2,166 matches
-
puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi făcut toți banii pe care trebuie să-i fac și voi ajunge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu figură de mocofan îi asculta cu atenție comenzile. — Să curgă doar peste gheață, l-am auzit spunând. Să nu văd nici un cub în pahar, e clar? Ca o infuzie. S-a întors și am simțit vigoarea sănătății și a tenului său - acea nuanță californiană a untului de alune. Hai salut, moșule, îmi spuse el, întinzându-mi mâna. Când ai venit? — Nu știu. Ieri. Îmi aruncă o privire critică. — Ai zburat cu un avion de linie? — Cu un charter. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rău, are stofă, cu o educație desăvârșită, la care se adaugă un corp de invidiat, înalt și subțire, dar sortit să ajungă într-o bună zi burduhănos, cu balcoanele prăbușite. Are o limbă ageră în gura-i vie și un ten bine pigmentat. E americană get-beget, dar educată în stil englezesc. Încă de pe vremea când eram la institutul de film, am simțit pentru ea ceva care era vag și lipsit de speranță. — Martina... Ce mai faci anul ăsta? De unde-ai știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei, atât de direct, era foarte alert, și că tocmai de aceea era plătită. Fielding spusese că Doris e o prințesă evreică. Fără îndoială că o puteai privi ca pe o mică minune, o adevărată albină din Africa de Nord, cu un ten satanic, cu ochi negri și fierbinți, cu o gură de foc, gata să sfâșie... Doamne! Nu e de mirare că se uita așa la mine. Probabil că nu îți poți stăpâni o asemenea privire. E de necontrolat Trecea direct prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l prind. Nu s-a vărsat mult. — La dracu’, am spus ea Bun, pe curând, Martin. — Fără îndoială. Asta ce mai vrea să-nsemne? Nu mi-a plăcut tonul lui superior și, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici tenul lui, nici cartea lui. Și nici felul în care mă privește acum, când sunt pe stradă. — Înseamnă? spuse el. Tu ce crezi că înseamnă? M-ai făcut pizdă? am spus eu tare. -Ce? — Mi-ai spus că sunt o pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
descoperit că o fată se așezase lângă mine la bar. A cerut un pahar de vin alb cu o voce hotărâtă. Eu lărgisem gama cu un Manhattan. New York-ul e plin de fete care pot provoca un stop cardiac cu tenul lor sănătos, dinții strălucitori și țâțele mari cu care sunt prevăzute. Și totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa de norocos, atât de norocos“, am murmurat eu, privind în jos spre stâncoșii Rockies sau Smokies sau Ropies prin plafonul alb alcătuit din zăpadă și conturul norilor... În fotoliul alăturat stătea tolănit un tânăr elegant -costum de vară sobru, ten de californian, păr des pieptănat fără cărare. Am crezut că e actor. Își ridică paharul. — Pentru baftă, spuse el. Și pentru bani. Păi, n-am avut nevoie de prea multe îndemnuri și curând am început să-mi bolborosesc toate speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și comanda lui Martin. M-a surprins și de data asta cu preferința Lui tipică mocofanului standard - ouă, șuncă și cartofi prăjiți. Nu, nu cred că scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din contingentul italian, deși tenul ei fusese în întregime pigmentat de sporii de la bucătărie. Nu, mulțumesc, nu vreau pâine prăjită. — De băut? — Ceai, te rog, spuse Martin. Am arătat spre carafa mea plină cu vinul roșu, spumos. — Nu vrei un strop din ăsta? — Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea o paloare patinată, de muzeu. În ciuda prospețimii de fruct a tenului ei, are momente când îi fuge tot sângele din obraji. În mod normal, aș atribui, desigur, acest fenomen prezenței mele în imediata ei apropiere. Dar era altceva. Apelând la sensibilitatea masculului din mine, am descoperit că tristețea îi era provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că am băut și m-am fâțâit și am fumat și am înjurat timp de șapte ore în camera mea proprie și personală. La miezul nopții a intrat pe ușă. Selina arăta bine, părea fericită, cu o nuanță veselă în tenul ei, pe care o vedeam pentru prima oară. Am tras avid aer în piept pentru a o condamna și demasca și am constatat că îmi lipseau cuvintele nu din cauza băuturii, ci a groazei. Știa că eu știu, înțelegi, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intre prima în colțișorul nostru, făcând o adevărată paradă de amabilitate, iar apoi i-a aprins afectuos țigara. Pe urmă acceptă un pahar de șampanie, fără să-și fi luat ochii de pe doamnă! Și după asta (după o privire aruncată tenului strălucitor al lui Butch și palorii șmechere și înțepate a lui Spunk) n-am mai putut să mă arăt foarte surprins când amândoi s-au aplecat spre mine ținându-se de mână m-au rugat să le fiu cavaler de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le plăcea. Să fii așa cum eram eu, născut dintr-o moartă, era un semn rău. Dacă am putut provoca moartea în momentul nașterii mele, ea urma să rămână pe umărul meu, ca un vultur, oriunde aș fi mers. Apoi, în ceea ce privește tenul meu, era știut că indienii axona sunt o rasă de oameni scunzi și cu pielea închisă la culoare. Pe măsură ce creșteam, devenea evident că eu, în mod inevitabil, urma să fiu înalt și să am pielea deschisă la culoare. Această aberație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci altfel nu ar fi ieșit niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a făcut frig. La masa care ține loc de tribună s-au așezat vreo douăsprezece persoane, scriitori, activiști culturali, directorul Stamatescu, profesorul de istorie Valedulcean, profesoara de română Maria Stănescu, trei sau patru elevi printre care și o fată cu tenul foarte alb și cu părul negru tuns scurt. Lângă tribună vin să recite mai Întâi elevii care au compus ei Înșiși versuri. Prelins În palma mea fluid Ca o cerneală veche-n călimară De teama irosirii te Închid Și pumnu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stăteam În boxa mea de mărimea unei cabine de duș de la UBS Warburg - așa cum stătusem zilnic În ultimele cincizeci și șase de luni - și țineam cu disperare telefonul, care era În momentul ăsta acoperit cu un strat de fond de ten Maybelline Fresh Look (nuanța maro deschis) și de câteva pete de luciu de buze L’Oreal (roz diamant). L-am șters cât de bine am putut, cu receptorul lipit de ureche, apoi mi-am frecat degetele soioase de scaunul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
unul dintre costumele mele cu pantaloni vechi, bleumarin, de bancă, care fuseseră exilate În fundul dulapului și n-am Întârziat nici o secundă În plus față de cât era necesar ca să-mi usuc părul și să aplic un strat subțire de fond de ten. Până am ajuns la Four Seasons, aproape că reușisem să mă conving că nu-mi păsa. Până la urmă, dacă Sammy Își dorea de fapt să se Întâlnească cu o persoană mai bine Îmbrăcată, cu mai mulți bani și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică din fotoliu și-mi arătă două statuete străvechi ale lui Buddha din colecția Maestrului, una din bronz, în holul de la intrare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
premieră, eram în lojă, toată lumea - în ținută de gală. Numai ce văd că vine un tip într-un pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate, nu știu, nu te cunosc. Orchestra e îmbrăcată cum trebuie, bărbatul meu este în frac. Poate că nu e foarte comod să dirijezi în frac. Dumneata îndrăz nești să vii așa, n-ai nici un pic de respect
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf simpatic, gâtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pântecul rotunjior, fața urâtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător. Dar Lina azi avea aerul acela "la treabă" și nu-și aducea aminte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în așa stări maximale. Avea o zvâcnire regulată în tot trupul, pe care căuta din răsputeri s-o oprească. Ce lucru minunat era substanța asta a cărnei și sângelui, care acum strica așa de vădit culoarea feței Lenorei? Ce era tenul acela turbure, pătat, pe aceeași față alb-roză? Ce se petrecea în plastă vie, ce se petrecea fizic, care venea însă de la poruncile nemateriale ale vrajbei, ale urei și răscoalei, și transforma în așa fel ființa? Mini se uita la fața
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]