1,549 matches
-
epuizat, doream să mă așez puțin ca să-mi adun gîndurile și să cer un pahar cu apă minerală și o cafea. Ceea ce am și făcut. m-am îndreptat direct spre bar, m-am așezat pe unul din scaunele înalte de la tejghea, l am căutat din priviri pe barman și i-am spus, fără să-l privesc însă, mai mult scrutînd vidul din spatele său, „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fraza mea a plutit prin încăpere ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fraza mea a plutit prin încăpere ca o rafală de baloane de săpun și am văzut fizic cum fiecare cuvînt s-a înălțat în aer și s-a spart apoi căzînd pe tejghea și lăsînd urme lichide pe suprafața de zinc. atunci l-am văzut și pe barman, un bărbat încă tînăr, cu fața osoasă, cu ochi speriați, vizibil panicat la auzul cuvintelor emise de coardele mele vocale. Barmanul schiță cîteva mișcări dezordonate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
omul din fața mea se simți scurtcircuitat, întrucît nu se putea decide în privința priorității. Ce era mai urgent, cafeaua sau paharul cu apă minerală ? aproape panicat, bărbatul cu fața osoasă se repezi la aparatul de făcut cafea, extrase o ceașcă de sub tejghea și o potrivi sub unul din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru a urmări scena în plină derulare la bar. Da, m-am simțit imediat, în acele clipe, pe o planetă familiară. eram, în sfîrșit, înconjurat de oameni avînd aceleași probleme insolubile ca și mine... Cred că barmanul rămase nemișcat în spatele tejghelei mai bine de cinci minute. Cam acesta fu răstimpul necesar pentru ca sinapsele sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se destindă, pleoapele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înțeles printr-un fel de străfulgerare de unde venea acea senzație de încremenire din cafenea : de fapt, cei cinci clienți nu îndrăzniseră să-l cheme pe barman pentru a-i formula comanda, iar acesta din urmă nu îndrăznise să iasă de după tejghea pentru a-i întreba pe cei cinci cu ce să-i servească, de teamă, la rîndul lui, să nu-i deranjeze. în ce o privește pe tînăra femeie cu rochie albă pistruiată, ea se dovedea fără îndoială a fi cea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că povestea se va termina chiar în seara aceasta. — Gîndește-te la copii, copiii nu rezistă mult în ascunzători. Lui X îi este din ce în ce mai foame. se ridică, se duce în bucătăria restaurantului, își prepară un sandvici cu șuncă. trece apoi în spatele tejghelei și-și umple un pahar cu bere. Lui X îi place numai berea draft. X se reașază la masă și mănîncă privind strada inertă. După ce termină, lasă o bancnotă de zece și ceva mărunțiș pe o farfurioară, lîngă mașina de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intrat. m-am regăsit, din nou, într-un decor devenit familiar, doar că de data aceasta erau mult mai mulți clienți în cafenea, cel puțin opt persoane la opt mese diferite. Barmanul cu ochii speriați aștepta ca de obicei în spatele tejghelei, mușcîndu-și ușor buzele cu un aer total neajutorat. am recunoscut-o imediat și pe tînăra femeie cu pălărie galbenă, și pe femeia cu rochie pistruiată, și pe doamna plinuță cu ochi migdalați. se mai aflau acolo însă și alte persoane
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
micul dejun în cafeneaua domnului Kempf. I-a trebuit o jumătate de zi ca să o pună la punct. a adunat toate paharele și toate ceștile de pe mese. Le-a spălat și le-a pus la locul lor, pe rafturile din spatele tejghelei. a adunat cioburile de pe jos, a măturat, a spălat, a aranjat scaunele și mesele. își bea cafeaua instalat întotdeauna la masa sa preferată, de unde vede toată strada. Din păcate efortul său este insuficient, mirosurile pestilențiale continuă să-l asedieze. De
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
termic împrumutat de la cazarma pompierilor. îndreaptă jetul de flăcări spre cărnurile și mezelurile expuse în rafturi. arde totul, iar la sfîrșit dezinfectează cu extinctorul. operațiunea îi ia șase luni. repetă operațiunea în piețe ca să lichideze tonele de alimente alterabile de pe tejghele. Ca să scape de duhoarea care vine din apartamente nu poate, pentru moment, decît să închidă toate ușile și ferestrele clădirilor din oraș. încă șase luni. Parchează mașinile de o parte și de alta a străzilor ca să poată circula el însuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deja din abundență conținutul, resturi de saltele improvizate sub unele arcade și porticuri... Cîteva cafenele tocmai se deschideau cu timiditate, chelneri obosiți scoteau cu mișcări lente scaune și mese pe terase, iar primii alcoolici erau deja fixați la cîte o tejghea în așteptarea primului pahar cu vin alb. am intrat și eu într-una din acele cafenele obosite, m-am așezat la o masă și am cerut și eu, ca și cei doi sau trei alcoolici matinali întîlniți mai devreme, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
loc care acceptă o diversitate de persoane, ca de exemplu un magazin, observatorul poate să urmărească fie un client, de la intrarea sa în magazin pînă la ieșire, fie personalul care tratează o diversitate de clienți, fie să rămînă numai în fața tejghelei. Conținutul percepției selective a ceea ce se produce sub ochii observatorului își va găsi expresia în limbajul notelor de observație. Redactarea lor vizează transformarea fluxului de informații fugitive ce traversează simțurile și spiritul observatorului în date stabile, deja mai mult sau
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
în fața curții de onoare a unui palat imperial. Una din case, cel puțin, cu aer de părăsire, deși încă impunătoare, se ghicea că fusese prăvălie, din cauza obloanelor trase. Forma ferestrelor și un pervaz lat de lemn în fața lor, ca o tejghea, dovedeau că fusese o brutărie. Între cele două case, ar fi trebuit să fie un gard, dar nu era decât o poartă în aer, într-o parte. Curtea avea înfățișarea unui han cu case de jur împrejur, vechi și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez de pâine. Mama se-nvîrte printre mese, veselă. Toți o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sonia? - Prostii, Felix. Dar nu ai unde. După ora 21, 30, "Cafeneaua" era plină ochi, ca un autobuz proiectat cu oameni pe scară. Cei opt cenacliști îl apucaseră aproape din mers. Vociferau la o distanță bunicică față de șofer. Adică față de tejgheaua aceea de tablă fierbinte a barului, plasat în primul salonaș. Și, implicit, cam la aceeași distanță față de blondina ce servea în încăpera de la intrare, după fâțâitul ațâțător al căreia tuturor li se scurgeau ochii. Și a cărei apariție în personalul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la o înălțime de 30-40 de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva mese și scaune. Împodobise apoi lemnele vopsite cu hârtie colorată, tăiată pe margini cu foarfecele și atârnase la geam de două sfori sticle pline pe jumătate, să vadă curioșii ce fel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bucureștiului, unii - negri de soare, cu fețele supte și uscate de vânt, alții - plini de ulei, cu hainele pătate. Gălăgioși și veseli, gustau rachiul, le plăcea, mai cereau. Limbile se dezlegau repede. Înjurau și băteau cu pumnii lor mari în tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată ziua. Se chinuia mai mult noaptea. Se scula
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea jupânul niște pantaloni de-ai lui, vechi și cârpiți 20 În genunchi, îi lega cu o sfoară, punea deasupra haina ruptă în coate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își făcură grădinărie spre Tarapana, unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
risipea, Aglaiei îi dădea pe furiș, c-o ajuta și nu se putea altfel. O litră, două de rachiu acolo nu se cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi mai dădeau! Erau oameni veseli, care mâncau bine și petreceau. Din banii lor se pricopsise domnul Vasiliu. 82 Cârciumarul se oprise în ușă, privise rafturile pline de sticle și simțise vechiul miros de bere și de carne friptă. La tejghea serveau doi băieți de prăvălie, tunși și îmbrăcați în halate albastre, așa cum fusese și el îmbrăcat odată. Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe uri-postament de lemn, de unde pândea tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]