4,773 matches
-
Distorsionarea pieței locale a muncii, deoarece firmele străine plătesc salarii mai mari decât firmele naționale, cauzând risipă și șomaj; Sprijinirea capitalului străin care, în general, încurajează guvernările autoritare, acestea cooperând cu corporațiile multinaționale și oferind stabilitatea politică necesară. Aproape unanim, teoreticienii dependenței consideră că subdezvoltarea este determinată de forțele externe ale sistemului mondial capitalist și nu de politicile interne ale țărilor subdezvoltate. „Atât dezvoltarea capitalistă, cât și subdezvoltarea - scrie P. Evans - sunt produsul expansiunii capitalismului internațional. Această situație istorică nu s-
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Această situație istorică nu s-a schimbat fundamental; balanța internațională a puterii economice și politice continuă să fie distorsionată în favoarea economiilor capitaliste dezvoltate. Deși economia dependentă poate progresa în termeni absoluți, ea va fi întotdeauna înapoiată în termeni relativi”. Concepțiile teoreticienilor dependenței sunt mai mult de natură social-politică decât de natură economică. Obiectivele lor nu se referă doar la creșterea economică, ci la transformarea și dezvoltarea societății într-o direcție politică și socială particulară. Preluând analiza marxistă tradițională a sistemului colonial
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
creștere economică, ci la sloganuri puse cu mărinimie la dispoziție de ideologii marxiști din țările socialiste. Nu întâmplător, structuraliștii sunt denumiți în literatura economică marxistă din anii '60 și '70, economiști ai burgheziei naționale din țările slab dezvoltate. Cât despre teoreticienii dependenței, cea mai bună caracterizare a atitudinii și ideilor lor ar putea să constituie ciudata „Petițiune” a lui Frederic Bastiat: „Suferim de concurența insuportabilă a unui rival din afară, aflat cât se pare, într-o situație în așa măsură superioară
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
nivelele de dezvoltare a tarilor si faptul ca predicția modelului Sollow (creșterea pe locuitor s-ar putea opri în absența unor îmbunătățiri continue în tehnologie) nu a fost confirmată în realitate. Ea a fost pusă sub semnul întrebării de către noii teoreticieni ai creșterii (Romer - 1986, Lucas - 1988, Barro - 1990, Young - 1991 etc.). Nu a fost acceptat faptul că “o țară este săracă pentru că este săracă”, ci “ o țară este săracă pentru că are politici sărace”. În modelele lor, mergând pe linia neoclasică
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în considerare și surse ale creșterii: cercetarea și dezvoltarea, infrastructura sau serviciile publice. Totodată este acceptat faptul că educația și externalitățile determină pe termen lung o creștere a ratei de schimbare tehnologice și în cele din urmă, creștere economică. Noii teoreticieni ai creșterii introduc un nou tip de capital: capitalul agregat (K) înseamnă capital fizic și cunoștințele acumulate și fac distincție între educație (la nivel primar și secundar) și cunoștințe științifice (la nivel universitar). Această distincșie este făcută pentru că, dacă aptitudinile
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de a combina resursele pentru a produce bunuri si servicii, nu doar la nivelul noilor, mașini și procese, ci și prin ajustarea relativă a nivelului firmei sau a fermei. În aceste idei se rezumă explicația pe care o dau noii teoreticieni ai creșterii faptului că nu capitalul fizic uman reprezintă cheia creșterii venitului pe locuitor, pentru că “ oamenii, spre deosebire de mașini, pot învăța”. Noua teorie a creșterii are două abordări ale capitalului uman: 1.una care se bazează pe investiția (flux) de capital
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
capacități și deprinderi obținute prin educație și consideră capitalul uman de două ori binecuvântat: o dată pentru că determină productivitatea și apoi pentru că interacțiunea care are loc între indivizii educați dă naștere apoi la o creștere a eficienței lor. Cei mai reprezentativi teoreticieni ai noii cresteri au considerat relevante diferite politici de implicare ale statului în realizarea creșterii economice, investițiile în cercetare - dezvoltare, investitiile în capitalul uman sau cheltuieli publice. Autorii s-au concentrat pe diferiți factori ce acționeaza ca și surse ale
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ierarhice, către unele orizontale și cu structură de comandă redusă. Factorii tehnologici. În plus, la motivațiile religioase și culturale ale teroriștilor, precum și la factorii politici și organizaționali, tehnologia a evoluat în direcții care asigură oportunități fără precedent pentru teroriști. Unii teoreticieni au argumentat că armele de distrugere în masă nu reprezintă o armă la îndemâna multor teroriști, chiar în aceste vremuri schimbătoare. Considerăm că cele mai multe organizații teroriste sunt conservatoare, din punct de vedere tehnologic, dar menționează, de asemenea, că restricțiile morale autoimpuse
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cea mai importantă latură a efortului de prevenire și combatere a bioterorismului în orice stat al lumii, dincolo de angajamentele politice și diplomatice, îl constituie calitatea, determinarea și profesionalismul acelor oameni care sunt desemnați să lupte împotriva manifestărilor reale a ceea ce teoreticienii au definit ca fiind o violență premeditată și îndreptată împotriva țintelor necombatante, în special civile, utilizată de grupuri sau agenți clandestini, în scopul influențării opiniei publice ori a autorităților în drept. Într-un astfel de context complex, securitatea fiecărei țări
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
nu întreg războiul, măcar pe acela mediatic. Toate acestea demonstrează de ce relațiile internaționale și dreptul internațional sunt atât de diferite după 11 septembrie 2001. Rămâne ca viitorul să confirme sau nu aceste tendințe de evoluție. Deși războiul îmbracă multe forme, teoreticienii fenomenului au identificat doar patru tipuri de strategii de coerciție militară la dispoziția statelor: pedepsirea, manipularea riscului, decapitarea și interzicerea. Revenind la strategiile posibile pentru contracararea grupărilor teroriste, se observă imediat că aplicarea coerciției militare împotriva unui stat difera de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cea mai importantă latură a efortului de prevenire și combatere a terorismului în orice stat al lumii, dincolo de angajamentele politice și diplomatice, îl constituie calitatea, determinarea și profesionalismul acelor oameni care sunt desemnați să lupte împotriva manifestărilor reale a ceea ce teoreticienii au definit ca fiind o violență premeditată și motivată politic, îndreptată împotriva țintelor necombatante, în special civile, utilizată de grupuri sau agenți clandestini, în scopul influențării opiniei publice ori a autorităților în drept. Șocul produs de atacurile teroriste executate asupra
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
să-i devanseze mereu pe ceilalți semeni în devenirea mesianică. Originea sa incertă îl plasează ca fiind un apropiat al corpului celor O Mie de Voluntari, deși identitatea sa rămâne un mister. Sfântul Augustin din Hippona - personaj istoric, episcop creștin, teoreticianul cetății pământești și a cetății cerești, autorul tezei că menirea omului este aceea de a transcende istoriei pentru a fi alături de Dumnezeu pentru a întîmpina a doua venire a lui Cristos. A construit Alambicul de Dumnezeu. shu (mantie) - veșmânt kyrallian
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
1. Cum se moare la persoana întîi / 333 7.3.2. "Camera Eye" / 338 7.4. Considerații finale / 344 Bibliografie / 345 Index de termeni / 365 Index al autorilor și al operelor / 375 Cercul tipologic (diagramă) / 385 Cuvînt introductiv Anglistul și teoreticianul literar Franz Karl Stanzel, născut în anul 1923 la Molln, în Austria Superioară, poate fi caracterizat pe bună dreptate ca unul dintre cei mai renumiți cercetători austrieci. Alături de Käte Hamburger și de Harald Weinrich, el trece cu mult dincolo de domeniul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Stanzel, născut în anul 1923 la Molln, în Austria Superioară, poate fi caracterizat pe bună dreptate ca unul dintre cei mai renumiți cercetători austrieci. Alături de Käte Hamburger și de Harald Weinrich, el trece cu mult dincolo de domeniul anglisticii drept proeminent teoretician de expresie germană al literaturii, care și-a dobîndit renumele prin cercetarea textelor narative. Franz Karl Stanzel strălucește totuși nu numai prin lucrările sale teoretice, ci și prin multilateralele sale interese în direcția studiilor culturale, precum în lucrările sale despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
succes va avea opera sa se pare că ar fi zis Thomas Hardy cu privire la ecoul neașteptat al romanului său Tess of the D'Urbervilles -, atunci s-ar fi străduit să scrie un roman cu adevărat bun. Spre deosebire de autorul de roman, teoreticianul romanului se află în avantajul de a putea să-și corecteze greșelile săvîrșite, să-și adauge cunoștințele ulterioare și să le coordoneze cu noile rezultate ale dezbaterii și ale cercetării. Cartea de față este, în esență, rezultatul unei astfel de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
același timp, era vorba despre a obține o recunoaștere din partea teoriei romanului a modurilor narative (desemnate prin situație narativă personală, monolog interior, segmentare ș.a.m.d.) din ce în ce mai des utilizate o dată cu trecerea în secolul XX. Verdictul negativ al criticilor și al teoreticienilor mai vechi în privința unor astfel de înnoiri a fost în continuare susținut 1 chiar și în anii cincizeci, cu toate că numai în cazuri izolate. Cînd aceste țeluri au fost atinse, cercetarea narativă a putut să-și îndrepte atenția către noi întrebări
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care îl dă Schiller acestor termeni. Pentru Spielhagen și pentru mulți dintre contemporanii săi, această fuziune era echivalentă cu o soluție oferită problemei narative. Totuși, cît de ușor pot fi inversate conceptele "subiectiv" și "obiectiv" devine evident în opera primului teoretician german al romanului la persoana întîi. Kurt Forstreuter scrie despre diferența dintre narațiunea la persoana întîi și aceea la persoana a treia: Diferența esențială este faptul că în forma la persoana a treia fiecare judecată de valoare și fiecare interpretare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
i-a determinat pe critici să minimalizeze diferența dintre narațiunea la persoana întîi și cea la persoana a treia. Realitatea că mulți încă îmbrățișează această perspectivă și astăzi se datorează probabil, cel puțin parțial, faptului că era împărtășită de doi teoreticieni binecunoscuți: Wolfgang Kayser și Wayne C. Booth. După cum am menționat deja, Kayser a determinat o evoluție în naratologie prin clarificarea distincției dintre naratorul unui roman, fie acesta la persoana întîi sau la persoana a treia, și autor. Tocmai acest punct
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în romanul Felix Krull al lui Thomas Mann: tensiunea dintre "eul" mai bătrîn, mai matur și mai înțelept în calitate de narator, și "eul" în calitate de erou, încă prins complet în situația sa existențială. Este o anumită ironie în faptul că același teoretician care a stabilit în sfîrșit autonomia naratorului auctorial ca personaj ficțional s-a străduit totodată să-l priveze pe naratorul la persoana întîi de o parte substanțială a personalității sale autonome, și anume continuitatea esențială dintre "eul" naratorial și "eul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Perspectivismul se potrivește cu această intenție pentru că încurajează iluzia cititorului că i se prezintă o realitate ficțională în mod direct și viu. Cauzele non-literare ar trebui probabil căutate în impresionismul care s-a dezvoltat la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Teoreticianul E.H. Gombrich arată că atît în percepția artistică, cît și în cea practică a lumii exterioare, cu multitudinea sa de forme, are loc o interacțiune a tiparelor de percepție tradiționale și o corecție care este necesară în mod constant, din cauza
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Booth aplică criteriile credibilității atît personajelor-narator, cît și personajelor-reflector. Acest amestec rezultă din faptul că el nu distinge, de regulă, între narator și reflector, ci mai degrabă include ambii agenți în sensul în care folosește el termenul "narator"353. Cîțiva teoreticieni și naratologi englezi și americani folosesc, de asemenea, termenul "narator" în acest sens larg, așa cum a făcut Henry James în Prefețele sale. Booth de asemenea urmează exemplul lui James cînd distinge ocazional între "naratori", "reflectori" sau "reflectori la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acoperi tot ce e prezentat de naratorii la persoana întîi în marile romane la persoana întîi ale secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Rolul eului narator, așa cum este acesta conceput de un număr mare de critici și chiar teoreticieni ai romanului la persoana întîi, are tot atît de mult nevoie de deschematizare, pe cît are nevoie și rolul naratorului auctorial. Tendința de schematizare se naște din diversele programe realiste și naturaliste, în care naratorul este adesea înțeles ca fiind
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Geschichte und Technik, Berlin, 1924, 44. 193 Acest lucru este adevărat cel puțin pentru discuția generală. În postfața sa la noua ediție a operelor lui Spielhagen referitoare la teoria romanului, Hellmuth Himmel a atras atenția asupra faptului că mai mulți teoreticieni remarcaseră "non-identitatea autorului și a naratorului", chiar înainte de Spielhagen. Vezi F. Spielhagen, Beiträge zur Theorie und Technik des Romans, Göttingen, 1967, 354 ș.u. 194 W. Kayser, "Wer erzählt den Roman?", în: Zur Poetik des Romans, 209. 195 Ibid., 208-209
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
existența unei rupturi între lumea lucrurilor și aceea a cuvintelor. Dacă sensurile se creează prin munca semnelor, atunci discursul trebuie perceput ca un eveniment și tratat ca o practică (Michel Foucault), context ce repune în discuție tema comunicării. Studiile diverșilor teoreticieni acordă comunicării statutul unui "spațiu nuclear de investigare" ce ia forma unui fenomen holist, inevitabil. De altfel, principiul fundamental al comunicării în viziunea cercetătorilor Școlii de la Palo Alto poate fi formulat astfel: "este imposibil să nu comunicăm", sau, pe scurt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale teoreticianului german; același autor va îndepărta, douăzeci de ani mai tîrziu, toate referirile la acest scriitor demonetizat, și așa ajungem într-o fundătură morală. Asta se face, asta nu se face. Creditare, discreditare. Atașare, detașare, reatașare. Loc liber pentru Weber, Brundel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]