6,881 matches
-
Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela își vorbeau tainic un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era străină. N-o mai văzuserăm până atunci. Nimeni n-o zărise venind. Și nici portul nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port pentru totdeauna crima pe care n-am vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zmeului, cu cerul roșiatic (de la flăcările pe care le scotea pe nas zmeul), cu punți și poduri arcuite, albăstrui-cenușii, care se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți și negri, prin care vântul nu foșnește și care niciodată nu dau flori (doar se știe spunea el că răutatea face pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu vorbi și tu ca tâlharul care-L chinuia și-L mustra când El își dădea duhul pe cruce! Știa El bine ce are de făcut." Și am înțeles, după glas, că plângea. Plângea și unchi-mio. Un timp au mers tăcuți. Mohorâți. Cenușii la față, de parcă piatra și praful drumului îi uscase și pe ei. Le uscase și lacrimile. Mergeau înainte. Umbrele de pe drum se scurtaseră, acuma începuseră să se lungească în cealaltă direcție. Bun! mi-am zis. Dacă lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
continuat : Sigur că mi-ar plăcea să am un frate așa mare, frumos, bun și puternic, ca El, dar dacă-i Fiul Lui Dumnezeu, înseamnă că poate face tot ce vrea; atunci de ce să poarte jug?! Un timp a rămas tăcut. Se uita în zare. Îmi părea rău că-l înfruntasem. Dar vroiam să știu, fiindcă mi-ar fi fost și mai drag Fiul acelui Dumnezeu al străinilor, dacă ar fi fost liber. Auzi tu ! Jug... Într-un târziu, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a ordonat doctorul Pas. ― Numai să-mi aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși au avut prilejul să râdă cu poftă În urma povestirii hâtre a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu privirea În pământ și cu noian de gânduri În cap. Când au ajuns aproape de cabinetul profesorului, s-au oprit... Au privit unul la altul, cu chipurile obosite, ca și cum abia ar fi ieșit dintr-o intervenție chirurgicală foarte grea. ― Domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat posibilitatea celor doi să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul pe care l-am operat astăzi dimineață. ― Vă Însoțesc, domnule profesor. Ca niciodată, profesorul mergea tăcut. Meditativ. Pentru el, dimineața a fost Încărcată. Nu atât profesional, cât mai ales emoțional. Înainte de a se prezenta cu directorul la noul securist, nu știa cu cine va avea de-a face. Acest fapt l-a ținut Într-o stare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurtă vreme în Israel. Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea dintr-un capăt al mesei. În dreapta sa stătea Levi, tăcut și misterios ca întotdeauna, dar cu un vag zâmbet de satisfacție pe chip pentru succesul Comunității în confruntarea subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei doi fii ai săi, dintre care cel mezin era cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oricine-ar fi poftit. Câți țărani fuseseră arestați de miliție și de securitate prin sârguința lui de vajnic comunist nu se putea ști precis, dar se știa sigur că datorită lui tatăl militarului, un om muncitor, foarte religios și foarte tăcut, care nu-și vedea decât de treburile sale, fusese ridicat într-o noapte cu duba de acasă și de atunci nu se mai știuse absolut nimic de soarta lui; dacă mai era încă în viață, prin vreo pușcărie sau printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată în grajd de bolșevicii din satul vostru Brodoc pe Nistru în care nici unul dintre voi nu s-a reîntors... Odihniți-vă în pace, voi, bărbaților vrednici, tăcuți ca apa și aprigi ca focul : Artenie-Andrei-Vadim-Vasili-Artenie-Vadim, voi pe care v-a ucis un alt fluviu decât Nistrul vostru. Și tu, Iuliană, femeie în floarea vârstei, mamă a trei feciori pe care nu i-ai putut vedea la anii bărbăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu i-au putut face bine. În delirul ei își chema mereu nepoții : "Artenie ! Vadim !", la care probabil fusese gândul Iulianei atunci când a încercat să îl apere cu trupul ei pe tânărul evadat. Vasili a devenit mai îndârjit și mai tăcut, de parcă și-ar fi pierdut copilăria. * * * "Miracolul" pe care îl desăvârșisem la Gherasimovka punându-l pe picioare pe Axel, nu a rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou în sat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inelarele mâinii stângi, așa ne-a spus bunica Ulitia, singurul martor la logodna noastră. Acum nu știu ce să fac, cum să dau de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery să îl aducă înapoi pe Vasili dar dacă el nu o putea, o să pornesc eu în căutarea lui. Și culmea este că azi au apărut câteva picături de sânge pe chilotul meu. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spunem glume, ca să vadă dacă avem "spirit". Câteodată traduceam glumele în limba franceză, dar, de cele mai multe ori, luați de valul râsului, suna de ieșire și ne amuzam numai în neaoșa noastră limbă dulce ca... Hai, zi și tu o glumă, tăcutule! Măcar în limba română deschide gura, mă îndemna doamna... Ce mai la deal la vale: doamna știa să încurajeze un om, nu jignea; era foarte delicată și știa să-i spună că-i prost, fără să-l deranjeze. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în secret o infidelitate. Îmi era teamă că Angi nu va fi acolo, aflasem că de la plecarea mea nu mai fu la nici o petrecere, însă când îl zării într-un colț mai retras împreună cu numai câteva persoane, când îl văzui tăcut, mă bucurai. Eram sofisticat îmbrăcată, timpul trecu, însă noi rămăsesem aceiași. Parcă ne dăduserăm întâlnire aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
celălalt, puțin mai în vârstă, pe cine are în fața sa, cât suferise acel tânăr, cu pielea fragedă, cu față de tânăr și suflet de bărbat? Și el era încă în floarea vârstei, în putere pentru încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zâmbesc. Ne uităm unul la altul când și când și purtăm iarăși o conversație. Sunt mai multe replici cu frânturi. Îmi țin mâna într-a lui și știu că el va fi acolo când voi avea nevoie de el. Promite tăcut. Vorbim despre vrute și nevrute, fără a ține mai mult de două replici un subiect. Cimentul e stricat și pe jos sunt multe pietricele. Ele se joacă. Eu îi zâmbesc, politicos. Și între noi există ceva mai mult decât ceea ce se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când l-a primit! Când i-a devenit soție, a fost femeia care l-a făcut să simtă pentru prima dată adevărata dragoste, adevărata iubire. În câte jocuri nevinovate l-a antrenat prin glumele ei, prin umorul ei. Acum stătea tăcută în fața lui. Îl mustra conștiința că nu evitase unele certuri, cu toate că și în acele momente, Cecilia își păstra drăgălășenia. Acum nu mai avea cuvinte. Sufereau amândoi când se iveau incidente din te miri ce fleacuri, dar iubirea lor le dădea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
începusem să vin total anevoie la locul de muncă, pentru că tot ceea ce fusese mai bun și mai ademenitor la acesta la început, acum devenise întru totul străin și rece față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
purgativ, pentru sufletele încărcate cu poveri. Prin urmare, curaj! Eu am să te ascult atent până la capăt, să știi. Cei doi tăcură și schimbară între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare, mai mult decât o mie de cuvinte. Însă, fiindcă Victor dorise explicații cu tot dinadinsul, Maria își luă inima-n dinți și se hotărâse, în sfârșit, a i le oferi: - Atunci, prea bine!, spuse aceasta. Ascultă atent
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
modalitate de manifestare a inteligenței, „căci nu toată lumea este în stare să subjuge și să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era acesta bine îmbrăcat, fiindcă, în esență, era mult mai veninos cu ceilalți. Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele cele mai liniștite sunt, desigur, și cele mai adânci, și nu cumva, oare, cei mai tăcuți câini sunt și cei care mușcă, fulgerător și pe neașteptate, cel mai crunt? Ei bine, cam la fel se întâmpla și în cazul lui Șerban. Da, însă, cu toate acestea, când ajungea să se supere pe cineva sau pe ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]