KorAP: Find »[drukola/base=terminologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...226 >

5,641 matches

Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765

n1/003370ar.pdf. LADMIRAL, Jean-René, " Traduire, c'est-à-dire... Phénoménologie d'un concept pluriel ", în Meta : journal des traducteurs/Meta: Translators' Journal, vol. 40, no. 3, 1995, p. 409-420. LADMIRAL, Jean-René, " À partir de Georges Mounin. Esquisse archéologique ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 8, no. 1, 1995, p. 35-64, consulté le 2 octobre 2011, URL: http://www.erudit.org/revue/TTR/1995/v8/n1/037196ar.pdf. LADMIRAL, Jean-René, " Dichotomies traductologiques ", în La linguistique, no. 1/2004, 40, p. 25-50. LADIRAL, Jean-René

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
vol. 2, no. 1, 1989, p.75-88, consulté le 2 novembre 2011, URL : http://id.erudit.org/revue/ttr/1989/v2/n1/037034ar.pdf. NOUSS, Alexis, " Dans la ruine de Babel : poésie et traduction chez Paul Celan ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 9, no. 1, 1996, p. 15-54, URL : http://www.erudit.org/revue/TTR/1996/v9/n1/037237ar.pdf. NOUSS, Alexis, " Babel : avânt, après ", în TTR, vol. 3, no. 2, 1990, p. 53-70, consulté le 12 octobre 2011, URL

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
et Paratraduction, Programme doctoral en ligne de l'université de Vigo, consulté le 10 juin 2011, URL: http://webs.uvigo.es/jyuste/docu/publicaciones/Peeters/Peeters Sociolinguistique-et-Sociologie Traduction-et-Paratraduction.pdf. PERGNIER, Maurice, " La traduction comme exégèse : le cas de la poésie ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 159-172, consulté le 3 avril 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037377ar.pdf. PETRESCU, Camelia, " Pentru o poetica a traducerii ", p. 257-260, consulté le 14 janvier 2011, URL

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
univ-lyon2.fr/crtt/IMG/pdf/Nouss.pdf. RASTIER, François, " La traduction : interprétation et genèse du sens ", consulté le 10 mai 2011, URL : http://www.revue-texto.net/Lettre/Rastier Traduction.pdf. VIGNEAULT, Érik, " Herméneutique et traduction poétique : quelques remarques ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 173-188, consulté le 2 février 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037378ar.pdf. WILHELM, Jane Elisabeth, " Herméneutique et traduction : la question de l'"appropriation" ou le rapport du

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
Ballard, De Cicéron à Benjamin. Traducteurs, traductions, réflexions, op. cît., p. 139. 29 V. François Ost, Traduire. Défense et illustration du multilinguisme, op. cît., p. 119. 30 V. Jean-René Ladmiral, " À partir de Georges Mounin. Esquisse archéologique ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 8, no. 1, 1995, p. 44, consulté le 2 octobre 2011,URL : http://www.erudit.org/revue/TTR/1995/v8/n1/037196ar.pdf: " [...] la traduction peut être l'acte de naissance d'une langue, comme on voit pour

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
se mette, la traduction peut ainsi être indirectement fondatrice d'identité, d'identité linguistique, mais aussi d'identité naționale, voire d'identité religieuse. " C'est nous qui soulignons. V. aussi Jean-René Ladmiral, " Pour une théologie de la traduction ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, III (2) (2e semestre 1990), p. 121-138, consulté le 2 avril 2010, URL : http://www.erudit.org/revue/TTR/1990/v3/n2/037073ar.pdf. 31 V. Michel Ballard, De Cicéron à Benjamin. Traducteurs, traductions, réflexions, op. cît. Eugène Nida

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
Lungu-Badea, " Le contenu extralinguistique, un handicap à la traduction ? ", în Études de traductologie, op. cît., p. 71. C'est nous qui soulignons. 265 Paul Bandia, " Le concept bermanien de l'"Étranger" dans le prisme de la traduction postcoloniale ", în TTR : Traduction, terminologie, rédaction, vol. 14, no. 2, 2001, p. 136, consulté le 10 avril 2011, URL : http://id.erudit.org/iderudit/000572ar. 266 V. Georgiana Lungu-Badea, " La problématique du transfert culturel ", în op. cît., p. 1. 267 D'après Eugène Ionesco, Exercices

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
un autre grand Poète. " V. Raoul Parme, Poésie et traduction, Milan, 1984, Archives de la Bibliothèque Naționale de France, p. 4 et 32. 568 V. Alexis Nouss, " Dans la ruine de Babel : poésie et traduction chez Paul Celan ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 9, no. 1, 1996, p. 19, URL : http://www.erudit.org/revue/TTR/1996/v9/n1/037237ar.pdf: " Un des plus grands poètes du siècle, îl [Paul Celan] en est sans doute aussi l'un des plus grands

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
ne s'en șont pas aperçus, l'alternance du pan-pan sur la joue du métricien métronome... Allez leș métriciens, îl vous suffit d'un poème pour perdre pied... " 684 Idem, p. 131. C'est nous qui soulignons. 685 La terminologie émane de Mathilde Vischer. V. Mathilde Vischer, La traduction, du style vers la poétique : Philippe Jaccottet et Fabio Pusterla en dialogue, op. cît., p. 34-35. 686 Alexandre Eyries, " Henri Meschonnic ou la saveur de l'écoute ", în Le rêve et

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
philologica.../40.doc. 733 Michel Deguy, " Dante ", în Revue de poésie, no. 70, janvier 1966, p. 4. 734 L'exégèse est une étape essentielle de la traduction. V. Maurice Pergnier, " La traduction comme exégèse : le cas de la poésie ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 161, consulté le 3 avril 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037377ar.pdf : " Toute traduction [...] livre, non le sens du poème [...], mais l'exégèse et l'interprétation qu

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
herméneuien. " C'est nous qui soulignons. 743 Efim Etkind, Un Art en crise : essai de poétique de la traduction poétique, op. cît., p. 255. C'est nous qui soulignons. 744 Érik Vigneault, " Herméneutique et traduction poétique : quelques remarques ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 181, consulté le 2 février 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037378ar.pdf. 745 Idem, p. 187. C'est nous qui soulignons. 746 L'expression émane de Mathilde

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
același cu semnul minus din matematică. Par conséquent, le vers n'est pas formé par une seule proposition, partagée en deux par le tiret, mais par deux propositions, entre lesquelles le tiret institue un espace blanc qui est, dans la terminologie de Blaga, le lieu du mystère, de la minus-connaissance, puisque le tiret est identique au signe minus des mathématiques. " Notre traduction.) V. aussi Idem, p. 139 : " [...] semnul de pauză desemnează locul și timpul unui salt al spiritului de la metaforă plasticizanta la

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
La littérarité est définie par Jakobson comme " ce qui fait d'une œuvre donnée une œuvre littéraire ". V. Român Jakobson, Questions de poétique, op.cit., p. 124. 1589 Paul Bensimon, " Figure, figuralité, dé-figuration, sur-figuration : aspects de la traduction poétique ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, volume 12, no. 1, 1999, p. 57, consulté le 12 septembre 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n1/037353ar.pdf (leș mots soulignés șont de l'auteur). 1590 Le concept de poéticité est vu par

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

român care a abordat integral studiul creștinismului daco-roman într-o lucrare temeinică a fost Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (1911). Examinând critic informațiile deținute, el a ajuns la concluzii importante privitoare la originea, vechimea, caracterul general și terminologia creștină. Pârvan susținea că începuturile creștinismului în Dacia romană datează din secolele II-III, noua religie fiind adusă aici de orientali, militari și civili. Dar creștinismul s-a generalizat în Dacia, în timpul lui Constantin (306-337), în prima jumătate a secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la concluzia importantă că religia păgână a strămoșilor noștri, anterioară creștinării, n-a putut fi învinsă de noua religie, ba, mai mult, o bună parte din credințele și tradițiile (eresurile) populare vechi au dăinuit și mai departe în creștinism. În terminologia sa romană, creștinismul nostru ne dovedește faptul că acesta nu este atât originar daco-roman, cât mai ales de sorginte misionară, consideră Pârvan, răspândit cu repeziciune, în scurtă vreme, la o epocă dată. Misionarii latini ai daco-romanilor veneau din sud, orientarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Relațiile Daciei romane se desfășurau cu Moesia superioară, Panonia și Dalmația, nu cu Moesia Inferioară și Sciția Mică, deci cu Apusul nu cu Răsăritul. Singurul izvor mai sigur, crede Pârvan, pe care putem clădi istoria creștinismului daco-roman, este limba noastră, terminologia creștină. Doar studiul istoric comparativ al terminologiei noastre latine creștine ne poate ajuta în sensul acesta. Să examinăm acești termeni creștini fundamentali în credința noastră. Cuvântul specific creștin, folosit de toate popoarele romanice, ecclesia (gr.) lipsește din limba română acest

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
superioară, Panonia și Dalmația, nu cu Moesia Inferioară și Sciția Mică, deci cu Apusul nu cu Răsăritul. Singurul izvor mai sigur, crede Pârvan, pe care putem clădi istoria creștinismului daco-roman, este limba noastră, terminologia creștină. Doar studiul istoric comparativ al terminologiei noastre latine creștine ne poate ajuta în sensul acesta. Să examinăm acești termeni creștini fundamentali în credința noastră. Cuvântul specific creștin, folosit de toate popoarele romanice, ecclesia (gr.) lipsește din limba română acest termen este cel mai vechi cuvânt creștin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de Dumnezeu îmbracă aspecte particulare în spiritualitatea românească, iar L. Blaga se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță a fertilității" ? O dată cu dezvoltarea cultului martirilor, printre ruralii nord-dunăreni, după 350, se generalizează termenul sânt din latinul sanctus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se-ntreba: "Nu devine Maica Domnului uneori o zeiță a fertilității" ? O dată cu dezvoltarea cultului martirilor, printre ruralii nord-dunăreni, după 350, se generalizează termenul sânt din latinul sanctus. Sunt și alte vocabule specifice universului spiritual păgân care au contribuit la închegarea terminologiei creștine românești, în teritoriile Moesiei Inferior (Dobrogea) și Dacia: monumentum mormânt, tacere a tăcea, comendare -a comânda, basilica -biserică, Domine Deus Dumnezeu. Concluzie: începuturile creștinismului popular românesc datează încă din perioada preconstantiniană.16 Martiri creștini la Dunărea de Jos Religie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la cuvântul "Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza creștinismului popular al românilor. Creștinii de la sud și est de Carpați nu abandonaseră complet

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aducea și a pășit în biserică, aducând cu sine în fața altarelor și riturile sale preistorice.54 Panaitescu are o viziune idilică despre implantarea creștinismului în rândul locuitorilor din nordul Dunării. Însă Pârvan, la obiect și cu luciditate, ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică violența luptei între păgânism și creștinism la noi, în Dacia, precum zână, zănatic, drac. Acești termeni denotă că, dimpotrivă, a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să întâmpine împotrivirea adepților vechilor credințe păgâne. Același istoric, Pârvan, susține fără echivoc faptul că păgânismul n-a putut fi învins de creștinism, ba mai mult, numeroase credințe și practici vechi populare au dăinuit și mai departe în noua religie. Terminologia creștină în limba latină Religia creștină s-a răspândit în nordul Dunării în limba latină. Întreg vocabularul creștinismului este la noi (românii), latin, susține și Iorga, cu exemple bogat ilustrate. Noua religie are un simbol, crucea (crux), o lege (lex

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la calendar, îngerii (angelus)-latin, dascăl și călugăr (grecesc), Bobotează, Bunavestire ș.a. 55 Acestea sunt considerațiile lui Iorga, dar aspectul acesta este mai complex și mai bogat în același timp. Caracterul latin al creștinismului antic (daco-roman) este ilustrat și de terminologia folosită, care exprimă, în limba română, noțiunile fundamentale ale noii credințe. Acești termeni, unii dintre ei prezenți și în păgânism, au apărut și s-au fixat în latina populară, din secolele IV-V, vorbită în Dacia post-romană, păstrându-se până

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
limba română, noțiunile fundamentale ale noii credințe. Acești termeni, unii dintre ei prezenți și în păgânism, au apărut și s-au fixat în latina populară, din secolele IV-V, vorbită în Dacia post-romană, păstrându-se până astăzi în limba română. Terminologia creștină în română aruncă o lumină clară asupra originilor creștinismului nostru. Noțiunile de temelie ale creștinismului sunt redate, în limba română, prin cuvinte de origine latină. Acești termeni fundamentali sunt (îi reluăm parțial): Dumnezeu (dominus deus), creștin (christianus), cruce (crux

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dumnezeu (dominus deus), creștin (christianus), cruce (crux), lege-credință (lex), biserică (basilica), a boteza (baptisare), înger (angelus), sânt (sanctus), păgân (paganus), a cumineca (comunicare), rugăciune (rogatio), sărbătoare (dies servatoria), mormânt (monumentum), Crăciun (creatio, calatione), Paști (Paschae). Cel mai însemnat cuvânt al terminologiei creștine latine este numele Paștilor, sărbătoarea fundamentală a noii credințe. Acest cuvânt derivat din forma latină este dovada hotărâtoare (decisivă) a nașterii creștinismului, în nordul Dunării, înainte de venirea slavilor, sfârșitul secolului VI-începutul secolului VII. Un alt termen semnificativ este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]