1,090 matches
-
de sentimente care s-ar exprima în judecăți de valoare identice. Această "comuniune" dintre critic și publicul său, extinsă la nivelul reflecției asupra consecințelor cotidiene ale artei, devine un criteriu important în deciziile cu privire la funcționalitatea procesului critic de evaluare și teoretizare a practicilor artistice contemporane. Funcționând în direcția depășirii comentariului de clarificare și autonomizare a experienței estetice, provocate prin conștientizarea producerii relației estetice dintre obiectul și percepția estetică, critica de artă, care dezvoltă o relație specifică atât cu obiectul de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
definit arta prin opoziție directă cu pictura și sculptura abstractă care i-a precedat. Recunoscând influența pe care a avut-o Greenberg asupra sa în anii '60, Fried susține că în 1966 nu s-a mai putut lăsa convins de teoretizările cu privire la modernism (mai ales așa cum au fost ele prezentate în Modernist Painting și After Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
consumul acesteia.165 A face istoria artei conceptuale presupune clarificarea unei largi game de poziții adesea conflictuale și a unor tipuri de investigații ale vremii, care se exclud reciproc. Aceasta este atitudinea criticului Benjamin H. D. Buchloh, care propune o teoretizare a dialecticii relației dintre arta conceptuală ce presupune proiectul celei mai riguroase eliminări a vizualității și a definițiilor tradiționale ale reprezentării și manifestările artistice ale anilor '80 ce ar fi încercat o restaurare violentă a formelor artistice și a procedurilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă, fiind publicate în cataloage ori expuse în galerii, editate în reviste de specialitate sau ziare ori afișate pe panourile stradale. Odată cu schimbările care au loc în câmpul practicii artei contemporane se produce și o reorientare a interesului de la teoretizarea câmpului cunoașterii estetice la construirea unei problematici practice a criticismului. Această (in)formare critică a studiilor vizuale contemporane în practica teoriilor artei conceptuale este o încercare de eliberare de sub dictatura vulgatei estetice printr-o înțelegere a artei deschisă la texte
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culturii monolitice în favoarea unei abordări particulare, periferice, autocritice a expresiilor culturale mixte. La rândul ei, critica de artă și-a modificat scopul și metodologiile în funcție de transformarea producțiilor, practicilor și reprezentărilor artistice, trecând prin faza autoreflexivă și culminând cu stadiul (auto)teoretizării care nu doar proiectează instrumentalizarea semnificațiilor lucrărilor abordate dar și construiește noi modalități de concepere a practicii critice. Cât privește arta critică, care depășește problematica ridicată de teoria estetică prin investigarea artistică a motivațiilor sociale, politice, economice (etc.) a criticii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
date și forme generice, ci mai curând să investigheze procesele și aparatele care îl controlează 228, tot astfel teoreticianul nu ar trebui să-și aproprie și să monteze diferite alte teorii pentru a indica o anumită stare de fapt a teoretizării actuale, ci ar trebui să reelaboreze condițiile exercitării unui alt tip de discurs critic care să discrimineze cu acuratețe elementele de semiotică, poetică, retorică și politică articulate în operele de artă contemporană și, eventual, să revigoreze prin exemplul său tehnic
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
discurs critic care să discrimineze cu acuratețe elementele de semiotică, poetică, retorică și politică articulate în operele de artă contemporană și, eventual, să revigoreze prin exemplul său tehnic și euristic practica artistică actuală. Un exemplu concret al acestui tip de teoretizare angajată în stabilirea unei relații directe cu practica artistică îl oferă Linda Weintraub, potrivit căreia un artist ar trebui să-și pună întrebări de genul "de ce sunt un artist?", "cine este publicul meu?", "cum pot comunica cu acest public?" și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se desfășoară după două principii de conduită teoretică: pe de o parte s-ar putea vorbi despre un principiu al co-habitării teoriilor clasice cu cele postmoderne, care ar presupune asumarea realismului politic de a accepta coexistența puterii tendințelor dominante de teoretizare a artei cu opoziția tendințelor alternative de studiere a câmpului artistic, iar pe de altă parte poate fi pus în discuție principiul de-localizării, prin care o teorie nouă își asumă rolul nomadic de a investiga diferitele aspecte ale câmpului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
colective de lucru care evită estetizarea practicilor în favoarea producției culturale cu efecte sociale și politice. Această creștere a interesului pentru activități artistice colective, colaborative și direct angajate în țesutul social a intrat, în cele din urmă, în vizorul criticii și teoretizării artei recente, cu rezultate oarecum contradictorii. De pildă, într-un articol despre "turnura socială" în practicile artistice colaborative, Claire Bishop 257 susține că interesul pentru aceste activități s-ar datora pe de o parte profilului lor cvasi-comercial (foarte puține dintre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
discursului teoretic cu privire la practicile, producțiile și reprezentările artei recente. Interesul pentru discursul observațional și reflexiv al criticii culturale, pentru modalitățile de apel ale criticii de artă și pentru răspunsul practic al artei critice au (in)format unul din tipurile de teoretizare posibile ale câmpului de investigație care subîntinde studiile vizuale contemporane. Situația actuală a culturii, a artei și a criticii reclamă și permite o deschidere a viziunii teoretice dincolo de canoanele abordării strict estetice a experiențelor culturii și artei contemporane. De pildă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ale câmpului de investigație care subîntinde studiile vizuale contemporane. Situația actuală a culturii, a artei și a criticii reclamă și permite o deschidere a viziunii teoretice dincolo de canoanele abordării strict estetice a experiențelor culturii și artei contemporane. De pildă, odată cu teoretizarea fenomenului de-materializării obiectului artistic s-ar putea vorbi despre consecința de-esteticizării experienței artistice. În ceea ce privește evaluarea studiului teoriei postestetice, s-ar putea lua în considerare activarea unei duble consecințe, pe de o parte în raport cu dezvoltarea teoriei critice a artei, iar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practicilor discursive ale teoriei critice a artei și posibilitatea revizitării critice a educației artistice din perspectiva înțelegerii sale ca (inter)mediere edificatoare, formează un cadru de referință și apreciere a judecării și aplicării studiilor vizuale contemporane în raport cu transformările postmoderne ale teoretizării și educării ca răspunsuri culturale critice la situația actuală a producției și comunicării vizuale. Referințe bibliografice (articole • cărți și cataloage • website-uri) Articole: Svetlana Alpers; Emily Apter; Carol Armstrong; Susan Buck-Morss; Tom Conley; Jonathan Crary; Thomas Crow; Tom Gunning; Michael Ann
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de problema schimbării din relațiile internaționale într-un mod pe care nu-l poate realiza nici constructivismul idealist (cu viziunea sa asupra moralității politice), nici realismul materialist-pozitivist (care o desconsideră). Astfel, un constructivism realist ar putea umple un gol în teoretizarea relațiilor internaționale între teoriile dominante și cele critice. Ar putea face acest lucru adoptând accentul pus pe putere în majoritatea teoriilor critice, fără negativismul inerent proiectului emancipator al acestor teorii. Constructivismul realist ar putea face acest lucru și incluzând în
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
celelalte structuri, dar este mult mai puțin înțeleasă. Autoarea afirmă că structura de cunoaștere determină ce cunoștințe se descoperă, cum sunt înmagazinate, cine le transmite, prin ce mijloace, în ce condiții și propune o metodă de cercetare în spiritul acestei teoretizări.67 1.1.2 Epistemologia Deși constructiviștii împărtășesc aceleași asumpții ontologice privind constituirea reciprocă agent-structură, nu toți cercetătorii acordă aceeași greutate structurii sau agentului. Cu toții vorbesc despre interpretare, însă folosesc limbajul în diverse feluri. Unii încearcă să găsească explicații cauzale
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mai mulți teoreticieni și practicieni ai relațiilor internaționale se bazează pe instrumentele conceptuale ale constructivismului, mai ales pe îndepărtarea acestuia de ideile convenționale privind cauzalitatea și teoria empirică atunci când abordează politica și securitatea internațională.160 Este recunoscută contribuția constructiviștilor la teoretizarea securității și a relațiilor internaționale din perspectiva problematizării pretențiilor de cunoaștere teoretică. Dintre acestea, cel mai atent analizate și violent atacate sunt afirmațiile care îi atribuie statului monopolul violenței legitime. Valoarea adăugată a constructivismului, ca mod de înțelegere a securității
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prezentarea printr-o critică a modului în care este înțeles Sinele în cadrul disciplinei relațiilor internaționale, care a preluat necritic acest concept din psihologie. Soluția propusă de Jacques Lacan 267, aceea de 'subiect discursiv' (speaking subject) oferă o bază non-esențialistă pentru teoretizarea identității care a fost trecută cu vedere. Autoarea face distincția între poziționarea subiectului (subject-positions) și subiectivități. Distincția este crucială pentru că permite abordării prin discurs să fie aplicată diverselor nivele de analiză, de la nivelul individual la nivelul statal. Discursul oferă un
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
privind sistemul internațional elaborate de Alexander Wendt și Rodney Bruce Hall, autori care apelează la noțiunea de identitate, respectiv de identitate colectivă, în susținerea argumentului lor. 2.2.1. Alexander Wendt În conceptualizarea sistemului internațional, Alexander Wendt se delimitează de teoretizarea pe care Kenneth Waltz o propune, nefiind de acord cu raționalismul, materialismul și individualismul caracteristice neorealismului. După cum a argumentat Alexander Wendt, factorii materiali nu pot fi analizați fără a se lua în considerare structurile sociale prin care li se conferă
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
funcționale este trăsătura definitorie a ierarhiilor, în timp ce sistemele anarhice sunt caracterizate de lipsa diviziunii muncii. Deși puterea este prezentă atât în ierarhii, cât și în anarhii, ea acționează diferit.284 Principala critică adusă de Wendt lui Waltz constă în slaba teoretizare a sistemului internațional. Wendt vede această inabilitate a lui Waltz ca pe un produs al supozițiilor sale metodologice, în special al insistenței sale că trebuie făcută o distincție clară între structura sistemului și structura părților constitutive. Metodologia lui Waltz consideră
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Cazul conflictului etnic ca și categorie a violenței politice este adesea o variație a asumpțiilor care se fac cu privire la războiul interstatal: fie se substituie grupul etnic statului ca actor sau se privește grupul etnic ca luptând împotriva controlului instituției statale. Teoretizarea și analiza conflictului etnic are loc în limitele logicii statiste, chiar și atunci când, ca în cazul genocidului, statul este făptașul. O distincție între violențele comise de hutu, naziști sau bosniaci și crimele rasiale este că primele implică statul ca făptuitor
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe care demersul esențial care-i stă la bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată de Fericitul Augustin cu al său "redi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
formativ sistematic al unei veșnice condiții a comuniunii sociale, al unei interacțiuni care cultivă determinația esențială doar cu scopul desăvârșirii de sine (corolar pragmatic al unei filosofii democratice moderne a individualității). Unei viziuni a aneantizării de tip existențial, corespondentă unei teoretizări a stării "căzute" a omului contemporan (care îmbracă multe înfățișări doctrinare), i se opune în contrapartidă interpretativă o concepție a triumfului experienței de autocunoaștere și auto-construcție care face din profilul individual una dintre cele mai stabile produse ale educației și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
face aici, în chip paradoxal, decât să întărească un adevăr eternizat în limbaj axiologic de către Tudor Vianu, după care "toate valorile morale sunt valori personale... [deoarece] persoana, nu fapta ei, este suportul valorilor morale"49. Acest adevăr reafirmă subiectivitatea în detrimentul teoretizării primatului aparent fundamentat de realitate al rețelei obiective pragmatice și reconferă demnitatea originară a lui "a fi", parcă în contrast cu o inflație a semnificațiilor adaptative axate pe eficiența pur relațională. Doar pornind de la sine însuși și de la edificiul personal, omul poate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
constă în cunoașterea generalului, iar activitatea practică și rezultatul ei au loc întotdeauna în domeniul individualului"63. Această activitate rămâne în domeniul strict al aplicativului post-epistemologic (sau extra-epistemologic) și circumscrie grupul îndeletnicirilor care îl presupun, în psihologie mergându-se până la teoretizarea unor tipuri diferite de inteligență (specifice fiecare tipului de preocupare căruia i se dedică). Se omite în argumentarea vianescă a acestui model de valori teoretice însăși poarta concretă de acces către starea privilegiată a descoperitorului în știință. Se uită că
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mare parte "virgin". Mulți doctoranzi s-au îndreptat către el în ultimii 20 de ani. Deși numărul posturilor universitare rămâne relativ mic, iar fosta Uniune Sovietică și Europă de Est nu se situează printre priorități din punct de vedere al teoretizărilor antropologice, aș spune că, în termeni de carieră, există totuși mai mult loc pentru această specializare în antropologie comparativ cu alte domenii, cum ar fi științele politice, economia sau sociologia. Întrebarea dacă încă "rentează" să studiezi această regiune ar avea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
tot felul de dantele, broderii, pedanterii. Ca un deliciu suprem al fantasmelor de budoar, după ce parcurgi cartea, îți dai seama brusc că textul cel mai bun antologat nu are nici o legătură cu erotismul de vreun fel. O lecție de viață. Teoretizările exploziei de „vulgar“ după 1990 se produc încă. Dezinhibarea scriitorului român s-ar fi produs brusc, violent, cu nepricepere și brutalitate adolescentină. E o mică fărâmă de adevăr, dar mult erotism plutea și în romanele generațiilor anterevoluționare. Ce e trist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]