1,054 matches
-
și aștept... între noi trecutul o noapte și Dumnezeu printre resturi. singurul loc de care moartea nu știe uneori sap în mine și rămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit știu că există pericolul să se surpe pereții scrijeliți de nesomn și nimeni n-ar cuteza să mă dezgroape iar căutările mele vor fi zădarnice rănit printre resturi ignorat cu tălpile arse de căutări o să aștept în singurul loc de care moartea nu știe știu totuși că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-o dată seama că nu-și mai putea stăpâni clănțănitul dinților. - Murim de frig, spuse Marcel. Ce te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al Întrebării: Și ce limbi se mai vorbesc În oraș, domnule profesor? Se Însera. Lucrurile din preajmă se surpau lent precum lumina În ochii muribunzilor. Dacă ar fi trebuit să plece chiar atunci, n-ar avea cui să spună „cu bine, sau pe curând”. Se simțea cuprins de tristețe. Trăise mereu de unul singur micile sau marile evenimente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mormânt! Nici măcar o eclipsă de soare n-ar fi provocat atâta spaimă, atâta alarmă. Am înțeles atunci că moartea unei legende poate fi chiar mai gravă decât moartea unui om. Totul fusese clădit acolo pe fantoma Bătrânului, pe mitul lui; surpându-se acest stâlp de susținere, întreaga construcție a azilului se clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întâmpla acum. În locul legendei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a drumului, întocmai ca oricare din pietrele acestuia. într-una din rarele lui incursiuni în lumea cuvintelor rostite, îi spusese cu toată sinceritatea Elfridei Gribb, soția lui Ignatius Q. Gribb, gânditorul orașului, — De n-aș fi eu, drumul s-ar surpa. Pietrele au nevoie de dragoste la fel de mult ca și dumneata. Și, practic, el chiar proteja drumul, îl apăra zelos de năvala prafului de pe străzile lăturalnice și de stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat al broboanelor sărate de sudoare, care i se spărgeau de buze și Îl făceau să deschidă larg ochii, trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În ritmul lălăielii. Asta Însemna să fii ”de gașcă”. Ne țineam pe după umeri și ne unduiam ca pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri au ieșit - Și Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, Mișcă caii lui de fulger și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un secol împlu halele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de granit Le întinde-n fundul mării cel amar și fără fine. Păru-i alb flutură-n vânturi, stuf de raze lungi, senine, Umerii, dealuri de neauă se înnalță-n infinit. {EminescuOpIV 143} Iară fruntea lui uscată stă prin viscole rebele, Surpând nourii cei aspri și amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
construiască o închisoare pentru ea, să n-o vadă nimeni. Au fost ridicate niște ziduri înalte, iar cenușa a fost cărată înlăuntrul lor, împărțită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe poteci știute numai de ea, printre mărăcini și ghimpi. Alături, se surpau gunoaiele într-o mișcare liniștită. Rar, se auzeau ciocănitorile zgflțute de vânt la grădinari. Cerul avea o leșie murdară în scamele norilor joși. Pasul Vetei crescuse și studentul abia se ținea pe urmele ei. Dintr-o parte veneau trâmbele de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt, negru și moale. Oamenii au sărit, cu mic, cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au bocănit până seara. Lui Chirică i se surpase un perete. Fetele alergau după chirpici, să-l lipească la loc. La Spiridon potopul dărâmase o magazie, iar la zidari căzuseră ferestrele. Când s-a uitat cârciumarul mai bine, a văzut că apa intrase și la el în pivniță. Până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare se mai încălzeau. În casa lui Stere, ardeau godinurile, nu se cunoștea... Cârciumarul n-avea când să se mai gândească la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar și cea aristocratică În curs de dispariție) Îi Îngăduie pe dandy cu un amestec de fascinație și uimire amuzată, pentru că simte (dar și știe) că forța de contestare a acestora nu e devastatoare. Temeliile sistemului nu vor fi niciodată surpate de dandysm. „Revolta dandy-lor subversionează inutil regulile economiei burgheze, se joacă puțin și la fel de zadarnic cu ierarhiile stabilite, demască degeaba unele ipocrizii puritane, proslăvind gratuitatea și plăcerea: ea subminează slab ordinea socială.” 1 Cu extrem de puține excepții, nu vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i ard. BRUNO: Ba nu. GRUBI: Zău... În doi timpi scăpăm. BRUNO: Dă-i încolo. GRUBI: Grețoși mai sunt. BRUNO: Sunt alții și mai răi. (Pauză.) GRUBI: Ce-i tot zice? BRUNO: Fandoseli d-ale lor. GRUBI: Ăștia vor să surpe groapa. BRUNO: Nu s-apucă ei. Vor să sugă totul ș-apoi se cară. (BRUNO și GRUBI își iau fiecare câte o sticlă cu lapte și încep să bea; apoi își continuă lucrul.) MAJORDOMUL: Și eu, domnule, sunt fericit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
văzută din afară. Ce era În sufletul ei, numai cu comicul nu avea tangență. Să speri cu atâta fervoare În himera Îmbogățirii peste noapte, să fii chiar foarte aproape de a-ți vedea visul cu ochii și apoi totul să se surpe ca un castel din cărți de joc, era prea mult, inclusiv pentru psihicul ei din beton armat cu probabile exerciții profesioniste de cultivare a echilibrului lăuntric. Îți pot fi de folos cu ceva? am Întrebat-o, ca să vadă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tramvai care venea abia în zori. Discutam, alteori, cu precupeții din Piața Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri Și veneau adunături Răsărite din păduri, 86 {EminescuOpVI 87} Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]