6,480 matches
-
de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii, iar mediul ziaristic trebuie să asigure plasa de siguranță pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
merită din plin gratitudinea eseiștilor noștri. De bună seamă că Zoltán Rostás nu are cum să-și reprime partizanatul gustian. Cum să spun? e ca și cum ne-am aștepta ca Mircea Handoca să-l felicite pe Belu Silber când acesta-l taxa de agent al Siguranței pe Mircea Eliade! Totuși, unul dintre verdictele sale sună strident, nu are acoperire, dacă nu cumva sună direct a enormitate. În tot cazul, reclamă o revenire serios și larg argumentată. Iată-l: „Noua reabilitare postdecembristă a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au oferit (întru penitență?) cărțile lui Artur Silvestri... Față de toate astea, faptul că m-am contrat, potrivit obiceiului, cu înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
turbat de bogăție și îmbătat de ucigătoarea utopie a egalitarismului ajunge să coreleze cele mai variate și depărtate colțuri ale planetei. Un val de neotroțkism pare că vine să concureze tsunamiurile naturii, cele care, cu ma ter nă severitate, ne taxează periodic megalomania suicidară. Oriunde și oricând te uiți la „știri“, dai peste alergia la bogăție, peste anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism și cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinația Chinei și-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare - de fapt demente - reverii a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stat (învățătoriu Emanoil Tanasachi), care, deși trecută în tabloul trimis de mine, au fost eliminate de către onor. Ministeriu. Fiindcă tabloul de reorganizare în rezumatul său nu citează nici o singură școală desființată, de-aceea cred că nici aceasta nu-i de taxat în numărul celor desființate. 2) În cotuna Andrieșenii, comuna Șipotele, se află asemenea o școală de gradul I-i, întreținută de stat (învățătoriul Neculai I. Ionescu). Andrieșenii făceau odată parte din desființata comună Epurenii, deci și școala era cunoscută Ministeriului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-o ședință de consiliu, s-a adoptat încă un amendament, la hotărârea inițială. Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a acestei dependințe. Calculele, privind aproximația sumelor ce urmau a fi adunate,în vistieria orașului, erau mai mult decât amețitoare. Încă o problemă; cum se va putea contabiliza fiecare utilizare a closetului, în răstimpul unei zile și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
înainte: dacă e o lege pe care noi înșine am adoptat-o, apoi, tot noi, avem obligația de a o și respecta. Asta - până-n-tr-o zi. Când, primăria a fost luată cu asalt, de către localnici. Strigau, mai mulți, prin portavoce: ridicați taxa de closet! Să ne...aia...și aia... liberi! Că am făcut revoluție, ca să ne putem manifesta din toate punctele de vedere,în deplină libertate.Dar, prin abuzul domnului Emil, iată unde am ajuns. Ca să nu putem nici să ne...și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-alta cu un manifest în care național-liberalii erau taxați bărbătește de trădători îmi spune următoarele adevăruri de viață: "Cum, mă, ai rămas tu cu securiștii și cu hoții ăștia care nici nu te bagă-n seamă, li se rupe-n cot de tâmpiții de felul tău care tac și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
căzut în fața nomazilor care-și mînau primele care cu roți. Dar n-are importanță! Noii stăpîni ai grînelor poate că le păstrează cu ajutorul celor isteți care conduc pămîntul și timpul cu măsuri de lungime și calendare, și pot număra și taxa ce fac alții. Marile culturi riverane îcurînd vor fi cinci) absorb val după val de cuceritori, ceea ce sporește puterea administratorilor dăruindu-le călăreți să-i însoțească. Așa că orașele se extind rapid. Rutele comerciale se leagă și intră în conflict și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să pot realiza și proiectatul volum IV. Deocamdată fac loc recenziei „Eroi au fost” de Ioan Costache Enache. Vineri 5 noiembrie merg cu un taxi la oficiul poștal de lângă gară să ridic volumul cu acest titlu care, deși a fost taxat „factaj” (de adus la domiciliu) a fost returnat Oficiului central, care l-a trimis Oficiului 4 și... uite așa, la vârsta mea, sunt nevoit să mă vântur prin oraș, vrând-nevrând. Mă opresc și pe la Școala Generală nr. 2 unde am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
când voiam să trec să mă odihnesc de prânz, soneria zbârnâie ca ieșită din minți. Ies în întâmpinarea celui ce sună cu atâta insistență, crezând că or fi cei de la poștă care, când îmi aduc câte o carte mai voluminoasă, taxată la factaj pentru a-mi fi lăsată la domiciliu, se grăbesc atât de tare, încât, până să apar eu mișcându-mă încet ca om în vârstă, au și plecat lăsând aviz că nu-s la domiciliu, și-mi expediază pachetul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iasă din laborator pe linia de producție, așteptând aprobarea organelor abilitate în următorii doi ani. Miliarde de dolari sunt investite în cercetare având ca țintă finală consumatorul medicinii longevității - dumneavoastră. Doriți să trăiți mai mult, iar businessul vrea să vă taxeze pentru acest privilegiu. Medicina se găsește în mijlocul unei revoluții aflate în plină desfășurare și urmărind un scop. În trecut, se ocupa de gestionarea bolilor și vindecare. În viitor, se va ocupa de prevenire și îmbunătățiri. Așa arată viitorul. Este inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
da. ă și totuși ai păstrat banii pe care ți i-a dat. Poate de aceea l-a chemat pe polițist? ă Am încercat să i-i dau înapoi. Dar nu a vrut să-i primească. ă În mod normal taxezi o sută de ruble pentru favorurile tale? Fata scoase un sunet între oftat și râs, plin de indignare, dar și de suferință și resemnare. ă Iartă-mă. Să spunem lucrurilor pe nume. Tu ești o prostituată. Nu negi asta? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care îl făcu, lovi cu piciorul un obstacol nevăzut, răsturnând un lighean de metal din care începu să curgă ceva închis la culoare și declanșând o reverberație aproape muzicală. Pe nesimțite, cei doi țărani ajunseră lângă ea și îi taxară fărădelegea. ă Ăsta era sângele nostru, scroafă nerușinată! ă Ai să plătești pentru asta, curvă! În fugă, reuși să scape de pumnii acestora și de loviturile de cuțit neatente, însă nu scăpă de ei până aceștia nu o scuipară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
secolul al V-lea apar messalienii, care, Între altele, vor supraviețui În Tracia până În secolul al XI-lea. Messalienii nu sunt dualiști, ci monarhieni. Însă se Înțeleg la toartă cu puterile infernale, până-ntr-acolo Încât În unele texte sunt taxați drept borboriți, cuvântul vine de la borboros, noroi, din cauza lucrurilor imposibil de numit pe care le făceau.“ „Ce anume făceau?“ „Lucrurile obișnuite. Bărbați și femei ridicau spre cer, adunate În palme, propriile lor mizerii, adică sperma sau menstra, și apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X” - se pare, o replică la articolul defavorabil pe care criticul i-l dedicase: „cameleon de profesie, corect ca o pagină copiată de un maestru de caligrafie”), Victor Eftimiu (taxat de Dem. Theodorescu, alias „Teo”) și Cincinat Pavelescu (autor: Nae Ionescu, alias „A”), ca și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce va fi atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
29 septembrie 1915, sub semnătura Eugen Vinea. Încă de pe acum, Vinea se arată preocupat de chestiunea promovării literaturii române în străinătate; comentariul despre Noua revistă română atinge, cu politicoasă îngăduință, „o anchetă întreprinsă printre somitățile Apusului, asupra viitorului Peninsulei Balcanice”, taxează apoi dur principala publicație oficială de promovare a literaturii române în Franța (La révue roumaine, pe care „din fericire, în Franța nu o citește nimeni. Iar în țară o răsfoiesc doar recenzenții”), obiectul criticii fiind propaganda ce „recomandă străinătății virtuțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în greutate, lenevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
The Viking Press, New York, 1947, apud. François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, traducere de Alexandru și Magdalena Boiangiu, Editura Compania, București, 2002, p. 38). Mai tîrziu - naționalism francez, de data asta... - Tzara va fi taxat drept „venetic” de către Breton (v. polemica deja menționată)... În replică, la Zür Waag - unde, alături de prietena sa Maya Chrusecz, încălzea atmosfera cu poeme „negre” special culese din colonii și agrementate cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
391. Aceeași Lucrezzia revine, în 25 decembrie, cu un articol despre vernisajul, la Paris, al unei expoziții de Fr. Picabia. În Lupta din 15 noiembrie 1920, un anume „Dr. D.” comentează, sub titlul „Expresionism, Dadaism“, marea expoziție Dada din Berlin, taxînd fenomenul de „infantilism și incoherență”. Arătînd că în Germania reacțiile au fost dure, autorul opinează că „probabil viitorul va condamna acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează nici el ocazia să se pronunțe drastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roumains. Mon Incendio della sonda sera bientôt a point. Bucarest inoubliable! Une forte poignée de main, F.T. Marinetti. Capri, 14 juillet, 1930. O atitudine radical opusă vor exprima însă militanții grupului unu; în paginile revistei, o notiță de la rubrica „Acuarium“ taxează dur - de pe poziții bolșevizante - dictatura fascistă a lui Mussolini, adresîndu-i liderului futurist oficializat invectiva Merde!: „Poate dacă Italia fascistă ar fi luat, în locul formei dictatoriale, o republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Complexul periferiei” se suprapune, în cazul lui Vinea, peste un complex (aristocratic, estetizant...) al „Centrului”, destul de curent în epocă: articolul „Pentru egalitatea în critică“ publicat în Luptătorul, nr. 235, din 2 aprilie 1921 deplînge discriminarea pozitivă a scriitorilor din Ardeal (taxați drept ruraliști și rudimentari) de către criticii din Vechiul Regat, favorabili lor - mai ales după Unirea din 1918 - din motive politico-identitare. Disprețul autorului îi atinge, în egală măsură, pe membrii Școlii Ardelene - adăpostiți la începutul secolului al XIX-lea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterul revoluționar „total” al mișcării) și scrisoarea deschisă adresată de suprarealiști lui Paul Claudel, pe atunci ambasador al Franței în Japonia; răspunzînd unui interviu acordat de poetul Odelor în Il Secolo, reprodus în revista Comoedia din 17 iunie 1925, care taxa dadaismul și suprarealismul de „pederastie”, textul scrisorii se remarcă prin caracterul anticolonial, antioccidental și antifrancez, dar și prin credo-ul artistic „revoluționar” opus conservatorismului liric claudelian (v. nr. 64). Volumele lui Desnos, Delteil, Soupault sînt, și ele, prompt recenzate: „contimporanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]