1,120 matches
-
fost conștientizată de către ei. Este ceea ce în studiile de specialitate se numește ipoteza factorului ideologic, respectiv concepția indivizilor că familia nucleară întemeiată pe sentimente pozitive este formula maritală cea mai dezirabilă. Importanța compatibilității emoționale în alegerea partenerului conjugal a fost teoretizată de W. Goode (1959) și prin conceptul de sindromul dragostei romantice. Iată sintetic ce presupune acest atât de des invocat fenomen: idealizarea celui iubit (uneori până la „orbire”); concepția de unul (una) și numai unul (una), iubirea mare însemnând credința „până la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
văzut, extraordinarei infuzări a stereotipiilor bărbat-femeie în aproape toate culturile și segmentele populaționale. Să mai reamintim că respectivele stereotipii nu sunt neapărat false, multe dintre ele având un referențial biogenetic. În orice caz, reale sau nu, diferențele bărbat-femeie au fost teoretizate, înscrise în cărțile fundamentale ale diferitelor religii și astfel perpetuate, cum se întâmplă, de exemplu, în concepția iudaico-creștină, unde rolul dominant al bărbatului este decretat ca o axiomă. Supunerea femeii față de bărbat este mult mai drastică în fundamentalismul islamic. Revenind
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a doua, în partea centrală a discursului, iar ultima, în partea de încheiere a discursului. Obiectivul mai general al discursului retoric era triplu: să instruiască (docere), să pună în mișcare (movere) și să placă sau să delecteze (delectare). Cicero a teoretizat cele cinci canoane ale retoricii: invenția (crearea argumentelor și dovezilor pentru susținerea unui punct de vede, a unei teze), dispoziția (aranjarea sau ordonarea argumentelor pentru obținerea unui efect maxim), elocuția (folosirea unui limbaj și a unor figuri de stil care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
măcar o disciplină cvasi-științifică, deci una care poate folosi metode științifice de cercetare. Până la urmă, după discuții îndelungate și anevoioase, se ajunge la consensul că retorica poate fi cercetată științific, dar cu metode calitative, sau calitativ-critice. Aplicând rezultatele obținute și teoretizate de autori ca Wichelns și numeroși alții care au venit ulterior în acest domeniu de cercetare, la domeniul comunicării interculturale, doamna Georgina Oana Gabor își formulează mai exact obiectivul demersului său, anume acela de a-și valorifica dubla experiență culturală
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
făcea Wight, la "insuficiența" teoriei internaționale. După cum o va arăta acest volum, acum există multe domenii ale teoriei internaționale, dintre care multe nu sunt constrânse de problema supraviețuirii statului sau de absența aparentă a unui vocabular cu ajutorul căruia să se teoretizeze politica globală. Cum a survenit această schimbare, și unde plasează ea discuțiile mai vechi despre posibilitatea sau imposibilitatea progresului în relațiile internaționale? Putem începe să răspundem acestor întrebări observând că anii '60 și '70 au fost martorii unei dezvoltări rapide
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai bun caz, "variabile intermediare", de la care se poate aștepta să aibă efecte independente doar în chestiuni minore, îndepărtate de lupta pentru putere. (O interesantă și puțin explorată alternativă este reprezentată de încercarea lui Schweller și Priess 1997 de a teoretiza instituțiile din interiorul perspectivei realiste). Realiștii sunt ceva mai puțin reticenți în a vorbi despre identități deși, de obicei, nu o fac în mod intenționat. Este cel mai evident în distincția realistă clasică dintre puterile de status quo și cele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asupra teoriei, pe care el le-a numit teoria "tradițională" și cea "critică". Concepțiile tradiționale asupra teoriei înfățișează teoreticianul la distanță față de obiectul analizei. Prin analogie cu științele naturale, acestea pretind că subiectul și obiectul trebuie strict separate pentru a teoretiza așa cum trebuie. Concepțiile tradiționale asupra teoriei presupun că există o lume exterioară "acolo", care poate fi studiată, și că un subiect cercetător poate studia această lume într-o manieră echilibrată și obiectivă, detașându-se de lumea pe care o cercetează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurilor predominante ale ordinii mondiale și a inegalităților de putere și avuție care însoțesc aceste structuri. Principalul punct pe care Cox dorește să-l evidențieze despre teoria orientată către rezolvarea problemelor este că, nereflectând la apriorismul cadrului inițial în interiorul căruia teoretizează, are tendința de a acționa în favoarea priorităților ideologice predominante. În ciuda pretențiilor sale de neutralitate axiologică, teoria orientată către rezolvarea problemelor este din plin "legată de valori, în virtutea faptului că acceptă implicit ordinea predominantă ca bază a sa" (Cox 1981: 130
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
participant critic-reflexiv". Prin adoptarea acestor atitudini reflexive, teoria critică este mai degrabă o încercare metateoretică de a examina cum sunt situate teoriile în ordinile sociale și politice predominante, cum afectează această situare teoretizarea, și, cel mai important, posibilitățile de a teoretiza într-o manieră care contestă nedreptățile și inegalitățile întipărite în ordinea mondială existentă. Relația teoriei critice cu ordinea predominantă trebuie să fie explicată cu grijă. Deși refuză să ia ordinea predominantă așa cum o găsește, teoria critică nu o ignoră pur
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de stat, sunt văzute ca fiind secundare în raport cu studiile masculine despre război și conflict în Relațiile Internaționale, datorită asocierii lor cu conceptul de politică internă "soft" (a se citi: feminină). Ca rezultat, cercetătorii neorealiști și cei neoliberali din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de empirism, din moment ce teoreticienii feminiști
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
revenire la normal, femeile primind un rol subordonat. După cum observa Cynthia Enloe (1989:131) "statele depind de anumite construcții ale sferei interne și celei private pentru a promova relații mai bune la nivel public/ internațional". În ciuda eforturilor feministe de a teoretiza relațiile dintre gen, politica internă și politica internațională, nivelurile de analiză convenționale din Relațiile Internaționale le mistifică, tratând individul, statul și sistemul interna-țional ca unități analitice distincte. Această schemă teoretică a devenit "cea mai influentă cale de a clasifica explicațiile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
agende normative pentru schimbare globală. Toate teoriile feministe sunt normative, în sensul că ne determină să punem la îndoială anumite sensuri și interpretări din teoria Relațiilor Internaționale" (Sylvester 2002: 248). Feminiștii sunt în mod conștient expliciți cu privire la poziția de pe care teoretizează, modul cum intră în câmpul Relațiilor Internaționale și modul cum abordează cercetarea. Contextul social și politic, precum și subiectivitatea, sunt privite drept parte a explicației teoretice. Feminismul empiric și analiza de gen sunt contribuții importante, dar reprezintă numai punctele de plecare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
complexe a oprimării, precum și a faptului că femeile rămân agenți, chiar și în situații de coerciție fizică sau de alte forme, mai pronunțat structurale, de violență. Feminismul normativ recunoaște că nu există un "punct înalt" feminist din care să fie teoretizate Relațiile Internaționale. Spre exemplu, Christine Sylvester (1994a: 12) susține că "toate locurile în care vorbești și acționezi ca femeie sunt problematice", pentru că sunt construite social și istoric și exclud alte identități. Practic, Sylvester renunță la poziția feministă potrivit căreia experiența
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să le cunoască și să vorbească despre ele. Acesta este și cazul bibliotecarului din Omul fără Însușiri, personaj secundar al romanului, dar esențial În ceea ce ne privește prin radicalitatea poziției sale și prin curajul cu care nu ezită să o teoretizeze. Acțiunea romanului lui Musil se petrece la Începutul secolului trecut, Într-o țară numită Cacania, transpunere umoristică a Imperiului Austro-Ungar. O mișcare patriotică, „Acțiunea Paralelă”, s-a fondat În jurul ideii de a profita de apropiata aniversare a Împăratului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
oriunde dorim; vitalitatea ei nu depinde de ceea ce e Înainte și, Într-un fel, de iluzia dobândită; ea ține de ceea ce am putea numi activitatea proprie a țesăturii Înseși a textului său. Lovitura de geniu a lui Valéry este că teoretizează practica sa de lectură, arătând că ea e reclamată de autorul pe care Înțelege să nu-l citească și că faptul că se abține să-l citească e pe deasupra cel mai potrivit compliment pe care poate să i-l facă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fundamentale ale neomodernismului literar, axat și el pe limbaj, văzut drept factor al descompunerii, al compunerii și al recompunerii. Acest al treilea capitol, constituind cel de-al treilea obiectiv al studiului, capătă valoare prin conținutul său analitic, în care problematica teoretizată în primele două capitole se încearcă a fi aplicată, printr-un studiu stilistic asupra poeziei Anei Blandiana: Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției: Deconstrucție și canon la Ana Blandiana, Etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (Metafore succesive, metafore deschise
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu modul a ceea ce trebuie comunicat prin poezie, accentuând astfel ideea necomunicării în mod obligatoriu a ceva prin artă, ci glorificând privilegiul artei de a exista ca să existe, de a comunica pentru a se comunica. Definiția pe care autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se Înțeleagă bine care este contradicția internă majoră a literaturii, cea dintre „forma necesară și conținutul indiferent” sau, altfel spus, și adus Într-un registru lingvistic, a arbitrariului stilului. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează - vezi cazul dirijorului și compozitorului Pierre Boulez. Există, la sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori neînregimentați ca Marguerite Yourcenar, Michel Tournier, Julien Gracq sau Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
beckettiană, dar cu lecția ei Învățată, la adăpost de inocența vechii litertaturi romantice, ea continuă totuși să exprime modestie. Nu se mai smerește, dar Încarcă să se impună tocmai prin mimalismul ei, să-și impună personajele ca mini-eroi. Vidul social teoretizat de Lipovetsky a fost, În lipsă de altceva, tematizat el Însuși În operele „literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Din munții Apuseni la Seghedin". Începând cu volumul " Materia și visele", poetul este mai preocupat de arta lui poetică, nu numai ca subiect al poeziei, ci și ca o nevoie interioară; parcă un orgoliu profesional îl face să nu mai teoretizeze în metafore cum să scrie și ce să scrie, și pe fondul unei sensibilități lirice, al unei structuri solare statornice, se va întoarce la valorile depozitate cândva în "Cântece de pierzanie". Poetul devine reflexiv, poet al metamorfozelor firii, un cântăreț
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie că era lesbiană, chiar dacă o lesbiană octogenară, a fost cea mai îndepărtată intenție din mintea ei. Presiunile exercitate de SIDA au scos la lumină sexualitatea feminină și masculină. Deschiderea rezultată a pus capăt tăcerii femeilor în istorie, despre care teoretizase Yourcenar. Niciodată de acum încolo nu vor mai tăcea femeile. Era prea târziu pentru Yourcenar. Ea, care nu răspunsese în fața nimănui la locul de muncă și a cărei mândrie figura pe locul doi după caracterul secretos din chimia ei emoțională
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai bune texte ale volumului, în care meditația despre calitatea unui timp, de altfel punctul centrifugal al întregii lirici scrise de "teutonul român" Michael Astner, câștigă și în calitate estetică. Succesiunea uneori tensionată, abruptă a versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
romane fondate pe ideea de căutare (regăsire) "mistică" a sinelui sau a celuilalt (Natura, ființa iubită...), întemeindu-se pe credință și pe o ordine "poetică" a Lumii ale cărei simboluri pot fi interpretate doar de către cei cu har. Este ceea ce teoretizează un romantic german, Franz von Baader: Întreaga natură este un poem îndrăzneț, al cărui sens, totdeauna același, se manifestă necontenit sub noi aparențe! E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
11) și (12) ea determină doar planul de text al secvenței. Efectul de dominantă explică destul de bine lacunele tipologiilor textuale, preocupate doar de efectul global. Este mult mai important să se observe prezența propozițiilor eterogene și mai ales să se teoretizeze diferența dintre simpla prezență a micropropozițiilor și secvența completă. La fel ca și în următorul text de prezentare a unui fapt divers: (14) El se îndepărtează în noapte. Se aude un foc de armă. Gary Hemming s-a sinucis. Se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]