1,181 matches
-
să sugereze că se poate ca eu să nu fi fost extrem de fericită când ne-am întâlnit, în mod clar, tipul era amuzant. —Fetele se dau în vânt după simțul umorului. În plus, ești regizor. Fac pariu că-ți dau târcoale câteva actrițe frumoase, i-am spus. — Nu, n-am nici o iubită momentan. —Ei bine, vrei să ai una? Nu mi-am pus niciodată așa problema, răspunse Charlie. Cu cât îți dorești mai mult o iubită, cu atât ai mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ovipari și vivipari. Cei dintâi își clocesc vreme îndelungată operele, fac fișe, adnotări, adună citate, stabilesc planuri și trec pe hârtie doar pe măsură ce totul se ordonează; scriitorii vivipari, dimpotrivă, nu fac niciun fel de pregătiri, au totul în cap, dau târcoale repetate subiectului, în cazul unui roman, și-l frământă în minte, zi și noapte, cu alte cuvinte poartă sarcina, gestează, și doar când simt cu adevărat durerile nașterii, „iau tocul și nasc“ ce-o ieși: „Eu unul am fost aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toate lucrurile... — Taci din gură, omule, cu refrenul tău - exclamă mătușa -. Și cum de-ați putut sări atât de iute în ajutorul lui Pichín al meu? Voi fi sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu Liviu și starea de bine liniștit pe care o am lângă el. La Guggenheim am descoperit împreună un regal de Matisse și Klee. Ne-am simțit amândoi ca pe vremuri la Ermitaj. Sentimentul de fabulos ne-a dat adesea târcoale: din nou mă întreb cum e cu putință să te împrietenești cu cineva din Bucureștiul comunist tocmai la Riga protestatară, să dezvolți toată povestea într-un ritual de creștere bucureșteano-sinăiană și să o plimbi identică sieși la New York, greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aflu în preajma lui. Ca și cum necazul meu ar fi contagios ; ca și cum apropierea mea i-ar periclita propria carieră. Ieri eram cea mai bună prietenă a lui. Ieri, când eram pe punctul de a fi numită partener al firmei, îmi tot dădea târcoale, plin de zâmbete și de drăgălășenii. Iar azi nici măcar nu mai vrea să mă cunoască. Știu că ar trebui să stau în banca mea, să-mi păstrez demnitatea ; dar pur și simplu nu mă mai pot abține. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
extratereștri, Roswell, se află printre noi”. Cu hotărâre bruscă, îmi scot telefonul. O să-l sun pe Arnold. O să-i urez toate cele bune după pensionare. Și așa poate că o să scap de toate ideile astea ridicole care-mi tot dau târcoale. Abia după vreo șase încercări eșuate reușesc să-mi fac curajul de a forma tot numărul și de a aștepta să răspundă. Ideea de a vorbi cu cineva de la Carter Spink - ca să nu mai zic cu Arnold - îmi face pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și tata zice să bei și un coniac. Și, dacă te mai sună vreun reporter dintr‑ăla, spune‑i să se ducă în aia a mă‑sii. — V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe nu știu ce, zice mama amuzată. Dar tata a ieșit după el cu foarfecele de grădină. Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aruncate de aparatul lor respirator. Când plămânii lor vor refuza să absoarbe oxigenul viciat, se vor vedea obligați să se întoarcă la congelatoare, chiar dacă nu vor regăsi rafinăria. Dallas se gândea la gigantica uzină care-și continua liniștită drumul, dând târcoale acestei mici lumi și încerca să-și imagineze cât timp le-ar trebui pentru a o rambursa, în caz că ar abandona-o. Răspunsul lui Parker, nu neapărat încurajator, fu străbătut de o undă de speranță. ― Nu se prezintă prea rău pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sintetice și să ne luăm tălpășița. Deodată, un gând îi trecu prin minte, stopându-i pornirea.) Jones! Unde e Jones? ― Cine știe? Parker, evident, nu se sinchisea de soarta mascotei. ― Ultima oară când l-am văzut era în popotă, dădea târcoale capului lui Ash, zise Lambert. ― Du-te și vezi. N-o să-l lăsăm aici. Ne mai rămâne destulă omenire. ― Nici vorbă! răspunse Lambert, întunecându-se. Nu mă duc nicăieri singură. ― N-am putut să-l sufăr niciodată pe motanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd trebuie s-o apropiu de buze. Rostesc deci numele lui Dionysos cu regretul de a nu-mi fi de ajuns. Apolo și Dionysos reprezintă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Lui Blănaru Lică Tu la birou când te așezi Pioni și ture-n față vezi, Regina cum îți dă târcoale Și caii te lovesc în șale. Tresari și crezi că un șahist îți ia nebunii Și că pe tabla ta de șah vin hunii, Transpiri și nu ai poftă de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
doi și aproape i se făcu milă de băiatul ei, chiar și așa cum o chinuia, că nu o lăsa să plece din casă. - Deșteaptă Gina asta, contină femeia. A știut că nu e momentul să se mai apropie. Doar dă târcoale, dar nu vine să asculte ce am să-i spun. Isteață și cu cap. Amușină ca mâța primejdia. Că ce-i în mine... Aici, în intersecție, îi spuneam tot ce-i în mine. Dar totul, nu cu menajerii ca altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poveste. Fantezii de speranță. Să mori cu speranța-n tine, a mai zis Pigasie. Vergilnel abia atunci păru că-l aude. Se așeză și el pe bancă, nescăpându-l pe Biluță din priviri. Acela mânca îngândurat din pâinea sa, dând târcoale ciozvârtelor. - A bulit-o, șopti mai mult ca pentru sine Vergilică. I-a căzut beleaua pe cap și nu știe ce să facă. Nu-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
babilonic aproape incomprehensibil, dè replici vehemențe unei persoane care, apreciind dupè direcția întâmplètoare a gesticulèrilor sale, nu se aflè printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent pare sè-și schimbe încontinuu poziția, fie sèrind pe masa plutonierului major, fie deasupra vrafului de dosare așezate pe un dulap din colțul încèperii, fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de ultimele zvâcniri ale toamnei, când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Patinoarului, de unde răzbătea rumoarea și o melodie de Florin Bogardo, părinții săi ducându-l de mână la Liceul în care îi recunoscu înșirați în pluton pe Mihai, Hugo, Any Palade, Chirilă, Halipa, Năsuc, Samaliot, Stoian, Teodor, Nilă, Prunilă și, dând târcoale pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii bucuroși începeau să stea mai mult afară. Bătrâna iarnă nu plecase cu totul și încă le mai dădea târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mângâindu-mă ușor pe păr. — Îhm... Mă frec pe fața deshidratată, Încercând să câștig niște timp, incapabilă să gândesc rapid. Să mă mut cu Connor. Da, Într-un fel, are sens. De ce nu ? Sunt extrem de confuză. Simt că-mi dă târcoale un gând care nu Îndrăznește să se formeze; creierul meu Încearcă să-mi transmită un mesaj... Și În minte Îmi vin frânturi din lucrurile pe care le-am spus În avion. Că n-am fost niciodată Îndrăgostită la modul real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic până atunci, să aștept până diseară, când mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cotloane jalnice În care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]