2,093 matches
-
soi de "mașină doritoare", sau mai rău un rizom. Filosoful francez propune noi legături între uman și animal, între sănătate și boală, între rațiune și sminteală. Parafrazîndu-l pe Nietzsche, Michel Foucault anunța, în Cuvintele și lucrurile, o "moarte a omului", suscitînd, ca și în cazul lui Nietzsche, multe neînțelegeri. Desigur, nu dispare specia umană, ci o anumită reprezentare despre om ca centru referențial sau ca principiu explicativ, capabil de cunoaștere. Nici științele așa-zis "umaniste" nu se mai ocupă de om
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
localizarea devin astfel tot mai importante, fără să intre în contradicție cu globalizarea producției și a schimburilor. Mutațiile tehnologice și sociale sunt cel mai greu de stăpînit pe plan local. Posibiliatea de a conduce experiențe și inițiative, sau de a suscita parteneriate între firme, universități, colectivități locale etc., constituie unul dintre motoarele revitalizării economice a regiunilor și deci a economiei naționale în ansamblul său. Ancorajul teritorial al unei întreprinderi poate crea istorie, cînd este real, formînd o comunitate de destin. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
anii 1930, ca răspuns la Marea Depresiune, de inspirație keynesiană și au fost dezvoltate pe larg în anii 1950-1960. Au fost create organisme speciale cu scopul de a reduce disparitățile regionale. Din păcate, majoritatea acestor inițiative nu au reușit să suscite un dinamism endogen, necesar unei creșteri regionale sustenabile. După 1980, statele au avut de-a face cu mai mult liberalism, dar și dificultățile financiare au fost din ce în ce mai deranjante, impunînd creșterea a două forțe importante: globalizarea și regionalizarea și un imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pleiadă de profeți, căreia unii îi spun "perioada axială". Revenind la asiatici, învățătura lor a rămas vie de-a lungul secolelor, pînă astăzi, după 2500 de ani, și a irigat aproape întreaga Asie : Vietnamul, Coreea, Japonia, Thailanda, Cambodgia ș.a. Ea suscită în actualitate, pretutindeni putem spune, inclusiv în Occidentul în căutare de sens, un interes și o curiozitate reînnoite, deoarece mesajul acestor giganți ai gîndirii poate clarifica și astăzi, ca și ieri, căile necunoscute ale înțelepciunii. Chiar în China, în pofida (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un dialog „fără cuvinte” real, în care cei doi protagoni ști sunt implicați în paralel, la fel de activ. Fie că urmărește obținerea unor informații (examinarea subiectului în vederea aplicării masajului) sau actul terapeutic, gestul palpator nu are sens decât în funcție de răspunsul dat, suscitând - la rândul său - un nou demers, într un feed back continuu. Inteligența, afectivitatea și chiar emotivitatea fiecăruia dintre interlocutori țes pânza de fond a acestei situații de schimb, care nu este sub nici o formă un monolog și care poate da
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
cu suprafață mare de contact pe suprafață mare), are ca efect o diminuare importantă a durerii; apariția cracmentelor la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale, în timpul executării acestor presiuni (de regulă, pe timpul expirator), nu are nici o semnificație peiorativă și nu trebuie să suscite un sentiment de culpabilitate kinetoterapeutului, fiind un semn al realinierii capetelor articulare. Posologia depinde de factorul cauzal, iar rezultatul depinde de suspendarea, suprimarea sau reintrarea sub influența agentului cauzator (pentru obținerea unor rezultate bune este necesar ca medicul să recomande
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
Încercarea victimelor și asistența pe care le-o oferim ne unesc și ne procură, provizoriu, iluzia unei conjugări de forțe în măsură să combată suferința, consolidând prin chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mărturie pentru el. În această perspectivă, Dumnezeu sau îngerii devin martorii morții martirului. În perioada persecuțiilor religioase ale lui Hadrian din secolul al II-lea, doctrina convențională a răsplății și a pedepsei traversează în lumea evreiască o criză gravă, care suscită o revizuire a doctrinei rabinice despre teodicee. Acum nu suferințele provocate de o putere de sus sunt cele care cer o explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe omul bun, ci mai degrabă faptul că respectarea poruncilor însăși devine cauză
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Tribulațiile evreilor sefarzi sub Almohazi în secolul al XII-lea, expulzarea din Spania în 1492, masacrele comise de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648, expulzările succesive din diferite locuri din Europa, acuzațiile de omor ritual și diverse alte persecuții suscită, la rândul lor, propriile cronici. Și astăzi, când se evocă istoria evreilor, este scoasă în evidență tot această memorie a suferinței, devenită numitorul comun al unui popor dispersat, creând în același timp o identitate pentru evreii secularizați și coeziune în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
datoriei ca atare, în ambele cazuri, de altfel, nu va fi și nu a fost niciodată suficientă pentru a asigura transmiterea. N-ar trebui să evocăm mai degrabă, pentru prezent, veritabila datorie de istorie pe care este imperios să o suscităm la consumatorii de memorie? Este oare o cauză pierdută? Așa am putea crede, citindu-l bine pe Y. Yerushalmi: "Istoriografia evreiască contemporană, scrie el, nu va putea niciodată [...] să se substituie memoriei evreiești"63. Memoria seculară sacralizată a contemporanilor noștri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aplecat asupra evenimentului cu atâta intensitate ca teologii anglo-saxoni. Din acest punct de vedere, unul dintre cei mai originali reprezentanți americani ai ceea ce se va numi în engleză Shoalogy este, incontestabil, Richard L. Rubinstein, ale cărui reflecții nu întârzie să suscite dezbateri. În celebra sa carte After Auschwitz, publicată în 1966, și în scrierile ulterioare, acesta se delimitează de teologia clasică a unui Dumnezeu atotputernic și binevoitor și evocă moartea lui Dumnezeu, trimițând la Zarathustra lui Nietzsche. Această temă circula deja
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
multe ramificații familiale în Israel și își proiectează propria existență în exil asupra israelienilor, temându-se ca aceștia să nu fie și ei obligați să-și părăsească țara ca urmare a unei victorii arabe. Pe de altă parte, conflictul israeliano-arab suscită un curent de opinie favorabil Israelului în mediile ne-evreiești, fie din admirație pentru realizările tânărului stat, fie din anti-arabism, moștenire a războiului din Algeria. Ceea ce se repercutează asupra populației evreiești franceze, care se simte astfel legitimată și parte integrantă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Acest activism în fața ostilităților antievreiești al căror teatru a fost Franța recent are un singur obiectiv, onorabil în sine: să împiedice repetarea a ceea ce au trăit evreii în timpul războiului. Dar el se manifestă cel mai adesea anarhic și, dacă este suscitat de teamă, întreține la rândul lui o adevărată teamă. A devenit astăzi contraproductiv și scapă de sub controlul inițiatorilor săi, care probabil nu prevăzuseră asemenea excese, nici nu estimaseră cât de explozivă poate deveni această teamă, grefată pe traumatisme profunde, genocid
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și amintește oricui vrea să audă datoria de a apăra Israelul. Multe grupuri care cer recunoaștere și căință se inspiră, mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin deschis, din paradigma evreiască. Ceea ce falsifică de la început lucrurile, suscitând o concurență între victime, și numai concurența, de vreme ce în spatele solicitării simbolice nu pare să se articuleze nicio revendicare socială sau politică clară. Apelul mișcării Les Indigènes de la République din ianuarie 2005 este, din acest punct de vedere, emblematic. El enumeră
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
68. Deceniile de umilință trăite sub ocupația sovietică au făcut ca țările din inelele de securitate să adere fără a pregeta la UE. În prezent, asumarea proiectului european reprezintă subiect de dezbatere în țările ex sovietice. Este o temă care suscită dispute ce au degenerat în conflicte (Georgia și Ucraina, de exemplu). Tensiunea survine pe fondul împotrivirii Moscovei de a permite fostelor republici sovietice de a lua drumul spre UE. Pentru a le menține în sfera de influență, după ce a eșuat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând un imaginar de basm. În această grădină a desfătărilor, bunăstarea a devenit zeu, consumul e templul, iar trupul e cartea sfântă. Dacă acest tablou nu suscită probleme grave, nu la fel se întâmplă cu interpretarea lui. De o jumătate de secol, „revoluția nevoilor” a provocat cele mai contradictorii lecturi cu putință. Concentrându-ne asupra a ceea ce este esențial, distingem cinci mari modele paradigmatice care comandă inteligibilitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de promovare în toate direcțiile a mărcilor, care face ca forma sau logica publicitară - ce depășește în realitate cu mult efectul publicității canonice - să intre într-o dinamică diversificată, neîntreruptă, hipertrofică. Iluzia atotputernicieitc " Iluzia atotputerniciei" Formidabila expansiune a mărcilor a suscitat critici vehemente la adresa a ceea ce este prezentat ca un „fascism cultural” analog controlului orwellian al spațiului mental și cultural. S-o spunem răspicat: cu cât e mai justă ideea unei puteri sporite a marketingului, cu atât cea a unei puteri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai clamate, pentru cea mai mare parte dintre noi cele mai mari fericiri și cele mai mari necazuri sunt condiționate nu atât de achiziționarea de bunuri, cât de raportul față de sine și față de ceilalți. Mult mai mult decât lucrurile, ceilalți suscită pasiunile cele mai nesăbuite, bucuriile, dar și durerile cele mai vii. Să reamintim că, în sondaje, europenii plasează copiii, cuplul, familia, iubirea în fruntea elementelor care compun fericirea. E adevărat că lipsa de bani este tot mai mult citată ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor consumeriste. Hiperindividul nu-i un dionisiac, el consumă ambianță dionisiacă instrumentalizând colectivul în vederea satisfacțiilor private. Bineînțeles, în anumite cazuri, divertismentul-spectacol suscită emoții colective, creând o legătură socială. Dar se înșală cei care-i atribuie funcția de a se substitui religiei. Pentru că, dacă divertismentul poate reafirma coeziunea comunitară, e important să-i subliniem și caracterul labil, efemer, adesea superficial. Pe de o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
era, sistemul de referință festiv se impune ca un ideal protestatar sau „transpolitic” însuflețit de refuzul ordinii stabilite și de dorința de „a schimba viața”. Mai târziu, în toiul revendicărilor regionaliste și al reabilitării „rădăcinilor”, sărbătorile religioase, tradiționale și locale suscită un nou interes. Era anunțată moartea sărbătorii, or ea reînvie. Recrudescența popularității sărbătorii este însoțită de o avalanșă de noi manifestări. Faza III este martora unui val de comemorări de tot felul, a unei mari varietăți de sărbători tradiționale ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
entuziasm debordant pentru sexul cantitativ sau operatoriu. Ele îi resping, mai degrabă, principiul, acesta fiind asimilat cu o obsesie machistă care ar antrena mai mult reificarea persoanei lor decât un răspuns satisfăcător pentru dorința lor. Faptul merită a fi subliniat: suscitând indiferența 58, ironia sau lehamitea, sexul performant, golit de dimensiunea subiectivă și emoțională, nu are niciun ecou în universul feminin. Suntem obligați să menționăm că, cel puțin în ce le privește pe femei, importanța lui este din ce în ce mai nesemnificativă, el nereușind
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
că oamenii politici nu se țin de cuvânt și că nu sunt interesați decât de realegerea lor: clasa politică este tot mai suspectată, apreciată ca necinstită și incapabilă să rezolve problemele fundamentale ale societății. În sfârșit, mass-media, întreprinderile, elitele economice suscită și ele o puternică neîncredere în rândul populației. Toate aceste aspecte au făcut să se vorbească de o „societate a neîncrederii generalizate”. Dar acest tablou este incomplet. A. Giddens sublinia cât este de importantă în societatea noastră încrederea în persoanele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
drept de cetate, iar importanța aparenței vestimentare se află în declin, sentimentele de ranchiună din acest domeniu s-au diminuat în mod semnificativ. În acest context pluralist și descentrat, oamenii - cu excepția adolescenților, totuși - nu mai încearcă nicio plăcere în a suscita invidia altora arborând ținute de ultimă tendință. Pentru cei mai mulți contează nu să provoace invidia, ci să poarte ce le place, ce le vine bine, ceea ce reflectă personalitatea și gusturile lor. În plus, într-o epocă marcată de slăbirea culturilor de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cumpărăturilor din această categorie? Totuși, suntem obligați să amintim că aceste certuri memorabile au avut un ecou limitat. Bineînțeles, criticile la adresa risipei n-au dispărut, însă astăzi ele vizează mai mult hipertrofia consumerismului de masă decât excesele luxului. Indignării morale suscitate de fastul privilegiilor i-a urmat neliniștea provocată de poluarea industrială și de devastarea resurselor naturale ale planetei; săgeților tradiționale trase în superfluu și în vanitate le-au urmat protestele contra degradării gustului, a peisajului și calității vieții. A trăi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în motivațiile subiective. Abolirea proprietății private nu mai este la ordinea zilei și nici marile utopii egalitariste nu se mai bucură de succes, imaginarul revoluției fiind spulberat de cultul individualist al banului și de împlinirea intimă. Desigur, condamnarea lumii liberale suscită proteste, dar, fără o soluție de schimb credibilă, ea nu mai este capabilă să mobilizeze ura răzbunătoare împotriva sistemului actual. Universul pieței este stigmatizat, dar toți doresc să facă parte din el. Tot așa cum se observă o calmare a conflictualității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]