959 matches
-
ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă... Are multe pe suflet și nu vrea să le ia cu el... Dar spune-mi tu ! Despre tine... De ce ai venit la spital ? Ești bolnav ? Iacob râse. — Asta să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
despre minele de cupru care se închid. Pe urmă mă trimite în Valea Jiului. Tot reporter special. Nu știu de unde, brusc, tot interesul ăsta pentru minele pe terminate... Nu l-ai întrebat ? — Nu părea că așteaptă vreo întrebare din partea mea... — Și tataia ? Cartea lui despre închisoare ? — Tocmai asta nu înțeleg. Acum o săptămână, șeful mă întreba când o termin... Acum zice că mai poate să aștepte... Și ce-o să faci ? — Nu știu... Nu-i spun nimic bătrânului... Oricum, nu am mai mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc alături. — Ai să râzi, spuse, dar e prima oară când intru așa, în casa unui bărbat... Am mai avut doi prieteni, în fine, cu unul dintre ei a ținut mai mult, dar de fiecare dată i-am prezentat lui tataia, el nu e gelos, îi place să-mi cunoască prietenii și nu se supăra dacă rămâneau peste noapte la mine, înțelegi ce vreau să spun... Avem intrări separate, eu stau la parter, în apartamentul părinților mei, printre fotografii... E prima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e gelos, îi place să-mi cunoască prietenii și nu se supăra dacă rămâneau peste noapte la mine, înțelegi ce vreau să spun... Avem intrări separate, eu stau la parter, în apartamentul părinților mei, printre fotografii... E prima oară când tataia nu știe că mă întâlnesc în altă parte... Dar o să vrea să te cunoască... — I-ai povestit despre mine ? — Nu încă... Nici nu știu ce să-i spun, poate că doar mi se pare... Iacob al lui Zevedei îi luă mâna. Stăteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neliniștită. N-ai aparat de ras în baie. Și totuși, ești bine bărbierit. — E obiceiul meu de dimineață. Frizerul din colțul străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic. De asta reproduce știrile cu exactitate. — Tataia... începu Cosmina. — De ce te temi ? o întrerupse Iacob. Concertul de Penderecki s-a sfârșit. Moartea a venit și-a plecat. — Tataia, reluă Cosmina, confuză, nu citește ziarele. Ascultă doar știrile de la radio. Nu-i vorbă, mai mint și ele. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic. De asta reproduce știrile cu exactitate. — Tataia... începu Cosmina. — De ce te temi ? o întrerupse Iacob. Concertul de Penderecki s-a sfârșit. Moartea a venit și-a plecat. — Tataia, reluă Cosmina, confuză, nu citește ziarele. Ascultă doar știrile de la radio. Nu-i vorbă, mai mint și ele. Dar tataia zice că poate să-și dea seama de asta după tonul vocii. El cunoaște vocile. Ceea ce nu se poate spune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
începu Cosmina. — De ce te temi ? o întrerupse Iacob. Concertul de Penderecki s-a sfârșit. Moartea a venit și-a plecat. — Tataia, reluă Cosmina, confuză, nu citește ziarele. Ascultă doar știrile de la radio. Nu-i vorbă, mai mint și ele. Dar tataia zice că poate să-și dea seama de asta după tonul vocii. El cunoaște vocile. Ceea ce nu se poate spune despre literele tipărite, ale căror caractere nu au nicio fărâmă de sinceritate, formele lor nu te ajută să crezi sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tonul vocii. El cunoaște vocile. Ceea ce nu se poate spune despre literele tipărite, ale căror caractere nu au nicio fărâmă de sinceritate, formele lor nu te ajută să crezi sau să nu crezi ce e scris. Uneori mă gândesc că tataia are dreptate, că și oamenii sunt ca literele. Doar vocea îi trădează, uneori. Iacob îi puse degetul pe buze și vocea se retrase în unghere. Îi mângâie colțurile gurii, apoi coborî arătătorul, încet, spre gât, simți artera și apăsă ușor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alături, punându-și capul în palmele ei făcute căuș. Cosmina îl privi cu indiferență. — Vreau să plec... șopti ea. — Mai rămâi, spuse el, dar glasul îi sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu-ți face griji, sunt liniștită... Tataia mă așteaptă. El o să știe ce e de făcut... Îi dădu capul deoparte și-și trase picioarele de dedesubt. Bâjbâi pe podea, până își găsi chiloții, care arătau ca un petic nefolositor. S-au rupt, șopti, făcându-i ghem la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-l supere, îl luă de mână. — Să ne așezăm, spuse. Vreau să-ți spun ceva. L-ai privegheat, ai văzut... Părea liniștit... — E ceva ce nu-mi spui în legătură cu cartea ? — Ce-ți veni ? — Nu înțeleg. De ce să fi încercat tataia să coboare scările și, mai ales, spre miezul nopții... Nu mai ieșise de mai bine de un an din odaia lui... Avea acolo tot ce-i trebuie unui om bătrân, și apă, și medicamente, și farfurioara cu biscuiți. Dacă a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să zic... Trebuia să se întâmple, odată și-odată... — Ciudat e că mie moneda nu mi-a dat niciun semn. La drept vorbind, nici nu știam ce s-o întreb. — Întreab-o ce s-a întâmplat, de fapt. De ce a simțit tataia nevoia să iasă din el însuși... Pantelimon își ridică fruntea și zâmbi, stânjenit. Asta nu pot să fac. Vezi tu, moneda nu răspunde decât la întrebările despre viitor. Trecutul e treaba noastră. O fi existând o altfel de monedă, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întinse o bucată de hârtie. Cosmina o despături și o apropie de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și nici nu știu, dacă a intrat cineva, pe unde putea s-o facă ? Legistul n-a găsit niciun alt semn decât lovitura din căzătură. — Atunci poate că ți se pare. Te-ai dus la Poliție ? — Ce să le spun ? Tataia nu mai primea de mulți ani pe nimeni. Doar pe Filip, și asta numai de câteva luni, de când a început să-i povestească pentru cartea cu amintiri din închisoare. — I-ai spus și lui ? — Lui Filip ? Nu, e și el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-are ce mânca și la sfârșitul lunii proprietarul l-a amenințat că-i pune bagajele la ușă, dacă nu plătește chiria. Are, pe deasupra, tot felul de obsesii, crede că e urmărit, că cineva îi umblă prin hârtii. Poveștile lui tataia or fi de vină, i-au stârnit imaginația. — Eu zic să vorbești și cu el, poate își aduce aminte de ceva. Și, până atunci, să nu mai zici la nimeni, dacă tot nu te duci la Poliție. Știi cum sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colorat, dar, într-un fel anume, bătea spre sepia. Nu putea spune cât a durat zborul, în vis timpul nu e orizontal. Le vedea pe argintul dagherotipului figurile încremenite și translucide, ca și cum deasupra fotografiilor ar fi curs o apă subțire. Tataia, pe jilțul lui, privind într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spun, cam abrupt, ar trebui să reluăm firul de unde l-am lăsat. Cosmina îl privi cu o expresie albă. Apoi, dintr-odată : — Cine ești ? — Începusem să-ți spun, răspunse el. Începuseși să mă cunoști. Când eram mică, mergeam cu tataia în parc. Ne jucam de-a maimuțăriile. — Nu știu jocul ăsta. — N-ai de unde să-l știi, e unul dintre jocurile inventate de noi. Unul merge într-un anumit fel, mai ales caraghios, ca Charlot, de pildă, iar celălalt trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spui, de fapt ? — Anul dragonului, Beigbeder, concertul lui Penderecki. Erau ale mele și le-ai folosit fără să ai dreptul... De unde ai știut ? Eu am pus coincidențele astea pe seama providenței, dar nu erau decât maimuțăreli... Eu mă jucam cu tataia și-mi plăcea, dar cu tine nu cred că-mi place să mă joc. Tataia era, într-un fel, tatăl meu. Cine e tatăl tău ? — Ce-i cu tata ? Ce-ți veni ? întrebă, luat pe nepregătite, Iacob, fiul lui Zevedei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai folosit fără să ai dreptul... De unde ai știut ? Eu am pus coincidențele astea pe seama providenței, dar nu erau decât maimuțăreli... Eu mă jucam cu tataia și-mi plăcea, dar cu tine nu cred că-mi place să mă joc. Tataia era, într-un fel, tatăl meu. Cine e tatăl tău ? — Ce-i cu tata ? Ce-ți veni ? întrebă, luat pe nepregătite, Iacob, fiul lui Zevedei. — Nimic altceva decât încă o întrebare fără răspuns. A existat, oare, tatăl tău cu adevărat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuiască mult timp până să-mi treacă. Eu am răbdare... Și te-aș ajuta, dacă aș ști despre ce-i vorba... Îți stă bine în fotoliul ăsta... Ai și tu labirintul tău. Apoi, zâmbind : Adevărul e că semeni puțin cu tataia. Să nu uit. Peste drum stă omul acela ciudat, colecționarul de relicve. Să nu-ți fie frică de el. Se uită doar, nu face niciun rău. Umblă numai noaptea. El te vede mereu, dar tu îl vezi numai dacă îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vezi numai dacă îl cauți. Acum te las. Se opri în ușă. El o privea cu aerul că o va aștepta acolo oricât va fi nevoie. — Prosoapele sunt în dulap, îi mai spuse Cosmina. Și uite, acolo, lângă perdea, papucii. Tataia avea piciorul mare, umbla desculț când era mic, așa că or să te încapă. O să poți merge pe urmele lui... Ionuț încercă să crape fereastra, dar, firește, ea nu se putea deschide. N-ar fi lăsat unui pacient cu înclinațiile lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era numai bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda nu-i trecuse. Ziceai că te-a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indignare. Grijania ta de cocalar ! Maca își scoase casca, scuturându-și părul impresionant. Se uită la fereastră, măsurând distanța care-l despărțea de etajul doi, acolo unde se sumețeau urechile măgărești și împăroșate ale bătrânului. — Asta cu grijania e veche, tataie. De la așa un domn am alte pretenții... — Mă, acuma vin la tine, mă, i se îngroșară bătrânului vinele de la gât, antrenând, spasmodic, omușorul din beregată. Dacă-ți trag un șut în cur, o să te plictisești în aer ! Asta-i mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]