1,716 matches
-
ecologiei industriale 12. Bioprodusele, dezvoltarea durabilă, ecosistemul industrial: ecologia nu mai constituie o contraputere a economiei de piață, ea funcționează ca instrument al reciclării ei, ca vector al unei oferte mai respectuoase față de marile echilibre din natură. Dacă este de netăgăduit că sensibilitatea ecologică rămâne o nebuloasă constituită din curente divergente, nu-i mai puțin adevărat că ea contribuie la crearea unui „supliment sufletesc”, la „conștientizarea” producției și a consumului. Cu cât există mai puțină utopie revoluționară, cu atât crește reflexivitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a cumpăra, cât limitele între care se manifestă ele. Neliniștea în ce privește viitorul, fragilitatea pieței muncii, economiile din precauție, problema finanțării pensiilor au, în mod vizibil, mai multă influență asupra comportamentelor decât incitările publicitare la consum imediat. Deși este de netăgăduit că tulburările controlului impulsurilor de a cumpăra se intensifică, ele rămân totuși niște fenomene de dimensiuni sociale reduse. În mod evident, principiul realității a rezistat sirenelor mărfii: „nesăbuința” publicitară nu este mormântul „raționalității” cu geometrie variabilă a hiperconsumatorului. Contrar unei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ideea că privațiunea catastrofică este inevitabilă pentru hiperconsumator nu-i decât o ilustrare, printre altele, a viziunilor catastrofice ale modernității. Se știe că pofta de a consuma nu cunoaște limite, nevoile extinzându-se sistematic odată cu înmulțirea resurselor. Faptul e de netăgăduit, dar interesant este, trebuie să adăugăm, că, în același timp, dorințele consumatorilor nu trec în general prea mult dincolo de ceea ce pot ei în mod plauzibil să spere că vor putea dobândi. De mai mult de treizeci de ani, anchetele o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este de netăgăduit că o întreagă parte a universului hiperconsumativ oferă spectacolul unui fel de bacanale luxuriante. Încă din faza II, Baudrillard a surprins exact atmosfera festivă pe care o emană templele consumului prin abundența de obiecte și de stimulente repetate la infinit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și în ce proporții. Avem realmente de-a face cu un formidabil seism, așa cum pare să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nici pura dezangajare profesională, ci eterogenizarea crescândă a formelor de angajare față de muncă și instabilitatea implicării personale. Aparent, totul îi desparte pe stahanoviștii muncii de cei care privilegiază calitatea vieții relaționale din întreprindere sau satisfacțiile vieții private. Clivajul este de netăgăduit, dar aceasta nu înseamnă că-i absolut. Pentru că astăzi câștigătorii și alți ambițioși nu se mai mobilizează în numele unor năzuințe exterioare, motivația lor esențială fiind de a încerca senzații tari, de a trăi sub tensiune permanentă, de a deveni stăpânii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
printr-un activism stahanovist, înscriindu-se de drept în rândul valorilor puritane. „A suferi distrându-te”: cu laptele acestui ascetism reciclat s-ar hrăni superbărbații și superfemeile în vremurile hipermoderne. Aceste analize comportă o mare parte de adevăr. Este de netăgăduit că idealul unui corp suplu, tânăr, musculos îi face pe oameni să-și „lucreze” și să-și modeleze corpul, să exercite asupra lui constrângeri severe, la antipodul delăsării senzuale. Norma tiranică a siluetei le obligă, pe femei îndeosebi, să-și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care sunt eficacitatea și fericirea aici pe pământ. Medicalizare, prudență și suferințătc "Medicalizare, prudență și suferință" Este de netăgăduit că modelele reușitei și ale autodepășirii s-au democratizat în „Franța dopată”38 din ultimele două decenii. Dar ideea nu e corectă decât cu condiția de a nu confunda această dinamică cu cultura hiperconsumativă în ansamblul ei. Pentru că, dacă norma
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
responsabil”, pentru care actul cumpărării nu trebuie separat de o interogație etică sau cetățenească. Societatea de hiperconsum este oare minată din interior de aceste noi atitudini? Este ea martora aspirațiilor și a comportamentelor care amenință expansiunea consumeristă? Nu se poate tăgădui că aceste grupuri de cumpărători reprezintă o disidență față de modelul frenetic al supraconsumului. Ei vor să consume „diferit”, refuză să cumpere pentru a arunca, denunță excesele packaging-ului, sunt preocupați de o dezvoltare durabilă, critică permanenta căutare a noului, ignoră marile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
corul îl va declara apărătorul morților, un Oreste aducător el însuși de moarte, cu sprijinul lui Hermes, care îl va învălui într-un fel de ceață pentru a-l ascunde privirilor, un Oreste a cărui răzbunare va confirma adevărul de netăgăduit: „sunt vii morții culcați în pământ”. Sângele care îi pătează mâinile este sângele cerut de umbra lui Agamemnon, o umbră care nu s-a arătat decât în visul Clitemnestrei, povestit Electrei de către Crisotemis, așadar, evocat printr-o relatare indirectă: „Cică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un spectacol interdicțiile și poate face abstracție de cele mai elementare măsuri de precauție. Teatrul reușește să formeze, potrivit termenului sociologic folosit de Durkheim, „comunități efervescente”. Comunități explozive capabile să producă o puternică sociabilitate, care comportă riscuri de contaminare de netăgăduit. Serviciile de informații nu-și slăbesc atenția și supraveghează constant un public din rândul căruia unii spectatori lasă deoparte orice prudență, nesocotesc constrângerile și se demască fără să le pese de urmări. Poliția a știut întotdeauna, mai ales în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor, sînt rezultatul unei geneze datorate unor creatori distincți 1. Dualismul este un instrument În slujba teodiceei, care este o Încercare de a concilia existența unui Creator bun cu imperfecțiunile de netăgăduit ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un anumit tip de definire a lui Dumnezeu, numită apofatică (din grecescul apophasis, „refuz, negare”) sau negativă, În care Dumnezeu apare drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
valoarea pentru istoria recentă a României a acțiunilor celor mai cunoscuți disidenți români - Doina Cornea, Paul Goma, Vasile Paraschiv și Radu Filipescu - a fost pusă de multe ori sub semnul Întrebării și al incertitudinilor absurde 1. Desigur, nu pot fi tăgăduite semnificația și importanța multor alte declarații, luări de poziție sau acțiuni ale unor români care au avut curajul să-și asume confruntarea cu regimul comunist și consistentul său aparat represiv (numărul disidenților și opozanților români În timpul regimului Ceaușescu a fost
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
iad; perversă; să pierzi; picior; pierdut; plimbare; popă; porunci; prejudecată; prihană; probleme; prostituție; punct; rău făcut; rău necesar; răutăți; rea-voință; reacție; regăsire; regulă; relativ; cu respect; respingere; rugăciune; sacrificiu rău; sănătos; săvîrși; sentiment; sfînt; sfîrșit; spaimă; strașnic; stricăciune; suflet; tabu; tăgădui; teamă; de tine; tipic; toți; trufie; urîciune; vechi; viață; vierme; vin; virtute; zăbălos(1); 783/272/93/177/0 pădure: copaci (151); verde (96); natură (33); deasă (29); copac (28); liniște (25); codru (23); verdeață (23); lemn (18); pomi (16
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
experiență a corpului fizic sunt profilate în cadrul virtualității, de exemplu fluiditatea obiectelor, rapiditatea mișcării sau interacțiunea socială la distanță. Experiența virtuală a subiectului poate crea sentimentul destrupării, însă materialitatea fizică a corpului care gândește, se mișcă și percepe este de netăgăduit. Deși se poate accepta cu vigilență permanent critică ideea conform căreia tehnologiile computerului transformă identitățile umane (potrivit sau nu cu idealul postmodernismuluiă, virtualitatea nu poate distruge materialitatea percepțiilor, a experiențelor corporale și a acțiunilor sociale și politice. Corporealitatea este marca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se află vreun Dumnezeu oarecare, sau o altă putere oarecare, care-mi pune În suflet aceste gânduri? Asta nu e necesar; căci poate sunt capabil să le produc eu Însumi. Așadar, nu cumva, eu cel puțin sunt ceva? Dar am tăgăduit că aș avea vreun simț sau corp. Ezit totuși, căci ce urmează de aici? Oare sunt astfel legat de corp și simțuri, Încât nu pot ființa fără ele? Însă m-am Încredințat singur că nu există cu desăvârșire nimic În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Nu sunt puține acestea, dacă toate aparțin naturii mele. Dar de ce să nu-i aparțină? Nu sunt eu Însumi tocmai cel care mă Îndoiesc de aproape toate, care totuși Înțelege ceva, care afirm unele lucruri ca singurele existențe adevărate, care tăgăduiesc pe altele, doresc să știu mai multe, nu vreau să fiu Înșelat, imaginez multe lucruri, chiar fără voie și care simte destule, cum ar fi cele prin intermediul organelor corpului? Există oare ceva din toate acestea care să nu fie tot atât de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
73). Din afirmarea primatului societății, crede un exeget contemporan, decurge ideea că individul nu poate exista ca ființă independentă și autonomă, depinzând de normele, regulile, tradițiile și prescripțiile societății. Durkheim minimalizează deci locul individului (Păun, 1980). Dar nu se poate tăgădui faptul că, în concepția sa, numai în și prin societate își poate dezvolta individul capacitățile și potențele sale, poate crea noi fapte sociale și le poate transforma pe cele existente. Dacă scopul educației este „să constituie în fiecare din noi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
repugnă și mă depășește. Am trecut definitiv de vârsta la care-ți place să te bați, să te pui în valoare, să ieși în evidență. De altminteri, de ani de zile nu fac decât să-mi abandonez vechile poziții, să tăgăduiesc cu înverșunare” (idem). „Vreau să fiu lăsat în pace!”, exclamă el. Să nu ne înșelăm, însă: Cioran nu poate fi înțeleptul care să fi cucerit Indiferența, chiar dacă își dorește nu numai să fie lăsat în pace, ci mult mai mult
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos", a străbătut antropologia filozofică de la Anaxagoras până la Kant, triumfând în epoca iluminismului. (Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de sine a omului rezultă în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane: ceea ce evoluează este "Logosul istorico-dina-mic al grecilor" (de unde provine teoria despre "homo sapiens"). Mensch und Geschichte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
buzele rupte se face oțetul tare. Ou Din ouăle care sînt ascuțite la vîrf vor ieși cocoși, iar din cele rotunde, găini. De-ți fură din ouăle paserilor, rău îți merge în paseri pe urmă. Cine a fura ori a tăgădui un ou are de la Dumnezeu șepte ani de sărăcie. Dacă se fură de la cineva ouă de găină, apoi se crede că șepte ani în acel sat nu vor rodi cîmpurile. Lunea nu se iau ouă din cuibar, căci fug găinile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ISM la cumpăna anilor '30. Curînd, ea va avea consecințe în cadrul SFIO. Reconstrucția acestui partid care, după întrunirea de la Tours, evoluează de la 30.000 de militanți la peste 100.000 în mai puțin de un deceniu este o reușită de netăgăduit care, pînă în 1930 se realizează în mare parte datorită Partidului Comunist. Acesta din urmă însă nu poate împiedica plecarea numeroșilor pionieri și întoarcerea unora dintre ei dar nu a tuturor la "Vechiul Cămin". Acest succes nu trebuie să facă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de cîteva luni, foarte puțini au fost aceia care au prognosticat amploarea schimbărilor din RDG, Bulgaria, Cehoslovacia și România. Acestea au produs o surpriză de proporții. Părerea cea mai răspîndită a fost aceea că RDG reprezenta o reușită economică de netăgăduit: numeroși sînt cei care au crezut acest lucru și nu numai din rîndurile comuniștilor. Astăzi se pare că această viziune a lucrurilor a fost mult prea optimistă căci, la mai puțin de opt luni de la căderea simbolică a Zidului de la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la reprezentarea unora din piesele sale, el ne apare ca cel mai hulit dintre scriitorii literaturii noastre clasice. N. Barbu își continuă studiul afirmând: „Criticii mai rafinați în descendența lui Maiorescu admiteau valoarea «comicului în sine», a pieselor lui Caragiale, tăgăduindu-i orice valoare practic-socială, orice eficiență artistică.“ Este subliniată ideea că opera caragialiană se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale și începe cu O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
va fi să fiți iertați și blagosloviți, iar de care cumva, adică cine din mahalagii și vecini împrejuruși veți ști de faptele aceștii femei de iaste curvă și ce felu de trai și de viață au între ei, care va tăgădui adevărul, acela să fie pro clet și afurisit de domnul nostru Iisus Cristos și de 318 sfinți părinți de la Nichea și de sfintele soboare (concilii), așișderea și de smerenia noastră. Hierul și pietrele să să to pească și să să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]