemnos într-un parchet de exploatare forestieră. La această meserie i se mai zice și maestru de parchet. Avea și o casă cam
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
a retezat-o scurt: „Poate la tine s-au născut copiii cu coadă, la mine niciun copil n-avea coadă la naștere!” Să lăsăm filozofia și politica de-o parte. Hasiuc al nostru, cam bătrânel, mic de statură, slab, aproape surd, era agil ca argintul viu. Chiar el spunea că atunci când se vede prin pădure, umblă ca o veveriță. Toată ziua era plecat prin păduri, dar mai ales acolo la parchetul unde era maestru de exploatare. Când ajungea în parchet, știau
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
ea; jovialitatea ei, cheful ei de viață, râsul ei molipsitor și uneori deranjant de tare se ascundeau după un un chip răvășit de disperare. - Ai vorbit cu doctorul, nu-i așa? Tânăra avea o privire împietrită. Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
atunci, Vara, cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam în depărtări ascunse... Citisem despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și rușinos mi-era cuvântul, Era jenant să îl rostesc, Deși acela era gândul, Părea greoi să povestesc... Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
Biată țară sfâșiată de lupte absurde!.. Nimănui nu-i arde de interesele și nevoile tale! Însă, mă înșel amarnic. Dincolo de războiul DNA (atât de necesar), în conștiințele tinerilor români, UNIREA pătrunde alegro ma non tropo, fără știrea politicienilor orbi și surzi. Podul de Flori se transformă treptat-treptat din Podul de Dor în Podul Tricolorului de pe râul Prut, pe care politicienii nu-l mai văd. Nu mai văd că Podul Tricolorului se lungește atât către Chișinău, cât și spre București, înaintând prin
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului NESPERATUL SFÂNT Lumea a auzit, surda că a picat un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului paradoxuri eu, ca buddha, așez timpul în altă ordine, toamnele și iernile le las în urma amintirilor, dar și tăcerea iubirilor moarte, amintind tumultul asurzitor al cascadelor sau zgomotul surd al morții care țipă în urechi; cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele pocnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară.... IV. ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. NESPERATUL SFÂNT Lumea a auzit, surda că a picat un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Te iubesc ! Pot scrie cu litere mari În culori alese dintr-un curcubeu, Cât poate fi frunza verde din arțari . Mereu simt căldura trupului tău crud În răcoarea unei odăi fără ceas . La tot ce se mișcă-n juru-ne sunt surd ... Tu, sentiment dulce, în suflet m-ai ars . Din ceaiul rămas pe o noptieră Mă-ndemni să beau c-un semn făcut din deget Și-aprinzi țigara de pe scrumieră, Pe care-o vreau, dar peste tine, preget . Un clinchet se-aude-n
TU EŞTI O FLOARE-N PRIMĂVARĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366068_a_367397]
-
sub semnul unui legământ. Înțelesul de pierdere, chemarea, jindul, așteptarea, neîmplinirea, și, de cele mai multe ori, dezamăgirea, sunt principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o formă acută, ceea ce nu poate genera decât neliniște, angoasă, teamă. E mai curând tonul elegiac împrumutat fiecărui text, ceea ce dă o notă dominant bacoviană. Chiar și bucuria este tristă, fericirea temătoare, împlinirea
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
tranzacției între părți, i-a dat cuvântul bătrânei doamne. Și cum aceasta nu a început să vorbească imediat, judecătorul a ridicat vocea și a întrebat-o: - Mă auziți, doamnă? Ce aveți de spus în legătură cu... - Mai încet, domnule, că nu sunt surdă! Te aud. Ce, am zis eu că n-aud? l-a întrerupt doamna Eleonora, spre hazul întregii săli. - Mă scuzați, am crezut că... - Că dorm, nu? Uite că nu dorm, maică. Am auzit tot, l-a întrerupt din nou, oarecum
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
să împărtășească, ceea ce-l frământă, camarazilor. Se simte mai bine singur. Nu au apucat să-și termine țigările aprinse. O bucată din malul aflat în dreapta colegului lor s-a despris și s-a prăvălit imobilizânu-l. S-a auzit un icnet surd. Au sărit ca arși. Atâția cât au încăput în șanțul cu pricina nu au putut să urnească bolovanul, după mai multe încercări. Fiecare resimte durerea celui strivit, imobilizat, fiecare privește neputincios. - Face-ți loc ! Îl sparg cu târnăcopul... - Nu ai
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor.O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate defrunte, nu și le-a mai putut mișca. De ce
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor.O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate defrunte, nu și le-a mai putut mișca. De ce
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
nr. 995 din 21 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu îți voi spune, noapte bună, iară În mine s-a topit și disperarea, Timpul se scurge lin în călimară, Iar visul și-a pierdut de mult culoarea. Se-aude plânsul surd al mării tulburi Și valul rece cu alt val se-adună, Se-nalță-n cer, sculptează hâde viduri, De ce ți-aș spune, iară, noapte bună? Focul s-a stins, doar umbrele aprinse Adună fracții fără numitor... Te culc-acum, și-n
DIMINEŢI NESTINSE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365080_a_366409]
-
fost certat că i-a cheltuit împreună cu Titi Lipiciuc. * - Ehehei, lasă că începi tu școala! - Încapi tu pe mâinile lui Surdu!... În loc să se înspăimânte simțea o ciudată curiozitate. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia neapărat să-l cunoască pe acest Surd. Prea se temeau toți cei din jur de el! Oare cât de fioros putea fi? În ziua în care l-a cunoscut pe domnul Diță s-a simțit solemn și îmbățoșat. Abia a doua zi s-a întrebat dacă nu
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]