2,257 matches
-
observe Hugo Friedrich dans să Structure de la poésie moderne.461 Le poème, cette " hésitation prolongée entre le son et le sens ", devient, pour Valéry, " le principe actif de toute littérature "462. Cette définition fait de la poésie un genre global et tente, selon leș représentants du Groupe μ, " à résorber la rhétorique dans la poétique "463. La différence poésie-prose est équivalente, selon leș mêmes théoriciens, à la différence entre ces deux disciplines. Dans son texte " Questions de poésie ", Valéry anticipe la théorie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à savoir " le sommeil ou le rêve comme possible voie d'accès au fond obscur de l'être "912. C'est aussi le moment où Blaga " introduit pour la première fois l'idée d'une biographie mythologique du moi, qui tente de sonder șes propres origines " : dans le poème Biografie (Biographie), " Blaga donne [...] au mythe de șa naissance le statut d'un événement aux proportions cosmiques, car le moi est une des monades, un des centres de l'univers. "913 3
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas de connotations négatives, comme l'on pourrait croire à la première vue, mais qui signifie plutôt l'état de sagesse que l'on acquiert après la chute du paradis. La connaissance luciférienne est la vraie connaissance créatrice, qui ne tente pas à dénuder l'inconnu, mais à l'agrandir (c'est la " + connaissance ", celle qui augmente l'inconnaissable) : Leș termes " luciférien et " paradisiaque " șont purement métaphoriques. La connaissance paradisiaque (type I) est la connaissance dont l'objet est concret et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
met en évidence quelques particularités qui font l'originalité de l'œuvre de Blaga, dont " la technique du passage de la sensation à la réflexion ". Leș vers, au début purement descriptifs ou narratifs, dévoilent leș profondeurs de la pensée philosophique, qui ne tente pas d'" écraser la corolle de merveilles du monde " : " Ce qui caractérise la poésie de Blaga, c'est la facilité avec laquelle îl passe de l'extase ou de la contemplation à l'interrogation métaphysique. "1245 Le lecteur est fasciné par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ivănescu, Valeriu Stancu, Ioan Țepelea), parue aux éditions SUD en 1997, témoigne, une fois de pluș, de la relation, parfois marquée par des stéréotypes, entre la France et la Roumanie à travers leurs traditions culturelles : À l'heure où la Roumanie tente, non sans sacrifices douloureux, de rejoindre le concert des nations, que savons-nous, Français, de ce pays ? Ou plutôt, question plus pertinente, même și elle doit en être d'autant plus dévastatrice pour nous, que voulons-nous savoir de lui ? Rien, ou și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1978 : 337) Le traducteur opère une inversion du premier et du troisième vers du texte source afin de recréer la rime. Să traduction du vers " Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. " (littéralement : " Parmi leș murs l'heure des ombres me tente. ") par " L'heure des ombres m'entoure dans șes méandres. ", résultat de son travail interprétatif, est tout à fait poétique. Ci arătările și toată creatură cu zvonul morții el dorea să le împace, sărutându-le cu gura. (Întâia dumineca) (Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1996 : 32) ; " o mare de-ntuneric " (" une mer de ténèbres ") " un océan de ténèbres " (Izvorul nopții/La source de la nuit) (Poncet, 1996 : 48). Ce choix traductif met en valeur l'image d'origine. " o biblică șatra " (" un campement biblique ") " une tente des mages " (Fum căzut/Fumée basse) (Miclău, 1978 : 319). Le nom " tente " récupère par métonymie l'idée de " șatra " (qui désigne, d'habitude, un campement des gitans). Le nouvel élément (" leș mages ") ajoute une note de mystère, valorisant davantage le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de ténèbres " (Izvorul nopții/La source de la nuit) (Poncet, 1996 : 48). Ce choix traductif met en valeur l'image d'origine. " o biblică șatra " (" un campement biblique ") " une tente des mages " (Fum căzut/Fumée basse) (Miclău, 1978 : 319). Le nom " tente " récupère par métonymie l'idée de " șatra " (qui désigne, d'habitude, un campement des gitans). Le nouvel élément (" leș mages ") ajoute une note de mystère, valorisant davantage le message source. " ceasul fără vină " (" l'heure sans péché ") " l'innocente heure
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șatra. Aleluia, astăzi că niciodată sunt fratele oboist al cerului de jos și-al fumului căzut din vatra. Avec des mouvements cassés souvent dans l'eau j'aperçois des voûtes effondrées. Je sors des feuilles du village comme d'une tente de mages. Alléluia, aujourd'hui plus que jamais je suiș le frère fatigué du ciel d'ici-bas et de la fume tombée du foyer. Comme le poème source contient une rime croisée (" apă "/" niciodată " ; " șatra "/" vatra "), le traducteur choisit de multiplier
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cherche à déchiffrer, rêve de déchiffrer une vérité ou une origine échappant du jeu du signe, et vit comme un exil la nécessité de l'interprétation. L'autre, qui n'est plus tournée vers l'origine, affirme le jeu et tente de passer au-delà de l'homme et de l'humanisme [...]. " 239 Umberto Eco, Leș limites de l'interprétation, traduit par Myriem Bouzaher, Grasset, Paris, 1992, p. 369. 240 Jean-René Ladmiral, " Le "salto mortale de la déverbalisation" ", în Meta : Journal des traducteurs
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unor situații oarecare (Aria de la miezul nopții, Ninsoare de iulie) sau care au ca scop inserarea unei poante. Nu lipsesc nici secvențele ușor ironice vizând eterne defecte omenești - naivitatea, ignoranța, prostia, lașitatea, aroganța, necinstea, avariția, cameleonismul. Rareori, apar și unele tente satirice, abia sugerate, criticând moravuri sau servicii sociale defectuoase. Datorită culegerii Voiaj de nuntă (1975), autorul a fost considerat un discipol al lui Tudor Arghezi pe linia umorului absurd, dar inventivitatea sa, atât în planul fabulației, cât și în cel
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese, stareți, răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
o deosebită putere de sugestie. Varietatea mediilor investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul” (Val Condurache), romanul intenționează, pe de o parte, să radiografieze eteroclitul univers uman al unui șantier
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
ciudată poezie. Un basm, în care precizia detaliului istoric, social și sugestia rafinată a ambianței creează o aparență de nuvelă istorică. Către un asemenea trecut, epocă a șugubățului Anton Pann, se repliază C. în acești ani, creând narațiuni cu o tentă de străvechime. Lungul nasului (localizare după Aulus Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie pentru poveștile sale orientale, cu agerimi nastratinești, cu irizări de feeric și de fantastic: Pastramă trufanda, Pradă de război (după J. A. Decourdemanche
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și dezamăgire caracteristice perioadei, iar valoarea de cronică este sporită de însemnări referitoare la evenimente artistice, la atmosfera din Radiodifuziune, din teatre și redacții. C. a scris
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
promițător, C. părea că a abandonat preocupările literare și nu mai publică decât sporadic. Abia după 1989 începe să-și adune scrierile în volume pe care le scoate la lumină grăbit, unele după altele. Sunt plachete de versuri având o tentă impetuoasă, moralizator-programatică, vorbind despre lumea de azi într-o perspectivă metaforizantă, cultivând discursul poetic oarecum mărturisitor. Volumul de proză Farsele unui îndrăgostit (1997) vădește umor în evocarea unor personalități cum ar fi Al. Andrițoiu. Publică și literatură pentru copii - Piticul
CRISAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286495_a_287824]
-
Universul literar”. În 1919, fusese admis membru al Societății Scriitorilor Români. În 1937 înmănunchează o parte din versuri în Destăinuiri, volum distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Simbolismul lui B. este apropiat de maniera lui Panait Cerna, cu deosebire prin tenta meditativă. O neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt. Erotica lui B. e indecisă între viciu și himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum și triolet, ba
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
conexiunilor dintre dezvoltarea durabilă Și turism. 1.1. O scurtă istorie a alarmismului: de la Thomas Malthus la Al Gore Pe parcursul ultimelor secole, au existat mai multe valuri de alarmism, de scenarii cu privire la „sfârșitul lumii” Și la situații de criză cu tentă apocaliptică. Malthus, în urmă cu 200 de ani, a fost primul care a considerat că direcția în care se îndrepta lumea era extrem de periculoasă. Dar istoria ne-a demonstrat că Malthus s-a înșelat. A urmat o lungă perioadă în
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
După Cuvinte potrivite, și rupt de aspirația înaltului de care ele erau pătrunse, cu volumul Flori de mucigai, rod al închisorii, A. dă (într-o suită de portrete și de scene de gen crude și înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și la Dracul.” Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a cărui înrâurire transpare mai ales în primele însemnări, atenția îi este îndreptată spre tot ce ar fi putut să fie trecut alor săi ca învățătură. B. are darul de a scrie clar, energic, fără rigiditate, ba chiar cu frecvente tente de umor. Cu o astfel de înzestrare, a putut aborda toate formele publicisticii. Căci vocația lui a fost ziaristica, politică și culturală, „Nestorul presei românești” - cum fusese numit - slujind-o mai bine de o jumătate de secol. Către sfârșitul vieții
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea haiducească, ca, de pildă, Vânzarea de frate, 1968), exploatat prin abundența scenariilor de film (unele, în colaborare) de certă tentă comercială. Și nici scandalul stârnit de romanul Incognito (I-IV, 1975-1980), un ciné-roman acuzat de plagiat. Deși „plutea” în aerul epocii, discuția este deschisă de Nicolae Manolescu, în „România literară” (2/1979). Criticul demontează ideea „romanului-colaj”, invocată de B., și
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei prostituate, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial, ducând și la traducerea ei în limbile bulgară, maghiară, franceză, spaniolă, turcă, engleză. Astfel, popularitatea neobișnuită (Apărarea..., în
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond. Aderând, pe urmele lui T. Maiorescu, la principiul artei pentru artă, scriitorul se dovedește un tradiționalist, speriat de excese și mefient față de „invențiuni”. Și în recenzii el își dezvăluie felul de a gândi
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]