2,825 matches
-
îi șoptea cu totul altceva. Îi prinse cu blândețe o mână și o trase aproape de el, luând-o în brațe. Ea își așeză capul pe umărul lui și începu să vorbească. Nu plânse, așa cum se întâmplase față de mama ei, dar suspină cu durere de mai multe ori. El o ascultă liniștit, chiar dacă la început simți că i se oprește respirația. Mai apoi, ascultând relatarea momentelor, revolta și furia, ce se nășteau în toată ființa lui, îl făcură să-și strângă pumnii
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
voi și vă aprind sub pleoape visul - se poartă iară visul de iubire dulceață de-astă vară elixir e în nopțile lungi de-acum Nu vă temeți să fiți pe drum să zburați, să treceți unii prin alții avântați, să suspinați, să plângeți, să țipați, dar mai cu seamă să iubiți, să iubiți, să iubiți, prin aer, apă, foc, pământ, călare-ntruna pe cuvânt. Referință Bibliografică: Senin / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013
SENIN de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347218_a_348547]
-
o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata să explodeze Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi deodată se stîrnește vintulCopacii își înfig rădăcinile și mai aprig în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
viori arcuitePeste memoria lumiiDe jur împrejur că o cunună solaraViorile își plîng tulburătoarele lor vibratiiApoi sare oboiul, timpanele explodeazaPe nicovala de argint a lunii se presară iubiriZarea pădurii pare a lua foc tulburataContrabasul se tinguiePasarile se ascund pe sub frunzele tremuratoareVioloncelul suspina în șoaptă timidPianul hohotește vîntul cel naravasLe-a umflat ... IV. MĂ ÎNTREB DE VE MI-E NOAPTE, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 451 din 26 martie 2012. Cristina LILA MĂ ÎNTREB DE CE MI-E NOAPTE Mă întreb de ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era drept, de multe ori limba lui mă dezgusta când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să fiu auzită în toată curtea, îmi încolăceam brațele în jurul gâtului lui Cartuș și îl strângeam la piept cu atâta dragoste și puere, că de multe ori mă temeam să nu-l stranguelz. Cartuș accepta gestul meu de
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
poate muream până dimineață și nu mai aveam pentru ce să-mi fac probleme. Abia culcată în pat am realizat că o luasem așa de tare la fund că, indiferent în ce poziție stăteam, mă durea piciorul drept. Am adormit suspinând. Noaptea a trecut mai repede ca niciodată, iar la patru dimineața, niciun minut în plus, eram rezemată de perete și citeam de zor ”Imnul”. Până la șase dimineața știam cele patru strofe, mai bine chiar decât pe “Tatăl nostru”. Am mai avut
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pentru viitor. În fiecare seară am să-ți aduc ceva. Dacă nu ai note bune, nu-ți dau. Mămica o să decidă dacă meriți sau nu. Am încheiat seara fericiți. Aveam o soluție care ne împăca pe toți și după ce am suspinat uitându-mă la palmele umflate, am hotărât că, în definitiv, nu era așa de grav, nefiind singura din clasă care luasem urma liniei cu mine acasă. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI VI / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
la o parte. Am rămas în curte. Când a început popa să slujească în pod, pe scară nu puteai să arunci un ban. -De ce?! l-am întrebat mirată. -Păi, nu ar fi căzut, așa era de deasă gloata. Am suspinat, iar vorbisem fără să gândesc. -În curte, oamenii de la palat mestecau de zor în cazane, tăiaseră două vaci și unii ziceau că aduseseră doi saci cu orez. Eu îmi trăgeam nasul într-una și tot nu mă mai săturam de
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu facem nimic, mi-a răspuns nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat privirea spre salcâm, a suspinat profund și mi-a răspuns: -Am îmbătrânit noi, dar ele! Or fi pe undeva bătrâne și obosite sau poate moarte. Nu mi-a plăcut răspunsul lui. Erau berzele noastre, nu le puteam pierde, Vecini, care nu le iubeau pe ale
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DECEMBER Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului un sărut suspină-n ruginiu de toamnă o cană se îmbracă cu roșu de struguri amintiri strivesc buze din nopți de jăratec rătăcită o rază spre noapte aleargă spre apus cerul suspină încă lumină un eu mă alergă spre iarnă un ochi de
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului un sărut suspină-n ruginiu de toamnă o cană se îmbracă cu roșu de struguri amintiri strivesc buze din nopți de jăratec rătăcită o rază spre noapte aleargă spre apus cerul suspină încă lumină un eu mă alergă spre iarnă un ochi de lac închide gene printre raze târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate pe mine am dezbrăcate priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași pierduți îmi caut încă cărarea o mască albă îmbracă pământul ascunde rănile și durerile toamnei din mine timpurile trecute-mi plâng amăgirea pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric colțul ierbii moare sub
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și noroi. Din viață tu plecași să îmbrățișezi pe toți, De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie, S-anunți că-n viață sunt rămași toți poeții morți Și doar ce le promitem zace în sicrie. Dar când în halta, vei coborî, pentru asceți Și viză-ți cere ca să intri-n fortăreață, Tu
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
o belea! Bă! Bagă-n capu' ăla sec! Doi ori douăzeci face patruzeci, bă! Adică la toamnă, pentru esport bagi patruzeci dă capete dă tăurași îngrășați ca să nu cadă capu' tău de idiot! - Ooo, abia acu' am înțeles aluzia, rosti, suspinând ușurat, Iftode. - Bă, da' tu știi cu cât e prevăzut să crească producția proprie dă vite? Iftode, un excelent psiholog, repetă schema cu figura tâmpită. Reuși de minune! - Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
dosul palmei, ne invită la dans. Prietenii te acceptă precum soarele, oceanul, luna, arborii, pământul. Omule fii fericit că Ești! Bucuria omului este Omul. Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-și deschide sufletele, pentru a suspina și a se bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relație de prietenie fiecare primește sau dăruiește câte ceva, uneori mult, alteori puțin. Fiecare om este unic și frumos. Prietenii nu întreabă, ci așteaptă și cred în acea lumină
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
2012 Toate Articolele Autorului PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi
REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357846_a_359175]
-
Lângă aleea principală, în fața casei Topîrceanu e fântâna construită cu efortul fizic și financiar al Înaltpreasfințitului Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Mușcelului, în 1993, „când nu aveam nici apă, nici bani pentru a construi o fântână. Asta este o lucrare ce suspină de sfințenie”, după zicerea monahiei Eleodora. Am notat toate acestea mai întâi cu inima, apoi cu memoria. Le-am trăit vreme de două ceasuri și am plecat mai curați cu o veșnicie. Și poate că povestea Mănăstirii Văleni ar fi
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
chiar la felul în care mergea ori alerga... Îi plac excursiile foarte mult, mai ales la munte. Urcă pe jos chiar și iarna. Adică urca..., acum, nevăzător, nu mai poate, din nefericire. A avut necazul acela cu accidentul. Of, Doamne! suspină doamna Luiza adânc, ștergându-și jenată lacrimile ce apăruseră instantaneu pe obraji. Așa a fost să fie... Vocea i se înnodase. S-a simțit jenată și i-a fost greu să treacă peste acest moment. A băut puțină apă, cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) - Capadocia - Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Iisus Hristos și s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
vis. Mă simt în al nouălea cer, dar să știi că nici pe pământ n-am dus-o rău ... Ce mai fac rațele și gâștele mele? Dar vițelul acele bălai?...aici, prin paraisul meu de îngeri, totul este minunat. Nu suspină nimeni. Nu disperă nimeni. Totul respiră a candoare, frumusețe și fericire. În paradisul meu, nu există, tată, ziuă sau noapte. Totul este numai lumină. Totul strălucește ... ” (pag.96-97) In paradisul Viezurenilor nu locuiesc îngeri, ci oameni, mai mult sau mai
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
grijă și răbdare, Citește-mă În fiecare seară, Spre dimineață o să mă înțelegi. Când vine ea, Poezia, Întunericul Pleacă... LINIȘTE Călcați încet, Să nu-mi treziți Cuvântul, A adormit de fericire-acum, Precum Adoarme vântul În parfum. Se-aude Duhul cum suspină, Sfântul, Călcați încet Cu liniște pe drum... NICIODATĂ Voi îndura orice durere din chinul cel mai greu, până la trasul pe roată, până dincolo de tăcere, dar înjosirea neamului meu, nu, niciodată, nici odată, până la Dumnezeu... PRECUM CUVÂNTUL... Precum cuvântul nicio
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
mal spălate d-atâtea valuri înspumate nu se sfarmă când aud suspinul mării agitate... Cuvintele care și-au găsit sălaș în unghere de suflet ascunse ascultă suspinul din glas și-ncearcă-n mare să se afunde... De aceea marea mea suspine poartă-n valuri și depărtarea duce cu ea lacrimi adunate-ntre maluri.... Referință Bibliografică: Suspin / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUSPIN de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358311_a_359640]