1,695 matches
-
de forțată comparația. Amândoi lucrau în domeniul locuințelor: ei construiau unele noi, el dezgropa altele vechi. Actele de care avea nevoie la întâlnirea cu șeful Departamentului de Antichități și Moștenire Culturală al Guvernului Palestinei se aflau chiar acolo, într-un teanc foarte ordonat. Draga de Huda, își zise. Tânăra lui protejată lăsase totul în ordine: formele legale pentru reînnoirea permisului, prin care încerca să-și asigure posibilitatea de a continua săpăturile în Beitin și cererea de donație, prin care cerșea banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din afcerea asta. Te face pe tine bogat, în schimb! Își strânseră mâinile. Mahmud se ridică și îi ceru patronului cafenelei o pungă de plastic. Imediat ce o primi, strecură tabla înăuntru, scoase douzeci și cinci de dolari americani dintr-un teanc gros și murdar și i-i dădu lui Abdel-Aziz, care ieși imediat din cafenea, rucsacul fiului său, acum ușor și în întregime gol, atârnându-i de umăr. Capitolul 16 Ierusalim, marți, 10.13 p.m. Maggie văzuse numeroase cadavre până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calmant pentru durere. —Intră. Aprinse lumina într-o cameră care se afla, din fericire, în partea opusă bucătăriei în care găsise ea cadavrul lui Rachel Guttman noaptea trecută. Era mică, ticsită, din podea până în tavan, de cărți. Mai erau și teancuri întregi de hârtii, ordonate și nivelate, așezate pe orice suprafață disponibilă. Pe un birou obișnuit, în mijloc, mai degrabă o simplă masă, se aflau un calculator, un telefon și un fax. —De unde Dumnezeu începem? Uri se uită la ea. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie zâmbi. Era gestul care se apropia cel mai mult de râs pe care l-au făcut de când s-au cunoscut. —Poate ar trebui să te uiți prin calculator. Multe lucruri de acolo erau în engleză. Eu mă apuc de teancurile astea. Maggie se instală în scaun și apăsă butonul de pornire. —Hei, Uri, poți să-mi mai dai o dată telefonul mobil? Scoase punga transparentă pe care o ridicase de la spital în drum spre Psagot. Înăuntru erau „bunurile personale ale decedatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acela mamei tale probabil a intrat și aici. Dar hai să ne uităm. Pe ecran se ivi un desktop familiar. Maggie căută direct contul de e-mail. Apăru o fereastră care cerea o parolă. La naiba. —Uri? Ținea la piept un teanc de hârtii, adăugând câte o foaie din grămada de pe biroul din fața lui după fiecare nouă verificare. Maggie își dădea seama că aveau să avanseze dureros de lent. —Încearcă Vladimir. —Vladimir? —De la Jabotinski. Fondatorul sionismului revizionist. Primul conservator înrăit. Idolul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de permutări. Nu avu noroc. Apoi îi veni brusc o idee. Fără să stea pe gânduri, scoase telefonul mobil și începu să apese tastele. —Biroul lui Khalil al-Shafi, vă rog. Uri făcu un salt în spate, scăpând pe jos un teanc de hârtii. —Ce naiba crezi că... — Vreau să vorbesc cu Khalil al-Shafi, vă rog. Sunt Maggie Costello de la Departamentul de Stat. Era cel mai bun accent al ei. Domnule Al-Shafi. Vă amintiți că mi-ați spus că Ahmed Nour primise niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu ciudatele fragmente mozaicate. După cum îi explicase Henry de mai multe ori soției sale extrem de neliniștite, oamenii în uniforme de la Heathrow jucau în The Sweeney, nu în nenorocirea aia de Antiques Roadshow. Într-adevăr, Tony ieși în curând cu un teanc de hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele erau aprobate. Henry Blyth-Pullen completă un cec de treizeci de lire ca taxă de eliberare și se întoarse la mașina sa, așteptând, în timp ce o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
menționate într-o revistă de prestigiu: „Se întâmplă să am o copie chiar aici, poate că domnul dorește să arunce o privire“. În schimb, Neather va fi răsplătit pentru timpul și expertiza sa. Cu alte cuvinte, ori va primi un teanc de bancnote din sertarul lui Henry de pe strada Bond ori, mai puțin probabil, o parte din profiturile obținute în urma eventualei vânzări. Dar nici măcar meschinul de Neather nu a vrut să colaboreze. Îmi pare rău, Henry, băiete... „Băiete“ îl enerva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
călătorii la Geneva. Din câte vedea Maggie, Ahmed Nour nu răspunsese la nici unul din ele. Începuseră oare să se certe? Îl respingea oare Ahmed pe colegul său din Israel? Și ce era cu această viitoare călătorie la Geneva? Uri lăsase teancurile de hârtii și își trăsese și el un scaun. Se uita la ecran, dar se vedea clar pe fața lui că era bulversat. Anticipându-i întrebarea, se întoarse spre ea scuturând din cap. Nici n-am știut că tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
obișnuite: curele de cauciuc, cărți de vizită, bandă adezivă, plicuri. Găsi o cutie veche de metal, de genul celor în care se ține tutunul de pipă, care părea să aibă potențial: cântărea cam cât trebuia. Dar înăuntru era doar un teanc de carduri de membru la Prietenii Muzeului, legate la un loc astfel că, sub tinichea, păreau un singur obiect mai gros. Voia să treacă la dulapul cu acte când auzi un sunet, scrâșnetul unui picior pe pietrișul de-afară. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A, da. Am uitat. Lucrează doar la laptop. E singurul tip de calculator pe care îl folosește. Îmi pare rău. La naiba. În locul ăsta, curat ca un mausoleu, asta fusese unica ei speranță. Nu existau foi de hârtie rătăcite, nici teancuri de cărți prin care să caute. Era o fundătură. Se mai uită o singură dată la birou. Gândește, Maggie, gândește. Doar un telefon, un fax, un carnețel gol, o poză cu, presupuse ea, Eyal și sora lui când erau mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu doar că Hezbollahul lansa rachete din Liban înspre satele și orașele din nordul Israelului, dar acum și Siria își mobiliza armatele în jurul înălțimilor Golan. Egiptul și Iordanul își retrăseseră amândouă ambasadorii din Tel Aviv. Sanchez ținea în mână un teanc de articole din presa americană: și New York Times, și Washington Post făceau comparație între 1967 și 1973, războaie care antrenaseră întregul Orient Mijlociu. De data asta va fi mai rău, spuse Sanchez. Jumătate din țările astea au arme nucleare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Voi fi în camera de lucru. —Ai mâncat? Shimon n-o luă în seamă și se duse direct în biroul său, închizând ușa după el. Dădu la o parte cu brațul o grămadă de fleacuri - camera video, recorderul digital și teancuri de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Unde era Uri? Auzea pașii apropiindu-se și acum, prin sticlă, zărea un bărbat care venea înspre ea. Era imposibil să-i recunoască fața în întuneric. Ușa se deschise și Maggie văzu bine persoana: era Uri, ținând în mână un teanc ordonat de haine maro. Fără să-i dea nici o explicație, își descheie cureaua de la pantaloni și își scoase cămașa, după care le puse sub unul din birouri, unde nu puteau fi văzute. După ce făcu lucrul ăsta, începu să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreau să te trimit undeva. — Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimet’? — Ascultă aici, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în mașina de înregistrat încasările și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu trebe decât să sun la poliție și să le comunic c-ai rămas fără lucru. Mă înțelegi? — Și eu trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare sau așa ceva. O vreau numai p-aia acuma. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la bancă înainte de prânz. — O, da. Trebuie să trimitem evidența, fu de acord domnișoara Trixie și porni târșâindu-și picioarele spre toaleta doamnelor. — Domnule Reilly, n-aș vrea să te grăbesc, spuse prudent domnul Gonzalez, dar observ că ai un teanc întreg de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile. Da. Dar când am deschis primul sertar astăzi dimineață, am fost întâmpinat de un șobolan mare care părea să fie în curs de a roade dosarul firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hârtia răspunsului scris de domnul Gonzalez către Abelman și îl strecură pe al său printre cele din corespondența care urma să fie expediată. Ocoli apoi în vârful picioarelor micul trup inert al domnișoarei Trixie și, întors la biroul său, luă teancul de material încă neînregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. * — Hei, don’șoară Lee, mutra aia grasă de poartă șapcă verde, mai vine p-aci uneori? — Nu, mulțumesc lui Dumnezeu. Asemenea indivizi îți prăpădesc investițiile. — Da’ pretenu’ ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prezinte filme atât de deprimante. Controlă zăvorul de la ușă, întrebându-se când avea să se întoarcă mama lui acasă. Începuse dintr-o dată să iasă aproape în fiecare seară. Dar pentru moment, Ignatius avea alte preocupări. Deschizându-și biroul, văzu un teanc de articole pe care le scrisese cândva, gândindu-se că le va publica în reviste. Pentru presa de opinii scrisese „Boetius constată“ și „În apărarea Hroswithei: celor care spun că n-a existat“. Pentru revistele populare scrisese „Moartea lui Rex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu îl vor salva, odată ce nu-și va putea aduce aminte absolut nimic despre Lear și Arthur, în afară de faptul că primul avea niște copii. Puse țigara în scrumieră și începu din nou să caute. În sertarul de jos găsi un teanc de hârtii vechi pe care nu le examinase destul de temeinic la prima sa căutare prin birou. Punând hârtiile pe genunchi, le cercetă una câte una, constatând că erau în cea mai mare parte, așa cum își imaginase, lucrări ale studenților pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui biblioteci, răscolind niște vrafuri vechi de lucrări, dări de seamă, teze semestriale. În timp ce aranja din nou teancurile răvășite, o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul din multele care intraseră plutind prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]