1,727 matches
-
fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos", a străbătut antropologia filozofică de la Anaxagoras până la Kant, triumfând în epoca iluminismului. (Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de sine a omului rezultă în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane: ceea ce evoluează este "Logosul istorico-dina-mic al grecilor" (de unde provine teoria despre "homo sapiens"). Mensch und Geschichte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o psihologie socială a educației. Deși ne dăm seama că această apreciere conține multe elemente de adevăr, deși știm că bună parte din studiile de psihologie socială sunt aride și depărtate de realitate, credem că progresele cercetării nu pot fi tăgăduite. Ar fi nevoie poate ca școala să întindă o mână acestui domeniu pe cale să se constituie. O psihologie socială a educației riguros științifică și în același timp aplicabilă nu poate să se nască decât din conlucrarea cercetătorilor cu profesorii, colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Pompiliu Constantinescu) și în concepția sa inițială asupra „clasicismului” artei. Tendențioase și mult prea subiective, cele două studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin antologia Din poezia noastră parnasiană. D. tăgăduia impulsul spre experimentul artistic ce i se atribuia și, vorbea, la maturitate, de o desfășurare a virtualităților cu care se născuse, dovedită și prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
unor „începuturi mai de aproape între amândouă Principatele”, arătându-se elementele comune, care sunt: „începutul, religia, obiceiurile sălășluitoare într-aceste două Principaturi precum și cele deopotrivă trebuințe" . Referindu-se la părțile pozitive ale Regulamentelor Organice, A. D. Xenopol constata: „Nu se poate tăgădui că Regulamentul Organic constituie un progres simțitor asupra stării chaotice de mai înainte. El introduce regule fixe și statornice în locul chibzuirii momentane și a bunului plac; restrânge arbitrariul, înlocuindu- cu norme diriguitoare; introduce răspunderea legală în locul neresponsabilității de mai înainte
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales asupra scriitorilor bizantini, pe care ii editează în colecția „Scriptores bizantini” (Procopius din Cesareea, Mauricius, Teofilact din Simocata). O atenție deosebită acorda cercetării limbii latine populare, domeniu în care i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
elefantul, "ăsta" (adică Panaitescu) i-a făcut cu ochiul "ăstuia" (adică eu), că am avut un comportament ciudat, dar că abia astăzi dimineață a observat lipsa ceasului care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici măcar nu știa să înoate. Aflată pe apele reci și foarte agitate ale unei lumi în reașezare, România se găsește în situația brașovencei. După erori epocale de management politic și incapacități cronicizate de a-și asuma responsabilități pentru vinovății de netăgăduit, acum, când caută cu disperare să nu fie lăsată definitiv în afara unor structuri occidentale, România nu-și poate permite să mai comită nici o eroare de calcul. Altfel se duce la fund. În momentul de față, România face pluta. (Cotidianul, 4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mândru că a dus România în NATO și ne anunță că următorul său mare proiect de om politic este aderarea țării la Uniunea Europeană. De fapt, dl Năstase „a dus” România în NATO tot fără să vrea. Una din realizările de netăgăduit ale fostului președinte Emil Constantinescu rămâne așezarea României pe un curs pro-NATO de unde nu mai putea fi dislocată. Recitiți discursurile politice, interviurile timpului și veți vedea unde se situau atunci dnii Iliescu și Năstase. A existat un cost politic foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
să produc o neplăcerea Sfîntului Scaun, fiindcă intenționez să supun judecății acestuia orice lucru care îmi aparține; fiindcă întotdeauna am considerat părerile Sfîntului Scaun ca fiind nobile, demne și întru totul în conformitate cu adevărul și justiția, iar deciziile sale dogmatice de netăgăduit. Acum, eu nu cred că este un abuz decît acel lucru recunoscut ca atare de către înalții Pontifi, lucru pe care, așadar, l-am corectat, abuz care însă a fost exagerat de eretici și de cei răi, față de care am rezerve
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un slujitor al marelui preot, iar blândul Domn i-a zis: („Pune-ți sabia la loc”), și a vindecat rana slujitorului. 3. Părăsit de ucenicii Săi, este dus la Anna, unde Sfântul Petru, care Îl urmase de departe, L-a tăgăduit o dată, iar lui Cristos I-a fost dată o palmă, spunându-I-se: („Așa răspunzi marelui preot?”). 292. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA CASA LUI ANNA PÂNĂ LA CASA LUI CAIAFA, INCLUSIV. MT. 26,69-75. 1. Primul. L-au dus legat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-se: („Așa răspunzi marelui preot?”). 292. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA CASA LUI ANNA PÂNĂ LA CASA LUI CAIAFA, INCLUSIV. MT. 26,69-75. 1. Primul. L-au dus legat de la casa lui Anna la casa lui Caiafa, unde Sfântul Petru L-a tăgăduit de două ori și, după ce Domnul l-a privit, ieșind afară, a plâns cu amar. 2. Toată noaptea aceea Isus a petrecut-o legat. 3. Pe deasupra, cei care Îl țineau legat, Îl batjocoreau și-L răneau și-I acopereau fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să strige, spunând: („Răstignește-L, răstignește-L!”). 296. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA CASA LUI PILAT ȘI PÂNĂ LA CRUCE, INCLUSIV. IN. 19,13-22. 1. Primul. Pilat, stând ca judecător, L-a dat lor pe Isus ca să-L răstignească, după ce iudeii Îl tăgăduiseră ca rege, zicând: ( „Nu avem alt rege decât pe Cezarul!”). 2. Își purta crucea în spate; și fiindcă nu o putea purta, a fost silit Simon din Cirene ca să o ducă în urma lui Isus. 3. L-au răstignit între doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care, fără nici o reținere, au pus întreaga știință de partea lor și toată ignoranță de partea noastră, am urmat într-o oarecare măsură pretențiile lor, ne-am anihilat, ne-am gârbovit, am lăsat deci deoparte Biblia noastră, valorile noastre de netăgăduit; ne-am simțit ca niște oameni de nimic în fața gălăgiei timpurilor, iar cuvântul nostru (n.n. predica, cateheza) a devenit nesigur, timid și aproape ceva rușinos. Când ne vom elibera, deci, de sclavia infamă a unei științe ridicole care prezintă toate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a impus-o gândirii (lăsând deoparte faptul că el însuși privea totul într-o perspectivă unitară, divină, din păcate ocultată de discipoli și urmași) a fost de o fecunditate extraordinară, dovadă nenumăratele descoperiri și realizări tehnico-științifice din ultimele secole, de netăgăduit. Dar, mintea este descumpănită în fața atâtor stimuli diverși, a uriașei cantități de informație ce se revarsă încontinuu, de peste tot, iar sufletul se simte stingher, de parcă ar fi fost amputat. Ceva important s-a pierdut pe drum. Ce anume? Și cum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
o ființă omenească, cuprinsă de orbire în așa măsură încât să-și ucidă fratele. Oricât mă străduiesc, nu reușesc să aflu nici un fel de răspunsuri și totuși mă zbat întruna să cercetez resorturile sufletului ei, nădăjduind să găsesc argumentele de netăgăduit prin care aș putea s-o absolv. După ce, în tinerețe, am scris o tragedie despre Medeea, imitându-l pe Euripide, înainte de a cunoaște locurile faptelor ei îngrozitoare, îi caut, iată, acum, urmele pătate de patimă și sânge pe pământul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
necesitatea apărării istoriei și muncii naționale". În acest orizont al preocupărilor se înscrie și consecvența cu care a urmărit gazetarul Eminescu Chestiunea dunăreană, dar și conjunctura politică a proclamării regatului. Contribuția lui Eminescu în materie de politică externă este, de netăgăduit, majoră: "concepția sa se poate schematiza pe baza identificării și ordonării ideilor prin raportare la doctrina existentă în epocă, la demersurile și obiectivele majore pe care România le-a înfăptuit. Locul important pe care îl ocupă politica externă în publicistica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
căruia se derulează întregul parcurs analitic, în continuare, menit a demonstra tocmai valoarea artistică/literară intrinsecă acestei opere. Studiul lui Daniel Ciurel se deschide, firesc, printr-o contextualizare a publicisticii eminesciene, așa încât să se poată lesne defini originalitatea ei de netăgăduit, de altfel. Poetul este văzut și receptat ca un "reprezentant al generației postpașoptiste" el inaugurând în presa acelui moment "critica socială radicală", devenind astfel "fondatorul doctrinei naționale", "într-un veac prin excelență al națiunilor" și realizând "pentru prima dată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca între probabilitate și certitudine. Credința nu este legitimă decăt în cazul în care este transcendentă cunoașterii, în caz contrar, atribuindu-i lui Dumnezeu existență îl concepem în spațiu și timp. Filosoful francez vorbește de două modalități distincte de a tăgădui existența lui Dumnezeu: a) una interpretăndu-l pe Dumnezeu ca obiect empiric, care spune - „Acest obiect nu se întălnește în experiență”; b) cealaltă - afirmația după care Dumnezeu nu poate fi interpretat ca obiect empiric, în consecință existența nu îi este proprie
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
Sf. Fecioară Maria ! Nimănui nu i s-a dat o cinste așa de mare, o așa de mare demnitate de a fi Maica lui Dumnezeu decât Sf. Fecioare Maria. Această demnitate, atât de rară, dată de Dumnezeu Mariei, a fost tăgăduită, în întâile timpuri ale creștinismului, de niște creștini răi în frunte cu Nestoriu. Acesta spunea, că Maria nu e Maica lui Dumnezeu, ci numai a omului zis Cristos. Dar cunoaștem cu toții ce au făcut creștinii cei buni, care iubeau cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dramatic, cu cât aflăm că personajele, evenimentele sunt reale, au girul autenticității documentare, al "adevărului istoric". Prin încorporarea în proză, în dialog, a documentelor de epocă, a scrisorilor, a cronicilor, a mărturiilor contemporane, a legendelor, adevăruri ce nu pot fi tăgăduite (citate și încadrate între "ghilimele"), romanul are valoare și de document. Problema războiului și a păcii. Problema libertății furate merită să mori puțin pentru ea? Problema solidarității omenirii împotriva războiului, a crimei organizate, oarbe, a terorismului: "Vin tatarii!!!" Și, tatarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această libertate, cu condiția să nu mint, să nu falsific logica personajului, să cred în sinceritatea trăirilor acelea, care, astfel, sunt autentificate. Biografia închipuită a Mariei de Mangop nu este minciună, ci plăsmuire, și, atâta vreme cât este necunoscută, nu poate fi tăgăduită. Tentativa de sinucidere a Doamnei Maria, imaginată în roman, s-ar putea să aibă un substrat de adevăr în viața ei reală: peste un an Maria moare. Cronicarii pomenesc data morții premature, dar nu menționează și cauza ei. Romanul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sângele lor curgând alături de al vostru, o, nobili cavaleri, nu mai departe decât acum câteva săptămâni, când am luptat Împotriva unuia dintre cei mai aprigi dușmani de-ai noștri. Sângele lor are aceeași culoare ca al vostru, domnilor! Da! Le tăgăduiți orice drept, Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Alexandru Mavrocordat voievod a trimis de mai multe ori oameni domnești să cerceteze locul. Mănăstirea Zlataust a rămas să aducă în termen de 50 de zile ispisocul de la Duca Vodă. „Si ei nu și-au mai adus ispisocul și-l tăgăduiesc.” Mai mult, călugării de la Aron Vodă au adus un ispisoc „ de la Mihai vodă Racoviță dintr-a doua domnie, scriindu cum au dat acea seliște sfintei mănăstiri lui Aron vodă.” La sfârșit voievodul a hotărât că seliștea Prisăci este a mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cui erau de fapt Prisăcile, dragule? - Mărite Spirit, Prisăcile erau ale mănăstirii Aron Vodă, care a jăluit „că danie ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
s-au urcat broscuțe care orăcăiau, de parcă ar fi vrut să-i facă în ciudă lui Lențâca. Spaima mare era că fapta ei va fi dată în vileag de feliile de pepene ce pluteau pe iaz, ca o dovadă de netăgăduit că ea, Lențâca, pe care bădia Costică o lăudase că este descurcăreață și ființă cinstită, i-a înșelat așteptările. Cu capătul de seceră se chinui să taie o nuia de salcie, de vreo doi metri, cu care să tragă spre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]