1,250 matches
-
cînd rostise întrebarea, mie mi-a sunat ceva de genul: „Păi, ș-anci, cari fălu tău d-a tedistr'an?" Doar ridicarea tonului în final sugera interogativul. A doua oară, totuși, am înțeles-o cum trebuie, i-am absorbit sunetul și tîlcul întocmai ca un șervețel Kleenex. Și apoi m-a copleșit - ce fac eu ca să mă distrez - mi-a cuprins toate straturile, toate eurile mele frumos împăturite, și mi le-a mototolit într-un ghemotoc umed. Am rămas încleștat de marginea
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
cu toată viteza. Zece persoane s-au ales cu răni mai mult sau mai puțin grave. În noul limbaj al comunicării, câmpul fenomenal pune în mișcare neașteptată câmpul conștiinței, dar cu un mare grad accesibilitate și cu maximum de mesaj. Tâlcul e găsit în psihologia eternă a mulțimilor, care implică o ancestrală neliniște deviată în spaimă. Și o reflectare în actualitate: Această cutie cu chibrituri este un adevărat simbol. Cred că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
frunze/ alunecă printre arbori/ și eu de ea mă lipesc, iubito,/ precum atunci, precum atunci / de făptura ta somnoroasă" (O ceață caldă). Nu o dată sevele acestei imagisticii limpide, înșelător transparente, pornesc din sugestiile folclorice tratate fantast, transpuse pe bolta unor tîlcuri patetice. Folclorul informează lăuntric producția lui Grigore Vieru, în temeiul unei fibre congenere. Nu altminteri a procedat Federico Garcia Lorca, în raport cu poezia populară andaluză, ajungînd, cum afirmă un exeget al său, la "o împletire somnambulică a unor rudimente de acțiune
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
recreere cu piscină exterioară, sală de fitness, saună, salon de masaj, parcare interioară și un loc special amenajat pentru câinii de vânătoare. În ceea ce privește arhitectura, arh. Dan Munteanu Mureșan consideră că elementul cel mai important îl reprezintă peștișorul japonez, afirmația având tâlcul unei povești orientale: pentru fiecare există aici un detaliu prin care se poate înțelege tot restul. M. D. P. Programul de vară al curselor aeriene l Ierusalimul reprezintă și astăzi cel mai incitant loc de pe Pământ Începând din data de
Agenda2005-13-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283545_a_284874]
-
e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a se ascunde, pentru că, din pudoare sau din alte cauze, avea ceva de tăinuit. Pare curios pentru un intelectual cu vocația mărturisirii. E iarăși semnificativ că un volum de convorbiri cu Ioan Pintea se intitulează Primejdia mărturisirii (1993), cu un tâlc la care trebuie să luăm aminte. Nu știm foarte multe despre anii tinereții, ai liceului urmat la "Spiru Haret" în 1922-1929 și ai Facultății de Drept din București, absolvită în 1934. Despre atmosfera intelectuală, bucureșteană și europeană, a acelui moment
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
unitatea. în definitiv, deși nu-i decât un atom al creației contemporane, muzica irlandeză poartă în sine întreaga conștiință a muzicii savante în totalitatea ei. Cel de-al șaselea album al antologiei dedicată compozitorilor irlandezi are un motto al cărui tâlc face trimitere la necesitatea înțelegerii, a descoperirii ideii fecunde (și poate mai puțin a celei totale, exhaustive): "în Search of the Irish Composer..." What does it mean to be an Irish composer? - se întreabă retoric Eve O^Kelly, directoarea lui
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
ci pentru că este un mit care obnubilează o întreagă tradiție românească existentă. Care șterge cu buretele aproape două secole și jumătate de cultură românească". Cum e posibil ca Noica, înrădăcinat în tradiția românească, fie și numai prin investigația zăcămintelor de tîlc și expresivitate ale limbii noastre, să "șteargă", și încă "cu buretele", "aproape două secole și jumătate de cultură românească", rămîne o taină bine pecetluită a d-lui Marino. Am fi dat dovadă de-o impardonabilă naivitate dacă ne-am fi
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
de prietenul evreu ridicat de fasciști, la vîrsta de opt ani, odată cu părinții. Cînd și cînd se revine asupra acestui potențial fir narativ. Deși personajele (nici măcar creionate) ale episodului sînt doar numite în răstimpuri, prezența lor în carte își are tîlcul ei, formînd un diptic împreună cu victimele gulagului, prezente într-o digresiune spre final. Așadar, victimelor nazismului din proiectatul roman al femeii cu părul scurt le stau alături victimele, la fel de nevinovate, ale stalinismului, într-un tablou denunțător. Este cel în care
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
ușoară schimbare în scrisul tânărului autor. Textele nu se îndepărtează de așa-zisul realism al surprinderii scenelor de viață domestică sau publică din realitatea proximă, dar capătă aerul unor fabule deghizate. Sensul e ușor metaforic, personajele abia simbolice, finalurile au tâlc. Am remarcat savuroasa - prin ineditul temei - povestire De-a Isus, în care niște copii se joacă în spatele blocului reconstituind ingenuu episodul biblic al judecării și condamnării lui Isus. Lucian Dan Teodorovici frazează bine, se descurcă pe spații mici cu aceeași
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
adminisibilitate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Substanță/ Domeniul Concentrația Alte limite și Condițiile de crt. Denumirea de maximă admisă exigente folosire și INCI aplicare în produsul precauțiile care cosmetic finit trebuie menționate pe etichetă ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 0 1 2 3 4 5 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1a Acid boric, a) Tâlcuri a) 5% (exprimat a) a) 1.A nu se utiliza borați și în acid boric 1. Nu se folo- pentru igienă copii- tetraborati masă/masă) sesc în produse lor sub 3 ani pentru copiii 2.A nu se utiliza pe sub
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147190_a_148519]
-
Totul li-l dau zeii, nemărginiții,/ Aleșilor lor pe de-a-ntregul./ Toate bucuriile, fără margini,/ Toate suferințele, fără margini, deplin.” Cum Groszinger este un ales care nu prea se poate folosi de tainele pe care le pătrunde, versurile își au tâlcul lor.
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
îți vin în memorie fel de fel de gînduri, vorbe, uitate de mult, ce păreau pe veci îngropate în geologia grea a Memoriei. Mai știu, de exemplu, că unii, cînd își simt apropiat sfîrșitul, enunță dorinți, cuvinte finale cu un tîlc general pentru toți pămîntenii întîlniți de-o viață... De aceea, tac, nu zic nimic. Stau cu urechea încordată, cînd îl aud șoptind Și totuși se mișcă...Ce-o fi? Probabil că domnul Sache, ca vechi jurist, ca avocat în cine știe ce
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
așa cum cele treizeci de păsări se găsesc pe ele însele în divinitate (Simurgh), căutătorul găsește în el însuși ceea ce caută. „Din parabola Simurgului răzbate forța imaginației; mai puțin vădită, dar la fel de adevărată, este precizia sau rigoarea sa. Pelerinii caută un tîlc necunoscut, iar acest tîlc, pe care abia la sfîrșit îl aflăm, trebuie neapărat să uimească și să nu fie, ori să nu pară, un adaos. Autorul biruie dificultatea cu eleganță clasică; în chip inspirat, căutătorii sînt ceea ce caută. Tot astfel
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
păsări se găsesc pe ele însele în divinitate (Simurgh), căutătorul găsește în el însuși ceea ce caută. „Din parabola Simurgului răzbate forța imaginației; mai puțin vădită, dar la fel de adevărată, este precizia sau rigoarea sa. Pelerinii caută un tîlc necunoscut, iar acest tîlc, pe care abia la sfîrșit îl aflăm, trebuie neapărat să uimească și să nu fie, ori să nu pară, un adaos. Autorul biruie dificultatea cu eleganță clasică; în chip inspirat, căutătorii sînt ceea ce caută. Tot astfel precum David este tainicul
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
De reținut că perspectiva unei atari aventuri ce pare fără liman nu e catastrofală. O împrospătare, o regenerare ce pare a purcede din nimic reprezintă șansa unei ciclicități. Sfîrșitul și începutul coincid în primăvăratica erupție a unei energii în care tîlcurile se mixează: „Da, sfîrșitul/ poate începe și așa, ca la mine, astăzi:/ cu o dimineață de primăvară/ înmărmuritor de senină,/ în care mugurii cîntă, explodează bezmetic,/ iar mirosul izbucnit din flori, din iarbă/ te cuprinde, te îneacă./ Paradiziac și nimicitor
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l, să-i găsească tâlcul ascuns, pe care-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele mai simple și mai convingătoare. Se înțelege de la sine că, o dată găsită (și, evident, prețuită ca o sursă de continuă îmbogățire), semnătura lui Sebastian m-a atras peste
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
poate fi rece, dar și sentimental, echilibrat și prevăzător dar și radical, iar toate acestea în funcție de gravitatea subiectului dezbătut sau de implicarea personală în problema cu pricina. Mircea Cărtărescu știe bine strategiile textuale - începe cu o snoavă, o povestire cu tîlc, o amintire sau o referință literară - și, chiar dacă nu te interesează subiectul, te prinde imediat în vîltoarea articolului. Dincolo de acest aspect, însă, ai pregnant impresia unei gîndiri autentice, egale cu sine și implicate, care îți cîștigă încrederea. Simți că cel
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
pe larg la masă." Ce le-o fi spus Girimea femeilor la masă nu vom afla niciodată. Se întîmplă totuși, în anumite cazuri, ca - în prezența unei confuzii evidente - să nu-i percepem cu claritate sursa și, o dată cu asta, nici tîlcul. Iată, bunăoară, arhicunoscuta schiță Lanțul slăbiciunilor. Domnișoara Mari Popescu îl roagă pe narator printr-o scrisoare să intervină pe lîngă profesorul Costică Ionescu, spre a obține de la acesta nota 7 la latină pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV, liceul
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
critic în vacanță. În primele noastre scrieri, Eugen Negrici se interesează, bunăoară, de breșele anecdotice, de „viața de zi cu zi”, parcimonios surprinsă printre atâtea evenimente istorice majore. Din Condica logofătului Gheorgachi sau Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor criticul reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că pledează pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
esențială. În plus, avea mereu tendința să-și minimalizeze felul de a fi, să se considere un neavenit la oraș sau în întruniri cu fețele intelectuale, să simuleze modestia, să se „prostească”, spus mai pe șleau, însă cu șiretenie, cu tâlc, la modul: „Un prost, un ghiorlan ca mine, să poată să scrie?”, cum își amintește Th. D. Speranția; sau: „Așa suntem noi, proștii, numai de pozne ne ținem”, cum consemnează C. Meissner. De aici o anume dificultate în a-i
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Stimată redacție, Mă întreb de mai multă vreme care sînt criteriile de selecție a cărților pe care revista dv., ca de altfel și celelalte cu profil asemănător, le are atunci cînd recenzează noile apariții. Întrebarea nu e fără un anume tîlc. Am observat, nu o dată, două lucruri legate de această selecție. Primul este că destule (n-aș putea preciza cîte) cărți nu sînt luate niciodată în discuție. Nici în România literară, nici în Luceafărul, nici în Observator cultural, niciunde. În revistele
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
Xantos!" Interlocutorul meu nu doar că urmărise piesa și reținuse replica, dar o folosise într-un mod tulburător: pentru el, a accepta limbajul fiului era echivalent cu a înghiți o mare. . . Apoi s-a oprit brusc din povestea lui cu tîlc și mi-a spus: "Dv. beți cafea cu înlocuitori, nu-i așa? Știți ce trăim noi? O viață cu înlocuitori!" Atunci am realizat brusc că purtam (era iarnă) un veșmînt pe care îl cumpărasem sub numele aiuritor de "înlocuitor de
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
La toate romanele lui Dan Stanca, Cei calzi și cei reci este o lungă dizertație despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și eseistică, aproape automat, gândul zboară spre Dostoievski, Mircea Eliade, Bulgakov, dar și spre Paulo Coelho
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]