1,581 matches
-
a coincide în mod absolut cu propria persoană, ca prieten al sinelui. Așadar, plăcerea nu este nici un moment un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge la ceva mai mult ca ea: seninătatea de a te simți în tihnă în epoca Grădinii, fericirea de a fi laolaltă cu Dumnezeu - adevăratul bine în cea de-a doua formulare din Despre voluptate - în perspectiva unui creștinism epicurian. Nu trebuie să-l iubești pe Dumnezeu într-un chip stoic, din obligație, în virtutea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la înțelept. Prin aceasta, activitatea sa evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
povestea de iubire dintre cele două personaje: țăranul Bujor și Duduia, fiică de boier de veche stirpe. Întoarcerea la viața din preaplinul naturii - cale aleasă de Bujor - se dovedește nepotrivită pentru Duduia (numele celor doi sunt naiv simbolice), deprinsă cu tihna vieții îmbelșugate. Confirmarea „tezei” se face prin fuga Duduii împreună cu un arendaș grec. Rod al dragostei dintre Bujor, personaj în care A. vede un exponent viguros al țărănimii, și Duduia, întruchipare a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
comicului zevzec. Între surâs și lacrimă, poemele din Isvoade (1943), cartea de debut, sunt croite, în culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei, își exercită apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
perioada interbelică. „Eram împăcați cu conștiința că ne împlinim datoria [...] Era o frățietate deplină. Nu se făcea caz de studii, că ești de la țară sau de la oraș. Era multă omenie, camaraderia era mare. Trăiam în rugăciune, evident în ceasurile de tihnă, cu convingerea că suntem ocrotiți de o putere Dumnezeiască“, avea să rememoreze un fost partizan. Pentru a nu da de bănuit trecătorilor și pentru a nu fi surprinși grupați în caz de atac, partizanii umblau răsfirați în echipe, având și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pascal (1969). Polemistul din Les Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându-și tihna, după căutări neobosite, în dogma creștină, ceea ce poate explica și de ce proza ascetului jansenist de la Port-Royal a înrâurit multă vreme nu numai cultura franceză. Volumul Varia italica (1975) conține scurte expozeuri atestând aceeași tendință de integrare a unui creator în
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
dragostei. Înșelată de bărbat, rob al plăcerii imediate, înțelege că nu-i rămâne decât să se sinucidă. Între personajele nuvelelor, sufletelor „însetate” și „arse” de iubire li se alătură cei ce se retrag din fața ei - pustnici, bătrâni închiși într-o tihnă prevestitoare a sfârșitului (La schitul din munte, Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
pe „eroul” principal, nu înseamnă „devenire”. Parte a istoriei, viața lui Constantin Brâncoveanu se sustrage de fapt acesteia, constituindu-se într-o „lume” particulară, omogenă prin stabilitatea caracteristicilor fundamentale. Este „lumea” lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
speranța, se vede reînscăunat domn. Încrederea fără margini în capacitatea Moldovei de a se elibera de servitute explică și bărbăția cu care Ion-Vodă, simbol al voinței de neatârnare, primește moartea, mărturisindu-și mișcător dorul de odihna eternă: „Eu simt nevoia tihnei, căci mult m-am zbuciumat/ Și-aș vrea să dorm întruna, să dorm netulburat; / Nici visul să nu vie să-mi tulbure-adormirea,/ Să nu mai știu de mine, să mă-mpreun cu firea...”. În afară de protagonist, în Letopiseți prind contur, chiar dacă numai
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
caldă de pâine Un prieten, o femeie nurlie Un arbore de aur Un vis amețitor Mereu vrem ceva Ce n-am avut și poate, în veci nu vom avea! E viața care nu stă pe loc Mintea care n-are tihnă Sufletul nesătul de joc... TOTDEAUNA Totdeauna ne lipsește ceva de la fericire Un nimic, un fleac, un punct sau o virgulă Așa e făcută viața din lipsuri mari sau mici La fericire nu trebuie cine știe ce... Doar un zâmbet șăgalnic, o privire
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
stând tot timpul lângă mort, și până la groapă și tot timpul cât stă în coșciug în casă ele nu contenesc să plângă când mai e cineva de față. îndată ce nu mai e nimeni lângă ele se așază jos în toată tihna și sorb cu mulțumire o dușcă de vin. îndată ce se vede apărând vreun străin de departe, se scoală iute și își iau locul lângă mort și strigă Văleu și încep din nou să plângă [...], încât s-ar putea spune pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cât colo Sănătate, putere și viață? Nerod Într-adevăr E cel care Înghite medicamente de care n-are nevoie; Un astfel de cap sec se va duce mult Înainte de vreme. VII Cel care și-a petrecut o-ntreagă viață În tihnă Trebuie, În obiceiurile sale, măsura justă să păstreze; În muncă, mâncare și somn, măsura potrivită, În vin și cu femeile să nu găsească prea multă plăcere. Acesta era sfatul lui Hipocrat, Care credea că sănătatea bună e o comoară de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă viețile de odinioară. / Trec atâtea cristale înghețate /Peste frunți prin odaia mânjită de stele / Numai întunericul vrăjește mireasma din răni - Blândețe și tihnă curgând pe podele” etc. SCRIERI: Trecere, București, 1971; Niciodată departe, București, 1976; Fericit cel care, București, 1978; Aproape destin, București, 1987; O vârstă a florilor, București, 1987. Repere bibliografice: Dan Cristea, „Trecere”, RL, 1971, 49; Florența Albu, „Trecere” , VR, 1972
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
eseuri narative, lungi meditații pe tema iudaismului. Calea calvarului, amplă parabolă despre soarta evreului care reeditează cu fiecare generație calvarul originar, avertizează că, în ciuda aspectului ei „inofensiv”, civilizat, lumea contemporană se află în pragul holocaustului, pregătit de isteria antisemită în tihna unei Europe în vilegiatură. David Sondek din Samson și noul Dagon, un răzvrătit metafizic, se sinucide pentru a-l pedepsi pe Dumnezeu, printr-o astfel de abordare Z. depășind miza pitorescului și a literaturii sociologice, concentrată asupra ghetoului. SCRIERI: David
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și arta din P. predomină absurdul, ilogicul, anormalul, elementul care șochează, după „morala” lui Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță încetarea apariției revistei, în vederea fuzionării ei cu „Contimporanul”. M.Pp.
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre Munceștii noștri, / Își
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
plecare pentru una din direcțiile principale ale poeziei lui P. Viziunea și proiectarea lumii ca o farmacie stelară se concretizează și se amplifică în sensul explorării sentimentului cosmic. Această tendință capătă consistență în versurile din volumele Cabinetul doctorului Apollon (1984), Tihna scoicilor (1985), Căruța cu nebuni (1992), cât și în cartea de eseuri Dorință și sinapsă (1992), pe care autorul o numește, în antologia Profetul la marginea imperiilor (2000), studiu de interferență. Alt segment al liricii lui este reprezentat de volumele
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
Moldova (1987), scriitorul nu își dezminte vocația: imaginile care i se înfățișează privirii sunt transfigurate, ontologizate, poetizate. SCRIERI: Sideralia, București, 1979; Farmacii astrale, Iași, 1981; Astrul cojilor de ou, Vaslui, 1982; Falii 1, Iași, 1983; Cabinetul doctorului Apollon, București, 1984; Tihna scoicilor, Iași, 1985; Falii 2, Iași, 1986; Drumuri prin Moldova, București, 1987; Căruța cu nebuni, Iași, 1992; Dorință și sinapsă, Iași, 1992; Mișcarea cerească, Iași, 1993; Vrăjitorii marelui vid - Magicians of the Emptiness, Iași-Springfield, 1997; Legenda, Iași, 1998; Falii 3
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
Iași, 1995; Luigi Attardi, Nonsens, Iași, 1995; Souleiman Awwad, Între trandafiri și cer, Iași, 2000. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1979, 27; Constantin Crișan, Poezia tânără, ST, 1982, 6; Cristian Livescu, Simțul stelar, CRC, 1984, 19; Valentin Tașcu, „Tihna scoicilor”, ST, 1984, 8; Adrian Marino, Jurnalul provincial, TR, 1987, 18; Petru Poantă, „Drumuri prin Moldova”, ST, 1987, 6; Theodor Codreanu, Ucenicia scriitorului tânăr, LCF, 1987, 46; Nichita Danilov, Din valurile presei, „Timpul”, 1992, 9; Ioan Holban, Un parnasian printre
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente, pline de culoare, este „pictată” o lume „exotică”, aceea a amestecului de neamuri din Dobrogea sudică, ale cărei reflexe răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
figuri celebre ale muzicii și filmului. Vedere din „Parfumerie” (2000) este construită ingenios pe contrastul dintre două „vederi” ale unei străzi bucureștene, Strada Parfumului, luate în două epoci diferite: anii ’30 și sfârșitul anilor ’80. Vederea din anii ’30 înfățișează tihna, buna rânduială, stabilitatea unei burghezii mijlocii, cu obiceiurile, sărbătorile, interioarele, relațiile și vecinătățile ei, respirând siguranță și durabilitate (materie excelentă pentru o istorie a mentalităților). Anii ’80 stau, dimpotrivă, sub semnul apăsării și nesiguranței, neajunsurilor de fiecare zi adăugându-li
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
bazat pe un parteneriat efectiv și afectiv. Totul pare să ia în zilele noastre o singură turnură: indiciile practice și vocabularul utilizat pentru a da seamă de ceea ce se întâmplă în familie și cu familia sunt tot mai puțin liniștitoare. Tihna și intimitatea dragostei familiale par înlocuite de un dramatism al relațiilor, chiar de o destructurare a instituțiilor ce au consacrat principiul natural constitutiv al familiei. Retorica invocată este departe de a rămâne cantonată în sfera privată a relațiilor dintre bărbați
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al structurii și ordinii sociale. S-ar părea că intrarea în modernitatea noastră târzie ar coincide cu disoluția familiei în numele egalității femeilor cu bărbații. Totuși, așa ceva nu-i decât o exagerare asociată cu o ideologie tacită a preaslăvirii epocii de tihnă inegalitară a familiei tradiționale. De fapt, ceea ce se produce sub ochii noștri și uneori cu participarea celor deja căsătoriți sau în așteptarea căsătoriei constă în înlăturarea practicilor și a relațiilor de gen tradiționale ale bărbaților și femeilor în vederea construcției unor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vînătoare obositoare și periculoasă, încheiată prin capturarea unei balene, cadavrul acesteia se poate desprinde de corabie în urma vreunei furtuni puternice și, plutind în derivă, poate fi recapturat de o altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul cod al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]