3,383 matches
-
ăsta s-a-nvățat la țuica mea, îl bat de-l omor, nu alta! - Măriene, mamă, lasă copilu’-n pace, uite-ț’ promiț ieu că de-acii-năinte, Marinică o să-ț’ aducă litra neatinsă. Zău, dacă n-o fi așa! Bineînțeles că taică-meu nu m-a bătut, dar mi-a ținut o teorie de să intru în pământ. Maică-mea, de față fiind, n-a avut de lucru și a mai pus și ea gaz pă foc: - Așa, așa, de paică n-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
pământ. Maică-mea, de față fiind, n-a avut de lucru și a mai pus și ea gaz pă foc: - Așa, așa, de paică n-ar avea cui să- măna: bețâv ca ta-so, ce măi, nu să putea alfel! Atunci taică-meu se-nfuria pe maică-mea, îl apucau toate pandaliile, așa cum singur recunoștea după aceea: - Nașterea șî parastasu’ cui a făcut nea- mu’ ăl muieresc pă lumea asta! Fă, primito, ce dacă beau, beau din podu’ lu’ Hobza? Adică, viu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
dat și lui vestea cea mare, aceea că mă face pionier. - Ei, șî, mare scofală!, mi-a răspuns Gică spre dezamăgirea mea. Când am ieșit de pe Ulița Cimitirului în Calea Mare, l-am întrebat cât e ceasul pe „leatul” lui taică-meu, Mitică Fetelea, băiatul morarului Dumitru Fetelea, care stătea pe „blană” în fața casei. Văzând că nu mai am timp să duc acasă cărțile și să mă și-ntorc, fiindcă trebuia să-mi fac și baie, i-am zis lui Gică
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
coada, atunci când va fi mare se va face foarte rău. Am încercat de câ¬teva ori s-o fac, dar de fiecare dată când loveam cu toporul în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu reușea să-și tragă coada. Nici taică-meu nu m-a ajutat în privința asta spunându-mi ultima oară, după ce-i pișcasem vârful cozii, de unde îndată a țâșnit sângele iar câinele a început să urle alergând disperat prin curte: - Bă, lasă câin’le-n pace, ie prea mare
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
zicea alor mei: - Ptiu, ce câine stricători Floricel ăsta al vost’u! Dacă Vlăduț al mieu ar fi fost așa, demult aș fi scăpat de iel. - Lasă-l mamă-soacră în pace, ie bun la porumbi șî la oi - îi răspundea taică-meu. Într-adevăr, Floricel nu avea pereche atunci când se lupta cu viezurii, porcii mistreți, chiar și cu urșii în Gruiu’ Pleșciorii, toamna, la porumbi. De nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere, dar el refu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
ie bun la porumbi șî la oi - îi răspundea taică-meu. Într-adevăr, Floricel nu avea pereche atunci când se lupta cu viezurii, porcii mistreți, chiar și cu urșii în Gruiu’ Pleșciorii, toamna, la porumbi. De nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere, dar el refu¬za de fiecare dată, indiferent de ofertă. Odată, păzind porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Floricel s-a trezit în toiul nopții față în față cu o namilă de urs. În timp ce, și câinele
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
la oi, care, tot așa - la porumbi ca și Floricel. Au găsit pădurarii animalul mort, cu pielea făcută scrum, la câteva zile după ce se răspândise în sat vestea că un urs luase foc în Gruiu’ Pleșciorii. Firește, toată lumea realizase că taică-meu îi dăduse foc și de aceea era cât pe ce s-o pățească, pădurarii, dar mai ales, brigadierul, care era străin de sat, îl tot îmbol¬deau să-și mărturisească crima, uciderea unui urs fiind caz de pușcărie. Până la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
brigadierul, care era străin de sat, îl tot îmbol¬deau să-și mărturisească crima, uciderea unui urs fiind caz de pușcărie. Până la urmă, a fost nevoit să apeleze din nou la Costică Daneș, șeful cadrelor de la Stația CFR Sibiu, unde taică-meu era revizor de ace. Pe atunci, funcția asta de „șef de cadre”, echivalentă astăzi cu aceea de „director de personal”, era foarte importantă pentru partid și de aceea cei care o ocupau erau în general securiști - ei, da!, mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
securiști - ei, da!, mai erau și securiști de ome¬nie. Costică Daneș era originar din Câineni de Vâlcea (Cîinenii Mari), unde numele acesta este foarte răspândit, ca și în Câineni de Argeș (Câinenii Mici), de altfel. El mai intervenise pentru taică-meu și în alte două situații: atunci când cân¬ta¬se „Deșteaptă-te române!” în puț („Dă-i draculi, doar nu m-or auzî!”, și-a spus el în gând în timp ce săpa, dar l-a auzit Toma, un comunist înfocat care
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
ani de zile mai târziu, același Costică Daneș avea să-i dea o referință foarte bună, care a contri- buit la propria-mi salvare atunci când, în anul I de facultate fiind, fusesem turnat la Securitate că vorbesc de rău partidul. Taică-meu i-a povestit toată tărășenia cu ursul, fără a-i ascunde faptul că el îi dăduse foc, iar Costică Daneș i-a eliberat o adeverință din care reieșea că, în noaptea cu pricina, fusese de serviciu, deci nu el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
faptul că el îi dăduse foc, iar Costică Daneș i-a eliberat o adeverință din care reieșea că, în noaptea cu pricina, fusese de serviciu, deci nu el putea fi autorul incendierii ursului; și așa l-a făcut scăpat pe taică-meu și de data asta... Când Floricel era în fața casei, scrutând în sus și-n jos Calea Mare și de-a lungul ulița Capu’ Satului în căutarea unui adversar cu care să se bată, pe o rază de câteva case
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
după ce a venit cu băiatul din Moldova, spre seară, tatăl a ieșit cu el în oraș, crescuse mare de acum, avea trei ani și era foc de frumos și de isteț; rămâneai cu gura căscată ce „scotea” din el, iar taică-său era tare mândru de asta... Era o seară splendidă de vară... În capătul străzii, dinspre „Zăvoi”, parcul cel mare al orașului, spre centru - locuiau într-un cartier considerat select, ce bătaie a fost pe apartamentele din cele douăsprezece blocuri
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
noi una, iar pentru elelalte trei mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî. - De, bă, Marinică, ieu știu ce să zâc... - mi-a răspuns cu îndoială Lisaveta. Între timp a ieșit din curte și taică-meu care, văzând despre ce e vorba, mi-a spus: - Ia, ascultă, bă, de cân’ iești tu negus- tor de câini, he? Dacă ierea vorba de unu’ sân- gur hai, măi treacă-meargă, îl loam noi, da’ să te angajăz tu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de câini, he? Dacă ierea vorba de unu’ sân- gur hai, măi treacă-meargă, îl loam noi, da’ să te angajăz tu că vinz’ alțî trei? Șî măi sânt șî cățele pă deasupra! În cele din urmă l-am convins pe taică-meu ca Lisaveta să ne oprească una dintre ele. Acum problema era pe care s-o opresc dintre cele patru? Am stat mult să mă gân¬desc, uitân- du-mă în târnă la ele cum se zvârco¬leau oarbe și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
stropită cu vopsea. Am dus-o acasă la Lisaveta, dându-i-o nevesti-sii, căreia i-am spus tot aranjamentul - s-o țină la ei până o înțărca-o maică-sa și după aceea o cumpă¬răm noi. După trei luni, taică-meu i-a dat 15 lei lui Lisaveta și am adus-o acasă la noi pe Molda, așa i-am zis eu cățelei aceleia. Tai- că-meu, în schimb, i-a zis pur și simplu Lisa- veta, că de la el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Moldo- va? Eu unu’ îi zâc Lisaveta, tu zâ-i Molda, să vedem care nume prinde al tău sau al mieu, na! N-a prins nici unul, nici altul, ci un al treilea - Deta, e drept, mai apropiat de numele dat de taică-meu decât de cel dat de mine... Dar, de unde până unde - numele ăsta? În anul acela, pe 14 decembrie, s-a năs- cut sora mea Ana-Angela, decrețel de! Peste doar două săptă¬mâni și trei zile eu împli- neam... 15
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
adeseori. În acea zi, întorcându-mă de la școală, am găsit-o pe maică-mea în pat, iar alături, înfășată, o mogâldeață de fetiță negri¬ciosă, su¬gând cu voluptate la pieptul ei. Mama Moașa, Găzăroaia, sora mai mare a lui taică-meu, doftoroaia satului, mai era încă la noi, o instruia ce și cum pe cumnată-sa. Maică-mea născuse la bătrânețe, cum aveau să comenteze muier’le prin sat în derâdere, deși prea bătrână nu era. Avea 34 de ani
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
frica pușcă- riei. Și așa, maică-mea, după ce burta a început să i se ițească, muncea mai abitir decât o făcu- se până atunci, și nu era deloc o femeie leneșă. Dimpotrivă! Îl scotea din sărite de multe ori pe taică-meu cu „Hai, Măriene, că acuș’ să face sară șî nu gătăm!”, „Hai, Măriene, că vine ploaia șî să strică pologu’!”, „Hai, Măriene, să facem!”, „Hai, Măriene, să dregem!”... Acum, parcă înnebunise! Dădea cu sete în pământ cu sapa, la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
s-o face rău și o lăpăda, se gândea că autoritățile nu-i puteau face nimic, era prea bătrână pentru a mai putea duce o sarcină normală, avortul ar fi fost cumva natural. De nenumărate ori, cât a fost gravidă, taică-meu îi striga furios: - Fă, muiere, tu-ț’ care Dumnezău te-a făcut la mă-ta, ce faci tu, fă, vrei să lapez’ co- pilu’? C-acuma-ț’ trag ieu vro doo, de-ai să-l lapez’ urgent, criminalo, ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
bi- gotă, se gândea în sinea ei: „Iii, unde nu dă Dumnezău să-m’ tragă bețâvu’ ăsta o bătaie soră cu moartea, să scap șî ieu de belea!”... Ajunsese să-și dorească ceea ce ura ea cel mai mult: să vină taică-meu odată beat criță și s-o ia la bătaie, dar bătaie zdravănă ca să scape și ea de sarcina aceea care o înnebunea, nu alta... După cea de-a șasea lună de sarcină, maică-mea făcea periodic greva foamei: nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
-I sunt recunoscător lui Dumnezeu... Încă înainte de a merge singură în picioare, soră-mea Ana-Angela, căreia noi îi spuneam Geli, începuse să vor¬bească. Așa că între Molda - numele dat de mine cățelei cumpărată de la Lisaveta, și Lisaveta - numele dat de taică-meu, ea l-a reți¬nut pe cel din urmă; dar, cum nu putea pro¬nunța Lisaveta, ea îi zicea Deta! Ei, și Deta i-a și rămas numele! La maturitate Deta părea o corcitură de ciobănesc mioritic, era de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
De multe ori, câte o nevastă supărată pe bărbatul ei, îi mai strigă și astăzi, furioasă: - Tu nu iești om, mă, iești drac, paică te-ar fi făcut Mărian Frântu! Mai mult, chiar maică-mii îi intrase în cap că taică-meu fusese făcut chiar așa - cu Mărian Frântu, ce mai! Bineînțeles că, de câte ori auzea această remarcă din melița ei, pe taică-meu îl apucau pandaliile. Nu-l deranja atât faptul că Mărian Frântu i-ar fi putut fii ta- tă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
iești drac, paică te-ar fi făcut Mărian Frântu! Mai mult, chiar maică-mii îi intrase în cap că taică-meu fusese făcut chiar așa - cu Mărian Frântu, ce mai! Bineînțeles că, de câte ori auzea această remarcă din melița ei, pe taică-meu îl apucau pandaliile. Nu-l deranja atât faptul că Mărian Frântu i-ar fi putut fii ta- tă, ci faptul că nevastă-sa îndrăznea s-o facă pe maică-sa, Chirculeasa, curvă! În orice caz, așa cum am arătat, Mărian
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
casă, prilej pentru câine de a se ridica în picioare și a începe să mă latre cu putere, fără însă a și veni înspre mine, avea un lătrat puternic, profund, gros, cu ecou parcă... În sfârșit, din curte a apărut taică-meu. Deși nu ne văzusem de la Anul Nou, în loc de cele cuvenite eu m-am și luat de el: - Ce e, bă, cu câinele ăsta aci? - Ia, ce să fie, na, ăsta ie câin’le nost’u! Hai, vino-n casă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
mine, ca să te cunoască Bălan șî pă tine. Într-adevăr, de îndată ce și-a văzut stă- pânul, câinele a încetat să mai latre la mine și a început să dea din coadă bucuros, uitându-se curios când la mine, când la taică-meu. M-am așezat fără probleme pe blană alături de el și cu câinele acela mare și alb ca laptele între noi. Nici nu m-am așezat bine că taică-meu a și tăbărât pe mine cu o ploaie de întrebări
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]