949 matches
-
din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un public dornic să se joace periculos de-a arbitrarul semnului lingvistic: "Josette îl întreabă pe tăticul ei:/ -Vorbești la telefon?/ Tăticul pune receptorul în furcă și zice:/ --Ăsta nu-i telefon./ Josette răspunde:/ -Ba da, e telefon. Mi-a zis mie mămica. Și mi-a zis și Jacqueline./ Tăticul răspunde:/ -Mămica și Jacqueline se înșală. Mamica
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un public dornic să se joace periculos de-a arbitrarul semnului lingvistic: "Josette îl întreabă pe tăticul ei:/ -Vorbești la telefon?/ Tăticul pune receptorul în furcă și zice:/ --Ăsta nu-i telefon./ Josette răspunde:/ -Ba da, e telefon. Mi-a zis mie mămica. Și mi-a zis și Jacqueline./ Tăticul răspunde:/ -Mămica și Jacqueline se înșală. Mamica și Jacqueline habar n-au
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
arbitrarul semnului lingvistic: "Josette îl întreabă pe tăticul ei:/ -Vorbești la telefon?/ Tăticul pune receptorul în furcă și zice:/ --Ăsta nu-i telefon./ Josette răspunde:/ -Ba da, e telefon. Mi-a zis mie mămica. Și mi-a zis și Jacqueline./ Tăticul răspunde:/ -Mămica și Jacqueline se înșală. Mamica și Jacqueline habar n-au cum se cheamă ăsta. Ăsta se cheamă brânză./ -Se cheamă brânză? întreabă Josette. Atunci zicem că e brânză./ -Nu, spune tăticul, fiindcă brânza nu se cheamă brânză, se
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mămica. Și mi-a zis și Jacqueline./ Tăticul răspunde:/ -Mămica și Jacqueline se înșală. Mamica și Jacqueline habar n-au cum se cheamă ăsta. Ăsta se cheamă brânză./ -Se cheamă brânză? întreabă Josette. Atunci zicem că e brânză./ -Nu, spune tăticul, fiindcă brânza nu se cheamă brânză, se cheamă cutiuță muzicală./ Cutiuța muzicală se cheamă covor./ Covorul se cheamă lampă./ Tavanul se cheamă podea./ Podeaua se cheamă tavan./ Peretele se cheamă ușă./ Și tăticul o învață pe Josette sensul corect al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Atunci zicem că e brânză./ -Nu, spune tăticul, fiindcă brânza nu se cheamă brânză, se cheamă cutiuță muzicală./ Cutiuța muzicală se cheamă covor./ Covorul se cheamă lampă./ Tavanul se cheamă podea./ Podeaua se cheamă tavan./ Peretele se cheamă ușă./ Și tăticul o învață pe Josette sensul corect al cuvintelor". Ceea ce face însă din această carte o apariție neobișnuită, în care literatura pentru copii și spiritul avangardist se potențează reciproc și se completează cu fast, este excelenta contribuție a lui Etienne Delessert
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
n-ar trebui să te duci să vezi de ce nu mai vine Val? Mihai: Nu mă duc nicăieri... Nu pot să vă las singuri... Alex: Ha! Mi-ai plăcut! Ești, pur și simplu, comic! Iubitul și mărețul și atotputernicul meu tătic! Oare chiar nu ai deloc simțul realității! Măcar al propriei tale realități! Mihai: Iar începi? Să știi că nu-ți permit! Alex: Ba îmi permiți. Permiți la toată lumea. Ai permis tu ăstora să ni se bage în gît și în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Atunci, să cînt! Să cîntăm și să rîdem! Da, da, să rîdem! Asta-i soluția! Hai să rîdem, să le dăm și lor, săracii, o clipă de liniște. Și să ne putem spun și noi ce avem pe suflet. Hai, tăticule, dă tonul! Râzi! Mihai: (violent) Ce vrei de la mine? Alex: (ironic) Nu țipa că le strici tihna vecinlor. (următoarele două replici ale lui Alex se vor spune rîzînd, pînă la hohote, inclusiv de plâns) Auzi, papa, culmea culmilor, vecinii ăștia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să răspundă, rîde) Mona: (sesizînd dificultatea în care se află Octav) Ei, uite o întrebare la care mi-ar plăcea să pot răspunde... Octav: (preluînd presiunea din replica Monei) Eu? Dacă am eu o opinie fermă?! Eu?! Ia uite, domnule, tăticul meu, care de obicei n-are nici răspunsuri, nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache:...Toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
n-are nici răspunsuri, nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache:...Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
c-amețesc! Mai dă-mi niște whisky... Va să zică un bar într-un cavou! (rîde) Ce zici, mama? Marieta: Eu zic că-i o idee foarte bună... că toată lumea face azi cîte ceva ca să... trebuie bani... asta e... Octav: Ce zici, tăticule? Costache:...Da... numai că noi avem un cavou mic... nu cred că... Matei: Lasă, cumnate, c-am rezolvat-o și pe asta... Am dat deja anunțul: "Schimb cavou două locuri stare de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dar cu termenul de valabilitate expirat... Am primit și reclamații...! Păi ce faci, nu scrii?! Adică faci raportul din memorie?! Matei: Mai du-te dracului! O ții una și bună! Vrei neapărat să descoperi în mine un securist! Octav:...Mămico... tăticule... Uite cum se poartă unchiul cu mine...! Și voi nu spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reale, pe lîngă afirmații care, deși plauzibile, nu corespund realității. Unii cititori sînt nemulțumiți cînd nu pot stabili cu ușurință dacă un eveniment sau personaj este real ori inventat, iar alții sînt nedumeriți. De exemplu, Drusilla Modjeska, în cartea sa Tăticul, o biografie a mamei ei, afirmă că a inclus numeroase evenimente imaginare, și a modificat anumite trăsături ale personajelor. Nimic nu trebuie luat ca atare". Însă ea spune de asemenea că romanul său nu este un text literar, ci "un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se pare că autorul spune: "Unele din lucrurile pe care le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și voi puteți să vă dați seama care sînt unele și care celelalte, însă eu nu vă voi indica exact". Probabil romanul Tăticul al lui Modjeska aparține acestei categorii. Incertitudinea generată de facțiune este folosită intens în ziarul ce apare săptămînal în Marea Britanie, Sunday Sport, unde informații fictive (e.g. "Descoperire: dovezi ale prezenței Super-Ligii în 3100 î.e.n.") sînt amestecate cu afirmații autentice plauzibile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la acesta implicare afectivă/ alint, ironie/ caracter peiorativ etc.): măsuță, scăunel, ineluș, floricică, floricea, frunzuliță, copilaș, puișor, mămică, tătic, inimioară, copiliță, profesoraș, repejor, aolică, mătăluță etc.; * sufixe augmentative (plus semantic = ideea de mărire sau perceperea exagerată a caracteristicilor unui element): copilandru, băiețoi, băietan, căsoaie; * sufixe colective (plus semantic = perceperea ideii de mulțime, raportare la referent ca la unul colectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dezorganizarea familiei, divorțul. Copiii ai căror părinți s-au despărțit au un sentiment de inferioritate față de ceilalți. Se jenează să vorbească despre părinții lor, îi încearcă un sentiment de rușine când sunt siliți să răspundă: ,,Mămică s-a despărțit de tăticul". Uneori, cănd intervin divorțurile urmările sunt foarte grave. Apar cazuri de copii care iau drumul vagabondajului, care refuză să meargă la scoala, care și-au însușit deprinderi urâte, de furt, huliganism etc. Toate exemplele părinților sunt influențate în mare măsură
ARTA DE A FI PĂRINTE by Hriscu Libelula () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93085]
-
colaborare); I. Semionov, În serviciu comandat, București, 1966; Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viață, I-VII, București, 1967-1972; V.A. Kaverin, În fața oglinzii, București, 1972; Leonid Leonov, Vifornița, București, 1973; Viktor Astafiev, Un păstor și o păstoriță, București, 1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl, București, 1976; Galina Serebreakova, Mireasmă de mixandre, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
foarte mult de ceilalți membri ai familiei. Perspectivele mele de viitor nu pot fi puse încă în discuție. Eu le consider acum niște vise care pot sau nu fi realizate. Tatăl este capul familei, un bun șef, administrator și un tătic excelent. Îi place să lectureze, indiferent de material, din diferite domenii. Autoritatea îl caracterizează și cam atât. Special am lăsat-o la urmă pe mama, ființa cea mai dulce și mai dragă din univers. Cuvintele sunt prea puține pentru a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să răspundă, rîde) Mona: (sesizînd dificultatea în care se află Octav) Ei, uite o întrebare la care mi-ar plăcea să pot răspunde... Octav: (preluînd presiunea din replica Monei) Eu? Dacă am eu o opinie fermă?! Eu?! Ia uite, domnule, tăticul meu, care de obicei n-are nici răspunsuri, nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache: ...Toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
n-are nici răspunsuri, nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache: ...Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
c-amețesc! Mai dă-mi niște whisky... Va să zică un bar într-un cavou! (rîde) Ce zici, mama? Marieta: Eu zic că-i o idee foarte bună... că toată lumea face azi cîte ceva ca să... trebuie bani... asta e... Octav: Ce zici, tăticule? Costache: ...Da... numai că noi avem un cavou mic... nu cred că... Matei: Lasă, cumnate, c-am rezolvat-o și pe asta... Am dat deja anunțul: "Schimb cavou două locuri stare de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dar cu termenul de valabilitate expirat... Am primit și reclamații...! Păi ce faci, nu scrii?! Adică faci raportul din memorie?! Matei: Mai du-te dracului! O ții una și bună! Vrei neapărat să descoperi în mine un securist! Octav: ...Mămico... tăticule... Uite cum se poartă unchiul cu mine...! Și voi nu spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache: ...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
40): Emil Isac - Slavă nemuritorului Stalin • Aurel Rău - Noaptea aceea, ultimele clipe • Ioan Horea - Ultimul salut • Ion Brad - Plecarea comandantului • Victor Tulbure - Cât munții lumii • Szasz Ianos - Stalin trăiește • Mircea Avram - Legământul: Și nu mi-ai spus nici „bună dimineața”, „Tăticule, e drept, e-adevărat?” Și două lacrimi calde-au lunecat Din ochii ei cuminți, scăldându-i fața. Tăcută și-a plecat atunci căpșorul Și 1-a ascuns la pieptu-mi sughițând... Și ud, de-atâta plânset, obrăjorul L-a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ci datoria veșnic de-a lupta! Cravata și-a-ndreptat-o și, tăcută, Cu toată palma genele și-a șters... Și-ntre sprâncene-i tremura o cută Ca umbrele tristeții într-un vers... Privirea hotărâtă, toată fața, Spre chipul lui din cadră și-a-ndreptat: — „Tăticule, promit, ca toată viața Să fiu așa cum Stalin ne-a-nvățat!” 2.xxx Ședința plenară a secției de proză a Uniunii Scriitorilor. În: Contemporanul, nr.40 (313), 3 oct., 1952: „Recenta ședință plenară a secției de proză a Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
degete. Și nici un căluț de jucărie? Sau un costumaș roz de zînă, cu aripioare? — Astea sînt pentru cînd o să Înceapă să meargă, Îi răspund cu demnitate. N-am cumpărat nimic pentru bebe. Pe bune acum. Luke n-o să fie un tătic prea bun dacă nu știe să facă diferența. — Și ce facem dacă e băiat? Întreabă Luke. O să-l Îmbraci În costumaș roz de zînă? Ca s-o spun p-aia dreaptă, aveam de gînd să-l port eu. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]