1,130 matches
-
de fapt român, ci un pârlit de alogen. Vezi bine, un român nu ar fi putut comite împotriva românilor ceea ce a comis Nea Ceașcă. Dacă am lua în serios o asemenea școală de gândire dar am ține și socoteala tuturor ticăloșiilor care au pus bazele „României profunde” de astăzi, am ajunge la concluzia că românii nu sunt români, ci o adunătură de alogeni. Unul din spectacolele halucinante ale zilei este înfruntarea dintre vânătorii de oameni folosind lămpi cu halogen și vânătorii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în 1956? Indolentă și insolentă, magnific de senzuală și indecentă când dansează, desculță și cu părul desfăcut, Eva lui Vadim face ecranul să explodeze. Această nouă Evă șochează Vaticanul, care în 1958, cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale infernului, ale diavolului, ale desfrânării"175 printr-o fotografie înfățișând acest celebru dans dezlănțuit. În aceeași măsură însă, ea cristalizează tainicele aspirații ale unei generații întregi. Ea prefigurează și întruchipează un nou ideal privind femeia și iubirea, rămas
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că Cineva a dorit să-i doneze În Bărăgan 500 hectare de pământ de mână Întâi. Cu mare demnitate a vrut să le accepte dar În același timp a refuzat. Tot din surse sigure știm că Alexandru Tăcu, În vremurile ticăloșiei staliniste, s-a Împotrivit și a fost trimis la Canalul Dunărea Marea Neagră. Din această nenorocire nu a făcut și nici nu face caz. Mereu se reîntoarce pe malurile Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ce am gândit, ce am fost; bun, generos, sublim, când am fost. Mi-am dezvăluit sufletul așa cum l-ai văzut tu însuți, Ființă eternă. Adună în jurul meu nenumărata mulțime a semenilor mei: să asculte mărturisirile mele, să geamă aflând de ticăloșiile mele, cele prin care am trecut să-i facă să roșească. Fiecare din ei să-și descopere la rândul său inima la picioarele tronului tău, cu aceeași sinceritate; și apoi unul singur să-și spună: Am fost mai bun decât
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mei studenți, numai pe voi vă mai am, numai pentru voi trăiesc!... Ceilalți - dădu din mână a lehamite - v-am mai spus!“... Chiar atunci l-a întrerupt cineva și l-a chemat până afară. S-a întors roșu la față: „Ticăloșii! Ne-au schimbat în ultima clipă amfiteatrul! Chipurile au manifestări cu niște oaspeți din străinătate! Nu-i nimic. Mergem în clădirea de alături!“. Nimeni nu era dispus să dea examen, stând în rândurile din față. Am rupt-o la fugă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
credință/ Cu ochii stinși contemplu tot visu mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii prin încurajarea oamenilor, căci aceștia au profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru ca-nainte,/ Dar vai, ce suflet josnic se-ascunde-n el ! O minte/ Mai limpede ca-n vremuri - cuvântu-i curge lin,/ Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zei ?/ Atuncea piară zeii și cosmosul cu ei ! - III, p. 320), pentru ca mai apoi, după moartea fetei, să proclame absența zeilor dintr-un Olimp plăsmuit (Olimpu-i o minciună/ L-au născocit tiranii și preoții în cor,/ S-acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pregătea de nuntă ? - II 1), se îndoiește de capacitatea profeților de a descifra oracolele (cine ne poate spune că asta e voința zeilor ? - II 2). Animat de setea de dreptate, el refuză să pornească într-o luptă începută printr-o ticăloșie mai gravă decât cea pe care-și propune s-o repare : amară ar fi biruința... asupra lui Paris, nelegiuitul, dacă la temelia ei ar sta o cumplită nedreptate înroșită de sânge (II 1). Acest erou exemplar, gata să-i înfrunte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trimite, parcă, în subtext, la decretul de încurajare a natalității din 1967. Dintre toate episoadele piesei care înfățișează cetatea antică drept sălaș al dictaturii, iar nu al democrației, pregnant e mai cu seamă cel al uceniciei lui Atenus în arta ticăloșiei sub îndrumarea lui Gorgias. După ce a fost îndoctrinat în școală cu lozinci patriotarde (actul I), tânărul îl denunță plin de zel pe Anaharhos fiindcă a spus că în Atena hotărârile sunt luate de nepricepuți (II, p. 106) numărându-se astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
paguba ce i s-ar amenința din desființarea ce s-au poruncit a se face salhanalii aflătoare înlăuntrul periferii târgului” Huși. O jalbă primită prin Eforia orașului Huși „retrogradă”, a cărei aprobare ar fi perpetuat „pentru secoli haosul, mârșăvia și ticăloșia de astăzi”, este adusă la cunoștință la 24 aprilie 1850 de Mihail Kogălniceanu lui Anastasie Panu, director la Departamentul Lucrărilor Publice, aflat în Huși, pentru cercetarea reclamației orășenilor față de măsurile urbanistice luate de el. Unele propuneri sunt considerate viabile de către
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a munci și suporta viața. Fiecare pagină cuprindea o lume de cunoștințe; fiecare cuvânt căutat îmi deschidea orizonturi nebănuite. Uitam că voiam să caut tălmăcirea unui termen; uitam că timpul îmi era măsurat, ca slugă. Uitam de lume și de ticăloșiile ei și alunecam de la un cuvânt la altul, de la o pagină la alta, de la o știință la altă știință, de la un univers de gânduri la alt univers de gânduri, mă îndopam în chip inconștient și nu ajungeam să mă mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Câte femei au murit astfel! — Taci, cavalere! Nu vreau să mai aud asemenea blestemății! Să moară, da, e o necesitate politică, dar nu vreau să-și piardă și sufletul odată cu viața! Nu uita, sunt față bisericească, nu pot accepta asemenea ticăloșie. și nu uita, nici Împăratul n-ar lăsa asemenea faptă necercetată! Fiica lui Zähringer, necinstită și ucisă În pădure ca o șerbă de rând? Ți-ai pierdut mințile? Nu, dacă mă gândesc bine, sunt chiar mulțumit că s-a Întâmplat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spun, mărite stăpâne, m-am ascuns sus În pă tul. Nici n-am răsuflat de teamă să nu mă descopere blestemații! Mai ales că Johannes Îmi trimisese vorbă să fiu cu ochii În patru, fiindcă se pun la cale mari ticăloșii. Dar era vorba de ziua de mâine, așa că m-am mirat că au sosit cu o zi mai devreme. Altfel mi-aș fi ascuns bărdaca de vin să nu mi-o găsească nemernicii! M-am gândit tot timpul că ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă, ca odinioară când culesese rând pe rând mădularele Însângerate din noroi. În minte Îi reve neau iar icoanele cumplite care Îi chinuiseră tinerețea. „Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încărcătoare de rezervă, arma automată și ranița. Apoi, cu aceeași maximă prudență și hotărâre, au purces la cercetarea "obiectivului" din fața lor. În conformitate cu lecțiile de "strategie militară" pe care le primiseră în cadrul ședințelor de instrucție și al îndoctrinării politice privind inimaginabila ticăloșie a acestor "dușmani ai poporului", bogătași și chiaburi, caporalul și-a împărțit "efectivul" în două: unul dintre ei a luat-o în partea stângă, celălalt în partea dreaptă, pentru a depista și a trage cu tot armamentul din dotare împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uitam să-l mut în ritm cu ea. Ce faci, Titi? La ce te uiți? E frumos afară? Cum să uit așa ceva? Eu sunt creștin-ortodox. Pentru păcatele făcute de mine de-a lungul a peste șapte decenii de existență, pentru ticăloșiile înfăptuite cu gândul, cu vorba ori cu fapta știu că n-am nicio șansă de intrare în Rai. Însă, dacă, prin absurd, aș ajunge vreodată să pot arunca o privire în grădina Edenului, n-aș dori să găsesc acolo altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un pas spre mașină, ridicând ambele brațe, sprijinindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al Teatrului Național din Cernăuți. Rușine! Nulitate artistică și ultima expresie a dobitociei e acest parvenit, susținut de cineva din jurul unui minister atotputernic... (nr.66 din 21 februarie 1932). Și tot despre Mișu Fotino la 7 februarie 1932 din cursivul „Ticăloșia de la Teatrul Național”: „Incultul Fotino. Un privilegiat al fustei, un actor bâlbâit, un analfabet, un șmecher în mânuirea fondurilor bănești. Acest pește al favoritismului de la București. Lingușitor, valet de casă, traficant sentimental... El ia adus la Cernăuți pe regizorii Dan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-l poate avea șomerul român, prefăcut în rubinul amantei prostituate în brațele foștilor care se numesc parlamentari, miniștri, subsecretari de stat și toți pălimarii situațiilor înalte. Țară în care pensionarii sunt tratați ca și câinii, iar funcționarul e fleandură pentru ticăloșia din automobile. ... Poporul e dobitoc; se poate lua și cămașa de pe el. Funcționarul e sclav, poate fi umilit. Militarul a jurat credință și ordine, deci poate să rabde de foame... Guvernul vinde covata la mezat în care se leagănă plodul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împotriva partidelor, iar drumul spre dictatură este deschis, cum a fost deschis drumul cu aclamații al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și asprei formații morale, pe care o impune epoca fanariotismului marxisto-leninist, vom datora restaurarea suveranității naționale. Și nimănui altcuiva". Previziunile sale se vor împlini întocmai, prin acțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generații cresc "indiferente", nu din pricina "slabei activități educative". Tinerii capătă convingerea că ticăloșia nu e pedepsită niciodată pe pămînt, dar aduce întotdeauna bunăstare. Și va fi neplăcut, și va fi cumplit să trăiești într-o astfel de țară!" Situația prezentată de autorul Pavilionului canceroșilor seamănă întocmai celei din România de astăzi, și va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și stilul, împreună cu sosul ideologic din declarația lui Filip, ca singură dovadă a ticăloșiilor mele, prefabricatele și lozincile lui Voicu se constituiau într-un dosar acceptabil, numai bun de trimis judecătorilor de la Tribunalul Militar. Ceea ce a încercat anchetatorul, dar nu a reușit, a fost implicarea altor persoane, ca parteneri de discuție sau martori, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
până la capăt contra enormei mașini de război naziste, iar Cehoslovacia Îndrăznind, În ’68, să dea o palmă usturătoare lui Brejnev și complicilor săi, generalii sovietici - ei bine, iată-le, vai, dezmembrate (Cehoslovaciaă sau târâte Într-un război civil de o ticăloșie și un dramatism fără seamăn (fosta Iugoslavieă! Ce s-ar fi Întâmplat, oare, nu numai cu președintele Iliescu, dar cu noi toți, dacă „scandalul” și crimele „fraterne”, incendiile și exodurile ar fi pustiit și ars Ardealul românesc, dacă s-ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nichita, autor de excepție printre excepții, vârf nu numai al literaturii, dar și al nației sale, ins contradictoriu și profund misterios, ca orice geniu, indiferent de regimurile social-politice pe care acesta le traversează, luptând cu succes contra mediocrității agresive și ticăloșiei umane și profesionale curente oricând și oriunde! Să fi fost noi doi, eu și Nichita, niște „dinozauri sentimentali”, încarcerați în prejudecățile unui secol moral obsolet, inapți de a se pune „în acord” cu trepidația și reflexele „noii vremi”, de tip
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]