1,900 matches
-
surprinsă, a plâns, m-a blestemat, mi-a spus că mă urăște, că nu vrea să mă mai vadă niciodată în viața ei și a hotărât ca dimineață să plece. -Te urăsc! Te urăsc! repeta întruna. Lasă- mă în pace...ticălosule! egoistule! -Fii atentă. Mă duc să-ți aduc ceva de băut. Termină cu panarama odată. 186Când m-am întors, n-am mai găsit-o însă. Portarul mi-a spus că a plecat acum câteva minute. Lăsase un plic în care
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spuse el. Copiii mei să-și poarte singuri de grijă, așa cum am făcut și eu! spuse el. Pentru mine n-a făcut nimeni nimic! spuse el. De ce dracu’ să-mi irosesc viața strîngînd bani, ca să-i cheltuiască o mînă de ticăloși, care, oricum, tot n-or să-i prețuiască cum se cuvine! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! spuse italianul dînd din cap. Prostii și nimic altceva! — Exact cum Îi spuneam unui tip... reluă tînărul. — Nu, domnule! rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Adevărata istorie a statului Old Catawba nu este În primul rînd istoria războaielor și revoltelor; nu este istoria partidelor și politicienilor corupți, nu este istoria democrației sau a plutocrației sau a altei forme de guvernămînt, nu este istoria afaceriștilor, puritanilor, ticăloșilor, proștilor, sfinților sau eroilor; nu este istoria civilizației sau primitivismului. Adevărata istorie a statului Old Catawba este istoria singurătății, a pustietății și a pămîntului veșnic, este istoria a mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre munți lăsînd și cai și tot! Și-apoi, cînd s-a sfîrșit războiul, au venit niște oameni din Bedford County și-au zis că ăia-s caii lor. Sigur că mai Întîi i-au recunoscut și-au zis că ticăloșii ăia doi i-au furat. Doamne! și unde n-au Început să ne spună apoi cum Amanda Stevens a dat foc la pod cu mîna ei la capătul de dincolo de Sevier, de i-a ținut În loc o săptămînă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum Își ia el pedeapsa cuvenită... cu obrazul lui roșu ca sfecla de-atîta rachiu cît băuse... că doar l-am văzut chiar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Rufe vine și cumpără rachiul pentru el și-l beau amîndoi acolo, la atelier.“ „Ei, acum am priceput eu!“ - am zis. „A ieșit totul la lumină, În sfîrșit.“ Atunci am priceput, firește, mi-am dat seama, cum de-a ajuns ticălosul ăla să pună stăpînire pe el, cum l-a făcut să-i semneze polița și multe altele: Îl Îmbăta, vezi bine, și pe urmă taică-tu făcea tot ce-i cerea. „Așa“ - am zis, și-n ziua aia a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
venit acasă și mi-a povestit că Mel Porter a trecut pe la el și era necăjit din pricina celor care aveau să fie spînzurați. „N-au decît să-i spînzure... și bine mi-ar părea dacă l-ar spînzura și pe ticălosul de frate-său o dată cu ei.“ „Vai, să nu spui asta“ - a zis - „nu vreau să aud așa ceva.“ Eram grozav de mînioasă pe taică-tu. „Tare-mi pare rău de Mel“ - zice. „A trecut prin clipe grele și-acum e necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici un motiv. El dispunea de o flotă aflată undeva, departe de acolo, cu tot atâtea nave în ea câți oameni avea nava de război Dzan. Ce căuta Enro aici, cu părul acela roșu ca flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Doi era ciudat, sec: Cred că putem în cele din urmă să analizăm situația. Probabil că te studiază. Cred că vor să reconstituie ce li s-a întâmplat. Iată-i aflați în altă galaxie; și-acum au pus mâna pe ticălosul care a pricinuit acest dezastru. Așa că, fii pregătit să fii judecat pentru crima de a fi transportat străini ilegal." Nu prea erau cuvinte care să-l liniștească. Gosseyn Trei își aminti că, aflat pe Pământ își exprimase dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Cine era Rima? — O fată care îmi plăcea. A încercat și ea să mă placă puțin. — Atunci nu eram eu. — Ai niște aripi superbe. — Mi-aș dori să fie țepi, atunci n-aș mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine. — De ce spui asta? — Nu te preface că tu nu ești ca ceilalți. Poate ai o altă tehnică, dar o să mă rănești la fel ca ei. Sînt neajutorată în coșciugul ăsta înghețat, așa că de ce să nu începem? — Ozenfant nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei doar atunci cînd le salva și-i invidia deseori pe ticăloșii care le puteau umili sau tortura. Din pricina rangului pe care îl avea, era imposibil să-și imagineze că ar putea face asemenea lucruri. Cu toate aceste a, în timp ce se întorcea de la școală sau de la biblioteca publică, asemenea aventuri îi umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de mizerie fizică. Apa din toaletă fu trasă brusc și el o studie. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd voi putea să-l văd pe magistrat? Polițistul ieși trîntind ușa. Lanark mîncă, bău ceaiul fierbinte și se gîndi: „Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își mușca mîinile pînă cînd durerea era o scuză pentru urlete, deși sunetele erau stinse și lipsite de dramatism. Un alt polițist îi aduse prînzul, iar Lanark îl întrebă: Cînd voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văd pe magistrat? Polițistul ieși trîntind ușa. Lanark mîncă, bău ceaiul fierbinte și se gîndi: „Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își mușca mîinile pînă cînd durerea era o scuză pentru urlete, deși sunetele erau stinse și lipsite de dramatism. Un alt polițist îi aduse prînzul, iar Lanark îl întrebă: Cînd voi putea să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbeai cu Kent, că în încăpere era cald? - A, da, acum îmi amintesc, am avut senzația că mă sufoc. - Cât a durat? - O secundă sau două. - Hm! Asta înseamnă că ai rămas fără cunoștință vreo zece minute. - Fără cunoștință? A, ticălosul ăla m-o fi drogat! - Aș putea să aflu precis ce doză ți-a administrat. O analiză a sângelui ne-ar lămuri pe deplin. - Fă-o, te rog! Asta ar dovedi că... Grosvenor îi tăie vorba: - Ar dovedi un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe urmă, dacă mai avem timp și bani. Time is money, am aflat de curând de la ea - și-mi place cum sună, deși nu cred că-i adevărat. Fiindcă eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atâtea arme pentru sătucul Glay, în care, după cunoștințele lui, numai doi oameni aveau arme, și acestea doar pentru vânătoare. Undeva, în spatele lui Fara, un bărbat spuse: - Uite, s-a instalat tocmai pe terenul lui Lan Harris. Grozavă glumă la adresa ticălosului ăluia bătrân. Să vedeți ce scandal o să facă! . Se auziră râsetele mulțimii alcătuind o improvizație ciudată de sunete în aerul acela cald, dar proaspăt. Și Fara văzu că omul spusese adevărul. Arsenalul avea o fațadă de 12 m și ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-l descoperă este dacă porți sau nu o armă de la Arsenale. Dacă da, atunci te lasă în pace imediat. Fața lui Cayle se înăspri: - N-aș putea s-o împrumut pe a ta? întrebă el încordat. Le-aș arăta eu ticăloșilor! Fata ridică din umeri: - Armele de la Arsenale sunt acordate diferențiat, de la un individ la altul. A mea nu ți-ar putea sluji ție. Și pe urmă nici n-o poți folosi decât în apărare. Acum e prea târziu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai dat drumul să scape cu o navă de salvare. Ofițerul îi aruncă o privire fixă, glacială. În cele din urmă îi spuse în bătaie de joc: - Tinere, văd că descopăr câtă dreptate au reclamele. Într-adevăr, călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
afacerile. Dacă aș încerca să te lansez și pe tine în afaceri, aș stârni dușmănia ălora de la Compania de Reparații Atomice Automate. Și, pe lângă asta, ar însemna să fiu zevzeacă dacă i-aș da bani unui om care lasă pe ticălosul de fiu-său să stoarcă de la el o avere. Un asemenea om nu se pricepe câtuși de puțin la treburile lumești. Și refuz să-ți dau o slujbă pentru că nu angajez niciodată rubedenii... Spune-i lui Creel să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eterne a milioane de indivizi care-i râd în nas legii pentru că au arme de Ia Arsenale. Ar fi cu totul altfel dacă aceștia - fabricanții de arme - și-ar vinde produsele numai unor persoane onorabile. Dar când tot soiul de ticăloși pot cumpăra pistoale... - Arme defensive... o întrerupse cu blândețe generalul. Numai de apărare. - Exact, spuse Innelda. Un om poate comite orice crimă și apoi se poate apăra împotriva justiției. Ah! De ce mă mai obosesc să-ți vorbesc dumitale? Domnule general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Întreabă-ți inima ta Și văzând ce îți va zice Ia-ți drumul ce-a arăta. 14 Viață bună vreodată De - am gândit ca să trăiesc, N-au fost chip nici cu putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]