1,242 matches
-
de pe altă lume, tot a ieșit! Valé! ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului albastru" de la câteva considerații de ordin general. "Cooperativa Ochiul și Timpanul", cum plastic a fost botezată la noi Securitatea lui Ceaușescu asociere ciudată între două discipline și specializări distincte, Oftalmologia și ORL, este, pe plan mondial, una din cele mai vechi, mai active și mai consolidate instituții. Începuturile ei se plasează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
312 angajați trebuia să aibă 50 de "informatori" și 50 de "colaboratori", ceea ce, matematic, ar aduce populația de "ochi albaștri" a României peste cea a bravilor vikingi nordici, posesori autorizați de atare "culoare", neafiliați istoric și profesional la "Ochiul și Timpanul" SRL! După data fatidică de mai sus, respectiv după "Revoluție", SRL-ul avea să cunoască transformări "radicale", pe principiul formulat la începutul secolului trecut de un avocat și mare om politic francez, Raymond Poincaré, cu trimitere directă la România: "suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
medii, superioare, masterat și doctorat! Așa mă gândesc și eu: că CNSAS ar trebui să funcționeze, cu cei 11 membri ai Consiliului, cu birourile, secretarele, mașinile și șoferii lor, ani mulți și fericiți, până ce ultimul membru al "Cooperativei Ochiul și Timpanul" va fi "ridicat în furci", în Piața Constituției! (chiar și după, până la a 7-a spiță, ca să se învețe minte! De reținut că la 20 de ani de la Revoluție și la 10 ani de la înființare, conform unor date publice, CNSAS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cei de la ambasadă știau de escapadele noastre, fiind convinși că și alții procedau la fel. Oricum, nici atunci, nici mai târziu, "vestul" nu m-a atras niciodată pentru "a rămâne"( sau a "excursiona", cum spun "cifrat" cei de la "Ochiul și Timpanul"), ci doar pentru a vizita, a analiza, a compara și a învăța. Îmi aduc aminte că la prima "fugă în vest" n-am dat buzna în marile magazine, pentru a respira "aer occidental", ci la muzeul Dahlem, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prinsă în convorbiri interminabile cu neamurile, prietenele, colegele de școală și facultate... De la invenția lui Graham Bell, benefică întregii lumi de altfel, avea să mi se tragă și lunga și statornica relație de "Intrigă și iubire" a "Cooperativei Ochiul și Timpanul" față de subsemnatul. Acum, dacă stau și mă gândesc bine, de urgența instalării unui telefon în apartamentul meu nu era interesat atât MAE-ul, ci Securitatea, care, băgându-mi "calul troian" în casă, mă putea asculta și urmări non-stop, eu fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de sunetul telefonului. Cine putea fi? Soția? Un prieten cu urări anticipate...? Surpriză! Am ridicat receptorul și după clasicul Alo, o voce baritonală: Casa Săvescu? Da. Tovarășul Săvescu? Da. Să mă pupați în cur! Era omul meu de la "Ochiul și Timpanul", cel căruia, cu ceva timp în urmă, îi făcusem o invitație cam neprotocolară și care acum, când nu mă așteptam, mi-a confirmat că, vorba lui Caragiale, "compătimim împreună", fiind legați, prin firul de telefon, precum eroii Castor și Polux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ascultătorilor (n.b. înainte de '89, cred că relatarea a fost transmisă "mai sus" de unii din cei prezenți, afectați de "deconspirarea" unui posibil coleg de breaslă). De la acest schimb de "amabilități" din 1974, dintre subsemnatul și "cooperatorii" de la "Ochiul și Timpanul", au trecut zile, săptămâni, luni și ani și așteptam, ca Penelopa, un semnal că n-am fost uitat, de ziua mea, la aniversarea căsătoriei, de Crăciun, ca altădat'... și nimic! Aveam să aflu peste multă vreme, răsfoind paginile de la CNSAS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
etc. În Ministerul Afacerilor Externe angrenajul urmăririi, suspiciunii, delațiunii, falsei acuzări funcționa perfect, aidoma celebrei scene din "Timpuri Noi", în care Chaplin, strivit de automate, funcționează și el, în final, ca un automat. "Banda rulantă" și "malaxorul" Cooperativei "Ochiul și Timpanul" funcționau permanent, "pe verticală și orizontală", de la portar la ministru, de la adjuncți la directori generali și directori, până la diplomații cu cel mai mic grad, caracatița întinzându-și tentaculele și la misiunile diplomatice ale României. Cum "peștele de la cap se împute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
știut Eugen Ionescu ce a știut când a dat Dâmbovița pe Sena! Spuneau "clasicii bărboși" că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ", teză valabilă, preluată de la dialecticienii antichității și maeștrii filozofiei europene. În cazul relațiilor mele cu "Cooperativa Ochiul și Timpanul", ascultările convorbirilor mele telefonice, urmărirea, notele adunate la dosar cu "declarațiile și informările" despre mine, soție și neamuri, după reîntoarcerea de la Berlin și din perioada petrecută în diverse servicii din MAE, au constituit "acumulările cantitative", saltul "calitativ" reprezentându-l anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1947, nemaidorind să ne încurce la dosar și, după "abolirea Monarhiei", cumnata și cumnatul erau "oameni de bine"... Era ceva, zic eu, să-ți clarifici niște semne de întrebare din propria viață, apelând la expertiza supercalificată a "Cooperativei Ochiul și Timpanul"! Deci la 9.o3.78, "Cooperatorii" cu ochi albaștri precizau: Nu avem obiecții în legătură cu trimiterea lui... la post în Italia de către MAE", iar la 3.04/78: "S-a comunicat secției Cadre a CC al PCR aviz pozitiv privind plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
reprezentant al Uzinei de tractoare din Brașov. Aveam o imagine despre cum trebuie să arate în străinătate un reprezentant al unei țări, chiar și socialistă, fie el om politic, funcționar de stat, om de afaceri, inclusiv de la firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ani, la care am revenit adesea de multe ori în drumurile noastre sud-americane, cu bucurie. Cum au maculat și au urâțit popasul nostru, în această casă frumoasă, "colaboratorii mei cu ochi albaștri" de la Ambasadă sau din Centrala "Cooperativei Ochiul și Timpanul", câteva "MONSTRE" (nu mostre) din dosarul de la securitate: D/3130 /T.I. dos. Nr. Fn Strict Secret Tov. Ltcol. Radoi 10 nov. 1981 Tov. Ltcol. Iliescu Analizăm împreună Situația lui Săvescu Col V. Recan Se dețin informații din care rezultă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în atenția UM 0201" nu s-a întâmplat nimic! Parcurgând astăzi, cu detașarea anilor trecuți, paginile Dosarului meu de la CNSAS, îmi dau seama că dacă pentru mine, familie, prieteni, cunoscuți, vecini... eram un oareșcare, pentru harnicii cooperatori de la "Ochiul și Timpanul" am fost, o bună perioadă, "obiect al muncii" de maximă importanță, în jurul meu gravitând Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne, Departamentul Securității Statului, DIE, Unitățile Militare 0195, 0544, 0625, 0198, 0185, 0201, 0920... și chiar celebra "doi și un sfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și cine "raportorii", cel mai sigur "colecționarii" fiind "curierii diplomatici", care ne vizitau cam la două luni pentru predarea și primirea corespondenței diplomatice și care, fiind "ofițeri acoperiți", "colectau" și apoi "raportau" la "Organe" tot ceea ce cei cu "ochiul și timpanul" au înregistrat pe la ambasadele de pe traseu. Una din Notele menționate mai sus, emanate de UM 0544, cu Nr. 201/588/0061040, din 01.07.1980 precizează: Strict Secret NOTĂ Un fișier al unității noastre informează următoarele: ...Șofer-intendent al institutului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Paris, Moscova, Praga, Budapesta... Întors la hotel, am sunat la ambasadă pentru a informa asupra prezenței noastre. Am dat peste un coleg pe care-l cunoșteam de la București. Era exact omul potrivit, întrucât știam că-i de la "Cooperativa Ochiul și Timpanul". I-am zis cu ce treburi prin Madrid, că stăm la "Hotelul Melia" și că peste câteva zile vom pleca spre Geneva. Când a auzit de Melia și Geneva, aparatul său auditiv probabil s-a scurtcircuitat, trompele lui Eustache prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
titlu, mă pufnește și acum râsul gândind: "Al naibii pește. Are o grămadă de studii și acum încă unul, care merge fix la encefalul său, piesă de mare importanță în istoria omenirii". În Oceanul de preocupări al Cooperativei "Ochiul și Timpanul", populat cu rechini, cașaloți, balene asasine, caracatițe, murene, diavoli de mare... și alți prădători, mă aflam și eu, înotând în ape tulburi, un stavrid oareșicare, de care tablagiii au devenit interesați, în special în ceea ce privește gândurile negre ascunse de "encefalul" meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
activitatea, comportarea și caracterul relațiilor pe care acesta le-a avut în perioada 1979-1981, când a îndeplinit funcția de însărcinat cu afaceri în cadrul ambasadei RSR din Chile. ȘEFUL UNITĂȚII Din punctul de vedere al relațiilor mele cu Cooperativa "Ochiul și Timpanul", trecerea de la MAE la ONT a reprezentat o "translație din lac în puț"! Să mă explic: un diplomat în ochii securității avea toate șansele să fure secrete de stat, să se lase racolat de un serviciu de spionaj străin sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Serv.11!) De ce muști mâna ambasadorului care-ți dădea o pâine așa de albă? Ce informații "de primă mână" ai furnizat? 1. Până în 1989 a funcționat o "sucursală" (care probabil funcționează și azi sub alt nume) a "Cooperativei ochiul și timpanul", pe numele ei ODCD Oficiul Pentru Deservirea Corpului Diplomatic, care avea misiunea de a oferi tot felul de "servicii" ambasadelor, reprezentanțelor comerciale etc. străine din România personal român pentru ocuparea posturilor de șoferi, secretare, bucătari, chelneri, funcționari consulari, îngrijitoare, grădinari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la instituțiile vizitate informau despre discuții și, de obicei la întoarcerea în țara sa de baștină, ziaristul era invitat la Ambasada României pentru o discuție "prietenească" legată de vizită, impresii etc. În continuare, cei de la ambasadă stăteau cu "ochiul și timpanul" pe "sticlă", la radio sau pe presa scrisă ca să afle ce a produs "imperialistul", raportând imediat rezultatele la MAE, Securitate, Secția Presă a CC al PCR..., iar ziariștii care ne-au vizitat țara rămâneau în evidența "specialiștilor" cu toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
șopârle” în texte sau filme. Alții aveau rude între brașovenii revoltați. Alții aveau rude în străinătate. Greu să scapi din rețeaua de complicități și să trăiești ca un nufăr neurmărit și neurmăritor, să nu ai dosar la „Cooperativa Ochiul și Timpanul”, cum îi spuneam noi. Regimurile totalitare tocmai asta vor. Să aibă la mână pe toată lumea și să creeze o mocirlă atotcuprinzătoare din care să nu mai scoată nimeni capul. Uneltele lui sunt cei care au avut atribuții explicite de mocirlire
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din grădina de zarzavat a lui Neculai Bulgaru și apoi au dispărut. Prezența lor a impresionat profund toată populația satului. Munceau și cântau imne religioase și ziua și noaptea. N-au ieșit din grădina
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în faptă. Perioada anilor de după 1945 l-a dus la un sfârșit tragic. Arestat ca legionar, în toamna anului 1948 (el fiind fugar), a fost dus la Securitatea Bacău de unde, după grele anchete, a ieșit cu trupul șubrezit și cu timpanul spart. Transferat la închisoarea Suceava, stă aici până în luna ianuarie 1950, când este transferat la închisoarea Pitești. Dorința conducerii comuniste de atunci era distrugerea studențimii române creștine care, cu mici excepții, era legionară. Pentru acest scop criminal au pregătit închisoarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
intelectuală, într-o dublă revoltă, împotriva realității discontinue, perisabile, dar și împotriva la fel de trecătoarei lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz,/ îmi izbește timpanele,/ mă izbește peste gură,/ peste degetele întinse - / firul prelins pe bărbie,/ o literă tainică - / ne-a mai rămas descifrarea ei” (Filologie); „O poetă își taie vinele peste cupa de jad./ Păsări de pradă se rotesc peste mal./ De-aș fi
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
vînături, iară lovitura limbii va frînge oase. Mulți au căzut în gură de sabie, și nu ca cei ce au căzut pentru limbă” (Biblia de la București, 1988, p. 678) Aci intră și Iago și ultimul „colaborator” al cooperativei „Ochiul și Timpanul”. *Ghiță Neagu îmi relatează o „scenă de azil de boli nervoase”: din ordinul primarului Săndulache, în parc, mai mulți profesori erau cățărați în copaci și băteau frunzele cu niște prăjini, pentru a le da pe toate jos și a nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
liberă” a transmis un „interviu” (luat prin telefon) cu Dan Petrescu. La sfîrșit, acesta i l-a „trecut” lui Neculai Constantin Munteanu pe Luca Pițu. Cum de a fost posibil lucrul acesta? Au „ațipit” intenționat supraveghetorii electronici de la „Ochiul și Timpanul”? Au „ațipit” cu „aprobare de la poliție”, sau chiar la îndemnul ei? S-au ridicat dintr-odată barierele comunicării? Poate (dacă-l ține curajul) orice român să răspundă solicitării unui jurnalist sau unui post de radio străin? S-a făcut excepție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]