4,767 matches
-
cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și-i va da drumul în curte. Dar spre surprinderea sa omul parcă adormise în șa și-l simți cum plutește prin aer și cade ca un sac plin în colbul drumului. Abia când atinse pământul bărbatul își reveni din rătăcire și realiză că ajunsese, fără să știe cum, chiar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
un refuz el îi explică locul unde se află garsoniera și că ar fi indicat să se vadă acolo pentru câteva minute. Nu se va întâmpla absolut nimic"...pe onoarea sa. Ștefania îl privește cu un amestec de bucurie și surprindere. Nu se aștepta la așa ceva, dar argumentele lui referitoare la riscul compromiterii amândurora o determină în cele din urmă să accepte. Intră pe rând în garsoniera, desigur el mai întâi și ea îl urmează la câteva minute cu pași șovăielnici
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
nu mai putea să-i aibă pe frații mai mari în subordinea sa, pe un șantier bucureștean. Cine știe pe unde vor mai lucra peste cinci ani, când va termina el facultatea și va fi repartizat ca stagiar? Simona, spre surprinderea tuturor și-a ales o carieră militară și anume pe cea de polițist, de aceea își pregătea dosarul pentru Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”. Cei patru ani de liceu s-au scurs ca și când nu ar fi existat. La terminarea
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
dată pe mersul tramvaielor și distanța mare pe care trebuia s-o parcurgă din cartierul unde locuia până la profesor. Niciodată nu motiva de ce nu pleacă mai devreme din casă ca să ajungă la timp. Atmosfera intimă nu o mai lua prin surprindere, fiind obișnuită cu ea, dar naturalețea cu care profesorul a îndemnat-o să intre în acel salon și să ia loc pe fotoliu, o făcea să se simtă ca făcând parte din familia dascălului, nu că i-ar fi elevă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
era atât de încântată! Își concretizase trăirea într-o poezie, un elogiu baroc, Covorul. Scria privind fix la covorul așezat lângă fereastră, exact sub măsuța cu telefonul... piesa de muzeu. Și, ca prin minune, auzi un țârâit ca de cleștar... Surprinderea îi blocase orice reacție. Înlemnise. De unde venea sunetul?! Mobilul ei o avertiza cu o melodie. Soneria de la ușa apartamentului cânta mai grav! Sunase, da, sunase micuța ei bijuterie?! Își zâmbise elocvent: telefonul își intrase în atribuții doar de când se aflase
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
faptele cele mai semnificative din cursul acelei perioade și am reușit într-un târziu să termin teza. Eram destul de nemulțumită, căci omisesem amănunte interesante și nu mă așteptam la o notă prea satisfăcătoare. Câteva zile mai târziu, spre marea mea surprindere, aflu într-o oră de dirigenție, ceva cu totul și cu totul uimitor: - Doina, mi-a spus tovarășul Grubea că ai făcut o teză excepțională și că dovedești un adevărat cap de intelectual. Eu am rămas înmărmurită în fata dirigintei
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
Constanța. De acum, până dimineața la ora opt trecute, am timp destul să mă pregătesc sufletește la ce voi descoperi în capitala culturală a Moldovei și a coanei Chirița lui Bârzoi din comediile marelui poet și dramaturg Vasile Alecsandri. Spre surprinderea mea care nu am mai călătorit cu trenul de ani buni, am descoperit un nou tip de vagon, mai confortabil, cu doar șase locuri în compartiment, exact ca la clasa I a așa cum am mai spus, însă inconvenientul era că
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
iubirea puternică, viguroasă și plină de satisfacții. Acum doar asta regret de la timpul irosit. Poate dacă eram mai atent la viața de cuplu nu mi se întâmpla ce mi s-a întâmplat și acum eram împreună. Gloria îl descoperea cu surprindere și plăcere pe un alt Ștefan. Un bărbat romantic și sensibil, care vorbea metaforic despre ploaie, soare, câmpii însetate, așa cum vorbea despre viață, iubire, fericire sau tristețe. - Asta înseamnă că o mai iubești? întrebă ea îngrijorată. Regreți după ea? - Nicidecum
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
să vă scoată din... pardon de expresie! Doamne, dă-mi răbdare să n-o plesnesc! Plesnește-mă! O merit din plin! Dacă tu crezi că asta îți rezolvă problema, atunci... cu plăcere! îi răspunse Natalia și o luă total prin surprindere când îi trase o palmă zdravănă. Ce-a fost asta? îngăimă, dar în același timp fu adusă cu picioarele pe pământ. Nu îi va spune în ruptul capului. Și când te gândești că era cât pe-aci... Ce-ai cerut
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
este"...și-a făcut, cu încăpățânare, un modus vivendi al său. Sentimental, visător, sclav al propriei poezii, veșnic îndrăgostit, „de cursă scurtă”, așa cum afirma în ultima vreme, a beneficiat de un mediu artistic deosebit, în care s-a complăcut spre surprinderea prietenilor din activitatea sportivă. Aici s-a ascuns, de fapt, adevărul despre refuzul său de a se opri la vreo disciplină cu profesionalism. „Am fost, și am rămas un amator, precum cei din arta naivă, dacă mi-e permisă comparația
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
Felicitări! Ard de nerăbdare să văd și eu băiețelul nostru. De furie mi s-a urcat sângele la cap. Am țipat în receptor: băiețelul nostru? Porcule! Vrei să vezi băiețelul nostru, javră nenorocită?! Și am trântit telefonul în furcă, spre surprinderea colegelor de față, care m-au admonestat: „Ce ai, dragă? Bineînțeles că este și băiețelul lui, dacă...Nu ai dreptul, drăguță, să-l refuzi, dacă l-ai făcut cu ajutorul lui.” Una a făcut pe creștina cea bună: „faci un păcat
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
derula în minte filmul vieții sale. Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente. Nu-i mai era teamă. A întins mâna, deschizând pumnul și a lăsat talismanul să cadă. Spre surprinderea lui acesta a rămas lipit de palmă, luminând atât de puternic, încât și-a acoperit ochii, să nu orbească. A auzit o voce, fără chip sau formă: Fără voință și determinare ești pierdut. Ce vezi, sunt simple proiecții ale unei
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
derula în minte filmul vieții sale.Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente.Nu-i mai era teamă. A întins mâna, deschizând pumnul și a lăsat talismanul să cadă. Spre surprinderea lui acesta a rămas lipit de palmă, luminând atât de puternic, încât și-a acoperit ochii, să nu orbească. A auzit o voce, fără chip sau formă:" Fără voință și determinare ești pierdut. Ce vezi, sunt simple proiecții ale unei
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
că nu doar câțiva, printre care mă număr, cred în existența peste veacuri a operei istratiene. Cu cât deschid mai multe porți ale cărților scrise de el, cu cât pătrund mai mult în tainele creației lui, cu atât descopăr - spre surprinderea mea - parfumul limbii române pe straie frantuzești . Dacă nu s-a apucat mai devreme de scris, motivul este, probabil, chiar cel afirmat în “reflecțiile” sale “din orele de singurătate”: teama de mediocritate. Dar, iată că vine perioada anului 1932, an
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
care, la noi, nimeni nu se mai alarmează. Trecutul nu mai are loc în preocupările noastre căci, incontestabil, epoca pare tot mai dispusă să se abandoneze Uitării (Vergessen). Deloc întâmplător istoricul englez Tony Judt (profesor la New York University) își mărturisea surprinderea în fața insistenței perverse cu care contemporanii încearcă „..din răsputeri mai degrabă să uite decât să-și amintească.5” Iată așadar problemele la care a devenit imperios necesar să reflectăm profund: Educația, Memoria, Uitarea! Dan Anghelescu / UZPR
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
A continuat “domnul” Dode. Nu-i așa că vă măritați? Deveniți neveste, mame și voi habar nu aveți ce trebuie să facă o nevastă și o mamă. Ia spune tu, mă, ce face mă-ta toată ziua? Biata fetiță, luată prin surprindere, a început să se bâlbâie: - Mama face...ce face...face... - Habar n-ai! Stai jos! Dacă vă jucați toată ziua, nu știți că ea vă face mâncare, vă coase, vă cârpește, vă spală...Acu, dacă tații sunt plecați la război
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
și mușchi. I se părea că s-ar fi dovedit cu totul neputincios la cea mai mică intenție de nesupunere din partea lui. Atingerea involuntară, cu umărul, a pieptului acestuia, tresăltând sub respirația profundă, îi provocase fiori. La comanda plecării, spre surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de Știință din România. Emilia Țuțuianu: Domnule Tudor ce v-a determinat să scrieți această carte, abordând un subiect dureros pentru istoria neamului românesc? Tiberiu Tudor: În anul 1997, imediat după preluarea puterii de către Convenția Democrată, am fost luați prin surprindere de câteva declarații contrare interesului național pe termen lung ale rectorului Universității noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit președinte al României. Printre altele, la conferința de la Davos, în ianuarie 1997, și-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit ,,sacrificiul ... Citește mai
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
de Știință din România.Emilia Țuțuianu: Domnule Tudor ce v-a determinat să scrieți această carte, abordând un subiect dureros pentru istoria neamului românesc?Tiberiu Tudor: În anul 1997, imediat după preluarea puterii de către Convenția Democrată, am fost luați prin surprindere de câteva declarații contrare interesului național pe termen lung ale rectorului Universității noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit președinte al României. Printre altele, la conferința de la Davos, în ianuarie 1997, și-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit ,,sacrificiul ... XXIV. EMILIA
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
mă ia. Mai gândeam că oamenii mă ascultă, că mai pot da ordine și acestea să fie executate. Primisem dispoziție de la județ să nu părăsim comuna, iar eu trebuia să execut ordinele. Așa fusesem formată. Casierul a venit, dar spre surprinderea mea era însoțit de Mândrică, secretarul primăriei, lingușitor și acesta până ieri. Astăzi însă mă privea cu superioritate și cu un zâmbet de răutăcioasă satisfacție, pe care nu se mai străduia să o ascundă. Acum pentru el eram o infractoare
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea să te lovească. Deodată, femeia Îl slobozi din strânsoare și făcu un pas Înapoi, fiind imediat Înghițită de masele În mișcare. Luat prin surprindere, Dante șovăi o clipă În plus până când se hotărî să o urmărească, dar orice efort al său fu spulberat de bariera de trupuri, devenită de nepătruns. — Cine-i femeia aceea? Îl Întrebă pe un schimbător de valută care ședea În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o subterană pentru dânșii, dar ar putea să nu fie de ajuns. Leproșii Își ispășesc păcatele prin răul care Îi devorează. Dante se gândea la altceva. Povestea cu leproșii părea să fie o legendă. Însă ultima afirmație Îl luase prin surprindere. Era o idee banală, produsul unei minți obtuze, Însă atingea o problemă asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo ar fi putut trece cineva. Cu surprindere, descoperi că nu era vorba de resturile tavanului, ci de capătul unei scări care se afunda În Întuneric. Strânse daga În pumn și coborî prima treaptă. Scara abruptă se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum de-a lungul galeriei fostei mânăstiri, până la chilia medicului șef. Intră fără să bată la ușă și se opri În prag, cu brațele Încrucișate. — Sănătate, messer Durante, zise după o clipă de surprindere bărbatul din interior, Înăbușindu-și un gest de mânie. În momentul În care Dante intrase, tocmai număra niște monede Într-o cutie din fier. Se grăbi să Închidă capacul, ridicându-se brusc pentru a-i ieși În Întâmpinare. — Ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]