2,010 matches
-
și el un jucător fix, postat în fața porții adverse pe întreaga durată a meciului. În prezent denumirea jucătorilor (apărători și atacanți) a rămas aceeași, dar modificările aduse regulamentului de joc s-au repercutat direct asupra jocului și plasamentului lor. În tactica modernă, rolul jucătorilor pe posturi a căpătat o nouă importanță. Fundașul fix nu mai are sarcini limitate și nu se mai consideră fix, adeseori el fiind cel care inițiază atacurile echipei; nici centrul atacant nu mai este același jucător din
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
de către arbitru. Aplicând unul din aceste trei sisteme (centrul fix, joc mobil, joc de siguranță), echipele pot dezvolta, în funcție de posibilități, numeroase variante de joc izvorâte din aceste sisteme, în scopul găsirii tacticii celei mai adecvate adversarului direct. 4.3.6 Tactica de joc în condiții de superioritate și inferioritate numerică Conform regulamentului de joc, o echipă, chiar dacă are unul sau mai mulți jucători în minus, este obligată totuși să acționeze activ, vădind intenția de a ataca poarta, altfel riscă a fi
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
pe baza unui fond tehnico - tactic elementar corect și bine însușit). Începători II Pregătirea fizică - Idem copiilor de performanță. Pregătirea tehnico - tactică - Formarea deprinderilor din tehnica de bază și formarea priceperilor de aplicare în joc; - Însușirea noțiunilor de bază din tactica individuală și colectivă. Specializarea pe posturi - Începerea specializării pe linii posturi; - Consolidarea pregătirii universale de bază. Începători III Pregătirea fizică - Pregătirea fizică generală cu orientare treptată și progresivă spre pregătirea fizică specială; - Se va acționa cu precădere asupra perfecționării vitezei
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
progresivă spre pregătirea fizică specială; - Se va acționa cu precădere asupra perfecționării vitezei și îndemânării. Pregătirea tehnico - tactică - Consolidarea deprinderilor tehnice de bază și nașterea capacității de aplicare a acestora în joc cu eficiență;Însușirea temeinică a noțiunilor elementare din tactica individuală și colectivă. Specializarea pe posturi - Însușirea specializării pe linii de posturi (portari, linia posturilor de la semicerc și linia posturilor de la 9 m). Indicatorii stabiliți pentru pregătirea fizică, tehnică și tactică exprimați în procente față de volumul total de pregătire se
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
revoluția mondială.” Pentru Stalin, modalitățile unei noi expansiuni a comunismului vor fi foarte diferite de cele la care a recurs Lenin* după 1917. Nu mai poate fi vorba de încredințarea revoluției Internaționalei Comuniste, dizolvată în mai 1943. Acum, strategia și tactica sunt asigurate direct de PCUS* și de departamentul său internațional. Luarea puterii și expansiunea sistemului comunist impun împletirea fermității în privința obiectivelor propuse a fi atinse cu suplețe în privința mijloacelor de realizare. Procesul se va desfășura în trei faze, elaborate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
impunerii unui sistem de tip sovietic încă n-a venit. Numai Iugoslavia lui Tito* și Albania lui Enver Hodja își angajează țările lor respective „încă de la Eliberare, prin violența de masă, pe calea sovietizării, sub toate aspectele.” în Europa Occidentală, tactica frontului național e identică, dar condițiile aplicării ei sunt foarte diferite. Mai întâi datorită prezenței armatelor americană și britanică, dar și din cauza impactului forțelor ieșite din Rezistență, cum este cazul mișcării gaulliste în Franța. De altfel, în cursul unei întrevederi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1920 prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de adeziune la Internaționala Comunistă*. Impus încă din anii 1920 prin intermediul bolșevizării și apoi al stalinizării partidelor comuniste, acest model de organizare va constitui - împreună cu doctrina și strategia/tactica* hotărâte de Moscova - unul dintre cele trei elemente fundamentale ale dimensiunii teleologice a partidelor comuniste. Acolo unde vor izbuti să iasă din starea de sectă și să obțină o audiență de masă - PCF* în 1934-1938 și după 1944, PCI* după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
filmele americane, cu actori ca Mary Pickford sau Douglas Fairbanks. Revoluție culturală și criză a culturii De pe la mijlocul anilor 1920, însă, formele novatoare, calificate drept „proletarism”, încep să fie respinse din ce în ce mai mult. în contextul lansării primului plan cincinal*, trecerea la tactica „clasă contra clasă” se traduce, din punct de vedere cultural, prin punerea în aplicare a politicii de „revoluție culturală”. împrumutul de la Lenin este manifest, dar asaltul împotriva culturii burgheze, întreprins mai cu seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar mai ales pentru război. Importanța relativă și absolută pe care o au resursele naturale ca materii prime depinde în mod necesar de tehnologia militară dintr-o anumită perioadă. Înainte de mecanizarea pe scară largă a războiului, când lupta directă era tactica prevalentă, alți factori erau mai importanți, ca, de pildă, abilitățile personale ale soldaților. În acea perioadă, de la începuturile istoriei până în secolul al XIX-lea, resursele jucau un rol secundar în stabilirea puterii unei națiuni. Odată cu mecanizarea crescândă a tehnicilor războiului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Puterea unei națiuni, în termeni militari, este dependentă și de numărul de oameni și arme, precum și de distribuția lor între diferitele categorii ale forțelor armate. O națiune poate stăpâni bine inovațiile militare. Liderii săi militari pot excela în strategiile și tacticile potrivite noilor tehnologii ale războiului. Cu toate acestea, ea poate fi slabă din punct de vedere militar și, în consecință, și politic dacă nu are la dispoziție aparatul militar care, în forța sa ca întreg și în puterea părților componente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei națiuni îmbină diferiți factori într-un tot integrat, le conferă direcție și greutate și trezește potențialitățile, oferindu-le suflul puterii reale. Conducerea politicii externe de către diplomații săi este, pentru puterea națională pe timp de pace, ceea ce reprezintă strategia și tactica militară a liderilor săi în război. Este arta de a combina diferitele elemente ale puterii naționale pentru a obține efectul maxim asupra acelor chestiuni din relațiile internaționale care afectează mai mult interesul național. S-ar putea spune că diplomația este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi întâlnită în situația obiectivă de pe câmpul de luptă; ea se află mai degrabă în mintea conducătorului de operațiuni militare. Faptul că bombele de la Hiroshima și Nagasaki sunt clasificate astăzi ca arme nucleare tactice arată cât de mult putem extinde tactica pentru a îngloba ceea ce, de obicei, este considerat strategie. Ceea ce este considerat o manevră tactică de către una dintre părți poate fi interpretat de cealaltă parte ca o manevră strategică, iar reacția acesteia din urmă va fi la rândul ei interpretată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ai Revoluției Americane și ai națiunii nou-născute; a jucat un rol major în obținerea recunoașterii noii republici de către francezi (1778) și în negocierea păcii cu Marea Britanie în 1782. Frederic al II-lea (Frederic cel Mare) - Rege al Prusiei (1740-1786). Prin tacticile sale militare strălucite, mai ales în războiul de succesiune la tronul Austriei (1740-1748) și în Războiul de 7 ani (1756-1763), a făcut din Prusia cea mai mare putere militară din Europa. Freeport, Sir Andrew - Unul dintre personajele inventate de Richard
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
introducerea de albastru de metilen cu ajutorul aparatului de instalație plasat transvaginal, vom putea proba existența obstrucției. În sterilitatea tubară ne vor fi furnizate date asupra: stării în general a salpingei și pavilionului, anticipând astfel avantajele chirurgiei plastice tubare, cât și tactica de operare; sediul obstrucției; natura acesteia: prin aderențe, noduli endometriozici sau existența unui hidrosalpinx; existența de false obstrucții prin spasm tubar; diagnosticarea unei tuberculoze peritoneo-genitale necunoscute, ce anulează practic șansele de succes ale tratamentului sterilității. Durerile pelviene se mențin printre
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Kim, 1994, p. 69). # Autorii citați arată că în timpul escaladării conflictului au loc o serie de transformări incrementale care, deși apar separate, de o parte sau de alta, afectează conflictul ca întreg, întrucât sunt urmate de o transformare similară în tactica celeilalte părți. Ca urmare a unor asemenea transformări, conflictul se intensifică în așa măsură încât adesea devine foarte dificil de dezamorsat. Sunt prezentate cinci tipuri mai frecvente de transformări, care pot sau nu să apară toate într-un conflict particular
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că acțiunile unei părți încurajează acțiunile celeilalte părți, care, la rândul lor, produc acțiuni ale primei părți, completând cercul și punând bazele unei noi interacțiuni de același gen. Așa se explică de ce avem de-a face cu un proces circular. Tacticile evoluează de la cele mai blânde la cele mai dure, fiecare reacție fiind mai severă și mai intensă decât precedenta; de asemenea, problemele proliferează și părțile devin tot mai absorbite de ele. În felul acesta se explică dezvoltarea escaladării (spirala). Modelul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu dublă cauzalitate: apărătorul reacționează la acțiunile agresorului, și invers (vezi figura 16.8). SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 16.8 − Modelul spiralei conflictului. Deși schema prezentată este mult simplificată, ea permite explicarea perpetuării nivelurilor înalte ale escaladării, adică a faptului că tacticile dure, odată utilizate, continuă să fie utilizate. De asemenea, schema ne ajută să înțelegem motivele și percepțiile părților atunci când se hotărăsc să folosească tactici dure. Stările psihologice trăite de fiecare parte (blamarea, furia, teama, amenințarea propriei imagini) stau la baza
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1994, p. 82), „permite o mai bună înțelegere a modulului în care se escaladează conflictul”, de asemenea, “ne ajută să înțelegem de ce escaladarea tinde să fie persistentă și să fie reluată cu ușurință”. Noul model postulează nu doar faptul că tacticile dure ale unei părți o face și pe cealaltă să recurgă tot la tactici dure, ci, mai mult, că tacticile dure ale unei părți produc schimbări structurale în cealaltă parte, care o afectează. Așadar tacticile dure ale părților sunt cauzate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înțelegem de ce escaladarea tinde să fie persistentă și să fie reluată cu ușurință”. Noul model postulează nu doar faptul că tacticile dure ale unei părți o face și pe cealaltă să recurgă tot la tactici dure, ci, mai mult, că tacticile dure ale unei părți produc schimbări structurale în cealaltă parte, care o afectează. Așadar tacticile dure ale părților sunt cauzate tocmai de aceste modificări structurale care le afectează profund și le determină să reacționeze violent. Sunt distinse și analizate pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
postulează nu doar faptul că tacticile dure ale unei părți o face și pe cealaltă să recurgă tot la tactici dure, ci, mai mult, că tacticile dure ale unei părți produc schimbări structurale în cealaltă parte, care o afectează. Așadar tacticile dure ale părților sunt cauzate tocmai de aceste modificări structurale care le afectează profund și le determină să reacționeze violent. Sunt distinse și analizate pe larg trei categorii de modificări structurale: modificări ale stării psihologice (la cele patru stări psihologice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fără ieșire în care se găsesc la un moment dat, situație generatoare de tensiuni interne. Modelul explică așadar nevoia instaurării negocierii. Pe de altă parte, el furnizează și unele sugestii referitoare la procesele negocierii (cum ar fi procesele comunicării), la tacticile folosite (coerciția care crește forța de evitare; persuasiunea, cu efecte opuse, de scădere a forței de evitare), la evenimentele negocierii (întreruperea, ruperea ei). De exemplu, pornind de la modelul lui Stevens, putem prezice că probabilitatea rupturii este mai mare atunci când negociatorii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
relații dintre părți și consecințele funcționale ale negocierii. Modelul dimensional al negocierii este poate unul dintre cele mai complete formulate în perioada anilor ’60. El conține numeroase informații utile despre fiecare dintre dimensiuni, despre relațiile dintre ele, despre strategiile și tacticile ce stau la dispoziția negociatorilor pentru a soluționa conflictele asupra cărora, din păcate, nu putem stărui. Ele pot fi găsite însă în lucrarea autorilor citați. Modelul forțelor negocierii. Cel care a propus acest model a fost McGrath (1966). Se insistă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tactici de conducere (în psihologia managerială) etc. În general, există un acord între cercetători în privința conținutului și sensului care li se conferă. Strategia este legată de conceperea obiectivelor finale de lungă durată a căror realizare conduce organizația spre obținerea eficienței. Tacticile și tehnicile ar viza mai ales mijloacele acționale concrete care permit traducerea în fapt a strategiilor. Iată o definiție integrată a lor formulată chiar în domeniul negocierii: # Strategia este conducerea generală a negocierii, planul coerent de alegere a unor tactici
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
izbândă (Souni, 1998, p. 13). # Potrivit autorului, patru sunt elementele structural-funcționale fundamentale ale strategiei de negociere: 1) planul (previziunea, planificarea, proiecția în viitor); 2) opțiunea (necesitatea de a alege/opta pentru o variantă acțională din mai multe alternative posibile); 3) tacticile și tehnicile (armele sau mijloacele negocierii); 4) finalitatea (maximum de șanse; estimarea probabilităților de reușită pentru fiecare acțiune aleasă). În același sens se pronunță și unii autori români. Strategia este o linie de acțiune subordonată obiectivelor globale și finale care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
finalitatea (maximum de șanse; estimarea probabilităților de reușită pentru fiecare acțiune aleasă). În același sens se pronunță și unii autori români. Strategia este o linie de acțiune subordonată obiectivelor globale și finale care vizează obținerea unor efecte pe termen lung. Tactica este ansamblul acțiunilor subordonate obiectivelor imediate, particulare, intermediare − altfel spus, modalitatea de transpunere în practică a strategiilor. Tehnicile de negociere sunt reacții comportamentale concrete și specifice (spontane sau voluntare) care însoțesc derularea negocierii și ajută sau împiedică, facilitează sau întârzie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]