7,229 matches
-
revenirea în țară nu a acționat în acest sens. Un joc dublu au făcut, din păcate, scrie Adrian Năstase, și cei de la Bechtel, care au preferat ani de zile să ”navigheze pe aceste cercuri interne, contând pe penalități și despăgurbiri”. Târzie a fost și reacția lor la o acuzație a lui Băsescu, conform căreia ambii parteneri ai contractului, compania și guvernul român, au vrut să fure. Răspunsul Bechtel, venit după 6-7 ani, a confirmat tardiv minciunile lui Traian Băsescu, scrie Adrian
Băsescu l-a mințit pe Bush, sabotând Bechtel. Năstase publică o carte bombă despre relația noastră cu americanii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37317_a_38642]
-
ceea ce ar putea deveni debutantul, ci prin prisma a ceea, în deceniile următoare, fostul tînăr a devenit. Lectura aceasta nu e nici ea ferită de riscuri întrucît, în multe cazuri, valoarea de expresie poetică e declinantă, de la tinerețe la maturitatea tîrzie. Obiecțiile și reproșurile de inerție, autopastișă, confort al unei formule deja brevetate sînt curente. A citi, deci, originalul artistic din unghiul unei palide copii ulterioare și a constata (eventual, cu satisfacție) decăderea ori degradarea scriitorului este ceva destul de banal; și
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Democrat-liberalul Teodor Baconschi nu este interesat să intre în cursa internă pentru Cotroceni: "Personal, nu. Cred că nu există motive pentru ca aceste prezidențiale primare în PDL să fie amânate până la toamnă. Dezbaterea ar fi trebuit inițiată de acum. Oricum, e târzie, dacă nu chiar tardivă pentru profilarea unui candidat cu șanse", a declarat fostul ministru de Externe, în opinia căruia dreapta are nevoie de un singur candidat. Va trebui să gândim pragmatic. Dreapta aceasta fragmentată are nevoie mai degrabă de un
Ce crede Baconschi despre primarele pentru Cotroceni în PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37981_a_39306]
-
care îl purtam cu o demnitate greu de descris. Până în acea clipă, se impunea a fi cusut pe mânecă un număr matricol. Inventarierea respec tivă avea rolul de a putea să fim identificați cu ușurință atunci când eram văzuți la ore târzii, pe strada Unirii, celebrul Corso din inima Craiovei. Actualii liceeni, care își schimbă toaletele de la o zi la alta, în funcție de modă, elevi pe care îi apucă zorile în baruri și discoteci, nu pot să creadă că au existat și alte
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
mult: accesul la conștiința protagoniș tilor. Care par să-și trăiască, fiecare, mai degrabă filmele personale decât să contemple destinul global. Sigur că o atare soluție ignoră cu totul realismul convențional. Doar că, față de epoca elisabetană, realismul e o invenție târzie! Singurul loc în care demonstrația lui Vlad Zografi nu mi se mai pare eficace (rămânând totuși sclipitoare) e în ultima parte a cărții (mai exact în ultimul eseu, dedicat Istoriei), în care premisele (având în centru Demonii lui Dostoievski) sunt
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
paginile de traduceri semnate de Dumitra Baron din Marie Dollé despre Limba imaginară, fragmentele de proză de Dumitru Bădița, ca și grupajele de poezie de Valentin Iacob, Ioan Barb, Vasile Iftime, Dan Herciu, Andrei C. Șerban și Mădălina Grosu. O târzie cronică entuziastă Ținuturile joase, volumul de debut din 1982 al Hertei Müller (reapărut anul trecut la Editura Humanitas Fiction, ediție definitivă, în traducerea lui Alexandru Al. Șahighian) are parte în revista LUCEAF|RUL DE DIMINEAȚ| de o lectură critică pătrunzătoare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
contra dezinteresului pe care puterea politică l-ar arăta față de cultura scrisă se soldează, spre încântarea lui Danilov, cu incendierea unui teanc de ziare. Altundeva, poetul relatează, nu fără o anume mândrie, cum, aflat în Piața Amzei la o oră târzie, a lipit pe ochii unui maidanez bancnote de 100 de lei (se întâmpla înainte de 1989), recitându-i celebrele versuri despre „nenăscuții câini” și „nenăscuții oameni”. Momentul i se pare, și astăzi, grațios și nu poate pricepe de ce companionul din noaptea
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
victimele. În realitate nu era ignoranță, era absența dorinței de a ști, deși parte dintre abominabilele realități le cunoștea”. Ca și: „Vădit anticeaușistă, dar și pro-stalinistă cu efuziuni și entuziasme penibile și impardonabile, Nina Cassian își face o mea culpa tîrzie, mizînd pe neștiința sau, pur și simplu, pe nerozia unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a vorbi și de o altă variantă a „sincerității”, cea de natură critică, pe care exegeta o învederează în marginea
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu, evident comandată, marchează o tentativă târzie de revenire la realismul socialist, tentativă târzie și cam neconvinsă, totuși, dincolo de vehemența tonului, din moment ce acela care o făcea se va revizui peste puțină vreme. În epoca liberalizării Crohmălniceanu va scrie în cu totul alt spirit decât acela pentru care
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu, evident comandată, marchează o tentativă târzie de revenire la realismul socialist, tentativă târzie și cam neconvinsă, totuși, dincolo de vehemența tonului, din moment ce acela care o făcea se va revizui peste puțină vreme. În epoca liberalizării Crohmălniceanu va scrie în cu totul alt spirit decât acela pentru care pleda în amintita broșură, va construi opere
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
infinită. O scoți din dulap și plângi.” Și, într-adevăr, plâng. Ce naivitate, să scrii o biografie conducându-te după mărturiile despre tinerețea ori copilăria proprie depuse de un matur, de un bătrân! Aproape totul e „transfigurat” de ochii lui târzii. E drept că în felul ăsta primești în filigran și sensul vieții - că fără sens nu se poate! - al omului în cauză, sens pe care tu, biograful, nu mai ai decât să-l îngroși puțin. Günter Grass confirmă părerea mea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
de dincoace de munți, filosofia acelui „merge și așa” din care își face o țintă de atac mereu urmărită. Dar are și altele : inflația de pretinși oameni politici , „miștocărelile” și „manelismul”, „lupta ridicolă cu comunismul demult decedat“, impostura combatanților anticomuniști târzii (postdecembriști), „vinderea țării bucată cu bucată”, pasivitatea mulțimilor îndobitocite de televiziuni („telenația română asistă, tot mai inertă, la propria distrugere”), „dosarele Securității, uriașe depozite de ură, de jeg și minciună”, inexistența doctrinelor la partidele politice alcătuite, acestea,după criteriul strict
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
o poezie obscenă, desigur dezamăgindu-i pe cei care căutau așa ceva) arată părerea lui Goethe despre asemenea „încercări” colaterale căsniciei: tentația depășită e mai degrabă un omagiu virtuții, rolul jurământului de credință în adevărata iubire fiind de neanulat. O iubire târzie, care a marcat scrierea Divanului oriental-occidental, a fost cea pentru Marianne von Willmer, tînăra soție a unui bancher din Frankfurt, ale cărei numeroase talente (balet, muzică, poezie) l-au inspirit pe Goethe concomitent cu lecturile din Hafiz (pe care l-
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
a fost publicat la Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru spiritual. Pe Steinhardt îl pune alături de cardinalul Parisului, Jean- Marie Lustiger - un alt evreu convertit, dar la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
Historia ecclesiastica, VI, 18), în timp ce Sozomen și Theodoret nu furnizează detalii. Majoritatea criticilor moderni ar armoniza aceste prezentări diverse ale localităților prin combinarea lor - presupunând că au avut loc două atacuri distincte, unul asupra bisericilor, celălalt, la o oră mai târzie, asupra băilor comune, după încercări eșuate ale forței armate de a convinge oamenii să se întoarcă în biserici, pentru ca în Ziua de Paște acestea să nu mai aibă un aspect abandonat. Aceasta este opinia lui Tillemont, Montfaucon, Stephens, Farrar și
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
din Cluj, lucrarea 4 dșumneațvșoastrăț din Dacoroumania era culeasă și dădusem instrucții funcționarului de acolo să vă trimită o corectură. În același timp i-am dat lămuriri în ce privește extrasele, după dorința dșumneațvșoastrăț exprimată într-o scrisoare precedentă. La data aceasta târzie, când vă răspund, dintr-o comună din judșețulț Sibiu, cred că ați primit corecturile. Eu sunt pe aici de vreo trei săptămâni și fac anchete dialectale. Săptămâna viitoare voi fi la Cluj și voi vedea ce s-a mai făcut
Însemnări despre cărturarul Sever Pop by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4230_a_5555]
-
cazul nuvelei despre Alatiel, asupra căreia se pot apleca cu acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în veci
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam că, hoinărind din vers în vers,/ Ai să sosești la mine din vremea ta tîrzie./ Nu cred că ești prea ostenit de mers,/ Că drumul l-ai făcut prin poezie./ Poți să vorbești latina ta stricată./ Cum vezi, o știu. Ai voștri, altădată,/ Veneau mai des pe-aici. Îmi pare bine/ Că în șfîrșit găsirăți
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
marginalilor și, în postură de romancier venerat la nivel internațional, a continuat să se simtă mai degrabă unul de-al lor. Provenit dintr-o familie de fermieri californieni, John Steinbeck s-a bucurat totuși de stabilitate materială pînă la maturitatea tîrzie (în anii ‘20-’30, tatăl său îl susținea încă financiar, pentru a putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
care a fost scris, într-un impuls de indignare și amărăciune, după lectura romanului Incognito, adică în 1962-1963. Este - credem - ultima răbufnire pamfletară a unui mare artist al genului, un gest de spontană mânie, rămas, iată, - prin publicarea atât de târzie - gratuit și nesincron, ca atâtea gesturi ale lui Ion Vinea. Nu știm dacă fusese de asemenea comandat pentru Glasul Patriei, fără a fi fost și publicat. Cititorii sînt invitați să-l înțeleagă cum grano salis. Astfel de texte din epoca
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
care trebuia tăinuit, purtătorul său trăind de altfel în clandestinitate și puțini chiar dintre confrați, numai patru, știau că el era cel care scrisese Frunzele nu mai sunt aceleași . Virgil Ierunca este cel care ne va divulga secretul, în anii târzii. Deghizarea onomastică i-o impusese lui Fărcășanu faptul că era urmărit de organele de represiune ale timpului, acestea calificându-l drept „dușman al poporului“. Tot Virgil Ierunca își amintește, în Subiect și predicat (1993), vremea de coșmar în care-i
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
și chiar pe sine însuși. *** Ajunși cu un avion în Italia, la Bari, cei doi fugari au fost acceptați și primiți la recomandarea lui Ivor Porter - de o formație a armatei engleze, unde au stat câteva luni. Era o seară târzie de toamnă. În salonul în care se adunau ofițerii britanici să ia un drink și să schimbe o vorbă, Pia își alesese un loc retras, lângă cămin și citea o carte. Murumurul vocilor însoțea melodia unui șlagăr, atunci la modă
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
marginalilor și, în postură de romancier venerat la nivel internațional, a continuat să se simtă mai degrabă unul de-al lor. Provenit dintr-o familie de fermieri californieni, John Steinbeck s-a bucurat totuși de stabilitate materială pînă la maturitatea tîrzie (în anii ‘20-’30, tatăl său îl susținea încă financiar, pentru a putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
Adunării Naționale s-a deschis tumultului contemporan și fragranțelor populare, pînă în miezul Maramureșului. Însă, în catalogul editat atunci, am propus o alegere straniu euforică - un Colind de bătrîni, sub o ploaie de flori, asemenea unui rondel inefabil din anii tîrzii ai lui Macedonski. Se știe, o casă încuiată, în noaptea de Ajun, refuzîndu-se vestirilor rituale, nu scapă de oprobriu în mentalitatea sătească. Oare ce merită activiștii culturali care se abandonează boicotului, închizînd înăbușitor ferestrele către largul simțirii unui popor, cum
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
înscris cel mai pregnant, zilele acestea, în ochi și în afundul memoriei, nu intră în vreun posibil raport cu nesăbuințele maligne. Dacă ar fi să aștern evenimentul în ordinea poveștii înminunate, ar trebui să spun: „Se făcea că-ntr-o tîrzie după- amiază, auzul mi-a fost atins de aripile unui stol de apariții îngerești, patru copilași - mezinul numărînd doar trei ani, cel mai săltat nu mai mult de zece - soseau, netemători și totuși măsurați, să mă colinde. Precum îngerii muzicieni
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]