1,316 matches
-
cutia de scrisori. Spre surprinderea mea, când am Împins capacul mobil al acesteia, prins Într-un arc strâns, am descoperit că se deschide și ușa. N-aveam nevoie de cine știe ce pricepere ca să-mi dau seama că locul fusese Întors cu susul În jos. Parchetul de pe holul lung era acoperit cu cărți, hârtii, plicuri și dosare goale, ca și de o considerabilă cantitate de sticlă spartă, care provenea de la ușile unei biblioteci mari, cu rafturi și sertare. Am trecut pe lângă două uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
colier? Felul În care schimbă vorba pe nesimțite cu Întrebarea lui aproape că mă luă pe nepregătite. — Poate că nu i-a Întrebat nimeni, am răspuns eu plin de speranță. Urmă o lungă tăcere. — Dar locul fusese distrus, Întors cu susul În jos, zise Dietz oarecum nervos. În mod normal, compania de asigurări ne-ar fi informat. — De ce să fi făcut asta? Nu se ceruse nici o despăgubire. Dar numai ca să fie acoperiți, m-au angajat pe mine, În caz că urma să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În sus pe pantă către adăposturile pentru bărci. Cu excepția celorlalte bărci existente, nimic nu arăta că ar mai fi cineva pe insuliță. Dar când am ajuns mai aproape de adăposturi, doi bărbați Înarmați s-au ivit din spatele unei bărci răsturnate cu susul În jos. Expresiile de pe chipurile lor erau suficient de dure Încât să facă față chiar și În situația În care le-aș fi spus că sunt purtător de ciumă bubonică. E genul de Încredere pe care numai o pușcă semiautomată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de delicata prietenie ce mi-o arătați. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Dacă aveți cumva nr. 12 (1977) al Vieții Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22 de sus: nu supunerea, ci spunerea; rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2) rândul 15 de sus: nu pătat, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22 de sus: nu supunerea, ci spunerea; rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2) rândul 15 de sus: nu pătat, ci pătate; rândul 30 de sus: nu dispersura, ci dispersiunea; rândul 24 de jos: nu agoniei, ci agorei; rândul 12 de jos: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2) rândul 15 de sus: nu pătat, ci pătate; rândul 30 de sus: nu dispersura, ci dispersiunea; rândul 24 de jos: nu agoniei, ci agorei; rândul 12 de jos: nu Un Orfeu legendar, dar fecund, ci Un Orfeu legendar fecundând; p. 67, antepenultimul rând: nu Expoziția aceasta cred că este, ci Expoziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să mai dea cu pumnii spre cer - a fost lovită de un glonț. Însă gura i se mișcă în continuare. Plină de groază, Fairlynn își ridică capul și se târăște spre Lotus. Totul se învârtește cu ea. Pământul e cu susul în jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de stâlpii de lemn. Funiile rupte de gloanțe cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mișcându-se de la stânga la dreapta. Punea alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezvăluie nenumăratele feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bănuiesc că nu te-ai răzgândit pentru diseară? Sigur că nu! În plus, am și aranjat cu Maria să ne întâlnim la prânz să discutăm strategia. —Prânz? Tu și Maria? Ce naiba se întâmplă cu lumea? Totul s-a întors cu susul în jos, prieteniile se schimbă între ele, situațiile se transpun. Cum să mă țin sub control când toate regulile se schimbă? — Am stabilit asta după petrecerea origami. Am împărțit un taxi și am vorbit atunci. S-a mai înmuiat, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de fapt: — Chiar așa, de ce tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta patriarhul mazilit al Constantinopolului, Preafericitul Iacov, cu mitropoliții și arhimandriții Moldovei. Domnița Maria, pășea demnă spre altar prin culoarul lăsat de mulțimea din biserică. Pas cu pas, fără să i să pară grea coroana făcută din aurul rudarilor din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă. Cine ar fi îndrăznit să spună că nu împlinise încă cincisprezece ani? Fără grai o priveau patriarhul și domnul, arhimandriții și marii boieri, fiecare gândind că, dacă prin farmec s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său mi se pare demn de reținut :”...Bulgakov persevera În a rîmăne cel mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată cu susul În jos”. Celor ce s-au deplasat efectiv la Moscova, li se adaugă doi turiști ...virtuali - Ovidiu Pecican și Ion Vartic. Avînd handicapul ne-deplasării În echipa Bulgakoviadei, ei suplinesc , cum era de așteptat ( mai ales că Ion Vartic a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înaltă (o minge fantastic de înaltă, îmi răsună în urechi cuvintele lui Red Barber, care comentează meciul la radio - lansată în direcția lui Portnoy; Alex se plasează sub ea, sub ea), aștept să-mi cadă mingea în mănușa ținută în sus și - da, iat-o, buf, a treia minge recuperată pe bătaia adversarului (și Alex o prinde, ducând la eliminarea din joc a celui de-al treilea adversar și iată-l, oameni buni, pe bătrânul C.D. făcând reclamă pentru P. Lorillard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de nenorocită, încât infirmiera își pune mișcată palma pe brațul lui. Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată, în timp ce întinde binoclul lui Marius. Un lung șir de siluete întunecate se ivesc in ritm alert de după creastă. În câmpul vizual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort când închizi capacul -, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ambele aranjate, una măritată bine cu un avocat și a doua mai puțin bine, cu un preot. Acest părinte, pe care-l chema Panuș, avea o casă vizavi de bojdeuca de căsuță a marelui povestitor Creangă, pe strada Țicăul de Sus nr. 5. De la părintele Panuș, un om al lui Dumnezeu, Dumitru Ionescu, a cumpărat această casă care era cu două odăi despărțite de un hol mare; în față, acoperișul de la cerdac se sprijinea pe niște deregi; casa era dispusă perpendicular
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sus. Peste doi ani, în 1837, un diacon primi pământ de la aceeași epitropie și construi și el o casă cu “două cămări și una în spate”, acoperită cu stuf - viitoarea bojdeucă a lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai jos, în vale. Dumitru Ionescu, un om de treabă și blajin (eu nu l-am cunoscut decât din fotografii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și cupluri de bărbați care scotoceau meticulos, Întorcând totul cu susul În jos În căutare de lucruri de firmă. Desdemonei nu i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă În pielea goală pe canapeaua verde, cu o etichetă cu prețul atârnată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o formă și cum o durere Îi explodează În tâmplă și cum el cade la pământ.) Spermatozoidul Îmi izbește din nou capsula; și Îmi dau seama că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la mine, dar uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată de perspectiva morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă pe nume. Strigătul ei Își găsi ecoul În suprafețele tari ale bucătăriei: prăjitorul de pâine, cuptorul, frigiderul. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce noul Mircea, căruia îi ieșiseră trei dințișori de lapte, umbla de-a bușilea sus, în apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. 48. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49. Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus." 50. El i-a dus afară pînă spre Betania. Și-a ridicat mîinile, și i-a binecuvîntat. 51. Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer. 52. După ce I s-au închinat, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Moise n-a știut; când a fost întrebat el a spus: "-Mulțumiți-vă cu ce Dumnezeu v-a promis" îi șopti gândul. Totuși rămâne o taină...că, așa trebuie să fie, o taină... așa-i orânduit, cu desăvârșită înțelepciune de Cel de Sus !... Sunt lucruri pe care omul e bine să nu le știe. Și-i bine așa, să nu le știe. Oare, astfel nu se răspunde la întrebare ?!... învrednicește, Doamne, inima mea ca să pot vedea binele și răul” cită el din Înțelepciunea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]