1,020 matches
-
se facă remarcați. Tratamentul constă în a lucra asupra stimei de sine și asupra poziției în cadrul grupului social. Absența deprinderilor se referă la persoanele care n-au avut modele și n-au învățat niciodată să se afirme. Modelul etiologic este tipic comportamental manifestat prin deficit de învățare. Antrenamentul în vederea obținerii de competențe sociale este, în acest caz, cel mai potrivit, realizat de preferință în grup. Absența recunoașterii mesajelor sociale se referă la persoanele care nu se afirmă deoarece percep incorect semnalele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grupa în „familii“: am menționat deja iahniile și plachiile, intrate în bucătăria țărănească printr o influență a gastronomiei târgovețe. Mai avem tocanele („tocănițele“), ghiveciurile, musacalele, ostropelurile, ciulamalele, rasolurile, pilafurile... Mai sunt felurite legume (mai ales ardei și dovlecei) umplute după tipicul „dolma“. Apoi mai avem chiftelele (pârjoale, la moldoveni), tuslamaua, zacusca... Plachiile se întâlnesc atât în farfuriile grecilor, cât și în cele ale turcilor, dar originalul pare a fi grecesc, așa cum susține chiar un autor turc de cărți de bucate, Deniz
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
țările de aici ar fi trebuit să se apere cu mijloace umane și tehnice inferioare, dacă ar fi să le comparăm cu Suedia în special, aflată la apogeul puterii sale. De aici și mobilizarea furibundă a tuturor resurselor sale, în cadrul tipic al acestui contra-absolutism al neoiobăgiei, reacții ce caracterizează de asemenea Electoratul de Brandeburg. Într-un sens mai general, acestă aservire a țăranilor atinge nu doar țările slave și ortodoxe, ci și domeniul austriac; o mare parte din Germania, Ungaria, Boemia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
incomod nu are nicio șansă împotriva unui asemenea sistem totalitar 88. Totuși el are singura șansă de a lupta printr-o reciprocitate de forme de manifestare împotriva unui sistem ticăloșit, corporatizat și oligarhic. O "recenzie" la vreo carte ieșită din tipicul discursului public. Dar și o replică la acea "recenzie" și la cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
retorico-persuasiv și formalist-structuralist din Metahistory (1973) este greu de regăsit în următoarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978), The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea a istoriei nu au nicio treabă cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Fenomenul originar, Ferestre colorate, îl arată preocupat de morfologia culturii. Pe linia Frobenius, Dilthey, Spengler, B. caută înclinații care disting de-a lungul vremurilor ansamblul creațiilor spirituale (literare, artistice, arhitectonice, filosofice, religioase, științifice etc.) ale diverselor popoare, cum ar fi: tipicul, individualul, stihialul. Eseurile din tinerețe aduc o viziune inedită, la noi, asupra istoriei culturii și dovedesc o arie de cunoștințe foarte întinsă, precum și facultăți asociative legate de înzestrarea poetică. Se remarcă din capul locului și atracția exercitată asupra sa de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
la visare. Ochii Încearcă să străpungă depărtările Învălurite și gândurile se Îndreaptă spre casă. Ce-o fi făcând cei dragi de acasă?! Pleoapele-mi cad grele, parcă plumbuite, și Într-un târziu adorm... Alergătura Începe a doua zi, după un tipic deja cunoscut, vrăvuim pliante publicitare, ghiduri și hărți pentru a alege cele mai sugestive locuri cu parfum de epocă. Străbatem grăbiți Bulevardul Maliboroo, zonă comercială și financiară, trecem pe lângă Biserica Catolică, Stadion, Primărie, și ne oprim, În sfârșit, la Kraton
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a infernului genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit, cu spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză, ca în Nocturnalia, o carte ce dobândește, în discursul poetic, accente care duc spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
FRONTUL LITERAR 1952-1953 1952 PROIECTELE SCRIITORILOR Anul literar 1952 debutează în presă cu două aniversări; centenarul I.L. Caragiale și 150 de ani de la nașterea lui Victor Hugo: doi scriitori pe care realismul socialist și ia revendicat ad integrum. Deoarece cunoaștem tipicul unor asemenea companii, nu insistăm. Tot la început de an, Contemporanul reînvie un procedeu publicistic frecvent în perioada romantismului democrației, anume ancheta literară printre scriitori, des întâlnită în coloanele gazetelor din perioada 1944-1946. Tribuna poporului, Democrația, Tinerețea, Scânteia tineretului ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și carierismul (Prunoiu), poftele de exploatare (Ghioceoaia)”. *** Nuvela Desfășurarea va stârni multe comentarii în anul viitor, fiind considerată, alături de alte câteva opere, drept începutul maturizării literaturii realist-socialiste, atât la nivelul tipizării, cât și în direcția expresivității limbajului. De altfel, problema tipicului va fi îndelung dezbătută, mai ales după ce această condiție esențială a succesului artei realiste a fost abordată la congresul din septembrie al P.C (b) al U.R.S.S. - devenit cu acest prilej P.C.U.S. O primă punere în temă - cu insistență
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
foarte mare importanță a creației artistice constă în alegerea elementului tipic (...). «Tipicul» a fost adesea, după unii critici, în unele opere, înfrângerea ușoară și definitivă a eroilor întunecați dintr-o poveste, piesă sau baladă. Uneori asemenea eroi nici nu existau. «Tipicul» a fost de asemenea să prezinți viața oamenilor înaintați, nu în ceea ce are ea intens, pătimaș, înalt, ci ca un fel de trai fericit, dulceag, presărat cu lupte ușoare, scurte și infailibil victorioase. Timoraților, celor cărora le este frică de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vieții, raportul lui G.M. Malenkov le spune limpede: «...tipic este... ceea ce exprimă modul cel mai plin și mai expresiv, esența forței sociale respective». Și continuă vorbind despre «exagerarea conștientă» și «reliefarea figurii» care sunt moduri de a sluji artistic prezentarea tipicului, metode de care s-au slujit Rembrandt și Shakespeare, Balzac și Gogol, Tolstoi și Gorki. M-am bucurat nespus citind raportul tov. Malenkov (...). Așa, în lumină, continuăm înaintarea, urcușul greu spre culmile realismului, ale artei vrednice de poporul nostru”. În loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vădește nu o «documentare» superficială și mai mult sau mai puțin turistică, ci o cunoaștere directă și profundă a vieții. Mare parte din valoarea nuvelei Desfășurarea de pildă ține de această cunoaștere (...). Pentru dezvoltarea literaturii noastre indicațiile profunde cu privire la problema tipicului în arta realistă cuprinse în raportul rostit de G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS sunt un imens ajutor (...). Operele realiste trebuie - cum spune G.M. Malenkov: «cu focul satirei să extirpeze tot ceea ce este negativ» (...). În literatura noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a pătruns mai adânc în analiza conținutului operei, a caracterelor personajelor, a artei tipizării în creația marelui scriitor sovietic. La un nivel teoretic scăzut s-a desfășurat discuția piesei Oameni de azi (Referent: Radu Boureanu). Tezele atât de importante cu privire la tipic în arta realistă, cuprinse în raportul tovarășului G.M. Malencov, n-au fost aproape deloc aplicate cu prilejul analizei operelor literare. În discuțiile organizate s-a manifestat o subestimare a problemelor de teorie, tendința către practicism și empirism în analiza critică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezbateri este prezentat un referat de către Eugen Frunză; sub formă de extrase și rezumat, poate fi citit în Contemporanul 8. În prima parte, în lumina raportului sovietic este redimensionată politic o mai veche metodă a realismului: procedeul tipizării: „De aceea tipicul - se spune în referat - așa cum ne învață tovarășul Malencov «reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă» și de aceea «problema tipicului este totdeauna o problemă politică». Astfel, cu ajutorul acestui nou detector al spiritului de partid
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sovietic este redimensionată politic o mai veche metodă a realismului: procedeul tipizării: „De aceea tipicul - se spune în referat - așa cum ne învață tovarășul Malencov «reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă» și de aceea «problema tipicului este totdeauna o problemă politică». Astfel, cu ajutorul acestui nou detector al spiritului de partid, se face în continuare câte un scurt bilanț de succese și de insuccese literare. În primul talger al balanței sunt puse scrierile: Drum fără pulbere (Petre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să citim din referat: „Tezele privitoare la literatură și artă din Raportul tovarășului Malencov la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. au, pentru scriitorii noștri, o deosebită însemnătate, prin faptul că ridică în fața lor problema fundamentală, anume problema tipicului, ca problemă politică, ca principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă (...). Trecând în revistă succesele literaturii noastre noi, referatul subliniază pe larg faptul că cele mai bune dintre operele noastre confirmă că redarea adevărului vieții în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realității patriei noastre, deși, de fapt, ea ar trebui să fie cu un pas înaintea vieții. Această rămânere în urmă este vizibilă în primul rând în îngustimea tematicii lucrărilor noastre literare (...). Trebuie spus că monotonia, cenușiul, schematismul, sunt incompatibile cu tipicul în literatură. Arta realistă îi cere scriitorului oameni vii, complecși, multilaterali, cu caractere puternic individualizate. Să luăm de pildă exemplul personajului Muntean din piesa Cetatea de foc. Se poate recunoaște oare vreun secretar de partid dintr-o mare întreprindere socialistă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Uniunea Scriitorilor nu este suficient de autocritic, după cum a lipsit și preocuparea organizatorică, căci comisia de critică literară (al cărei responsabil a fost numit de multă vreme Ion Vitner) - este inexistentă (...). M. GAFIȚA a combătut părerea acelora care identifică tipicul cu noul în viață. Arătând că pentru realitatea noastră este tipică și descompunerea și prăbușirea claselor exploatatoare, M. Gafița a spus că scriitorii au datoria să prezinte în creația lor fenomene tipice ale vechiului care piere în luptă cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
subliniat că referatul Uniunii Scriitorilor a limpezit o serie de probleme a căror rezolvare prezenta dificultăți pentru scriitori. El a arătat necesitatea continuării acestor discuții creatoare (...). Scriitorul Cezar PETRESCU a cerut participanților la dezbateri să-și concentreze atenția asupra problemei tipicului ca problemă fundamentală care trebuie să stea în centrul discuțiilor (...). A.E. BACONSKY a înfățișat unele aspecte ale criticii noastre literare, referindu-se la o serie de cronici și recenzii apărute în revistele literare. Vorbitorul a criticat monotonia și ariditatea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acestor articole. A.E. Baconsky a susținut că timp de un an de zile n-a apărut nici un articol interesant de critică literară. S. FĂRCĂȘAN, subliniind însemnătatea discuției, a arătat că unii antevorbitori dovedesc a nu fi înțeles îndeajuns că tipicul e întotdeauna o problemă politică, principala sferă de manifestare a spiritului de partid (...). Astfel, I. Vitner considerând că tipizarea este o lege obiectivă a creației artistice, nu a subliniat că tocmai spiritul de partid face cu putință ca scriitorul să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
principala sferă de manifestare a spiritului de partid (...). Astfel, I. Vitner considerând că tipizarea este o lege obiectivă a creației artistice, nu a subliniat că tocmai spiritul de partid face cu putință ca scriitorul să cunoască just realitatea, să sesizeze tipicul. I. Vitner a încercat să inoculeze criticilor un spirit de înfumurare și autoliniștire cu privire la rămânerea în urmă a criticii literare. Vorbitorul a subliniat faptul că în majoritate, criticii resping tendința lui I. Vitner de a prezenta în culori roze, demobilizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și fără desăvârșită sinceritate și lealitate în ceea ce facem și în ceea ce scriem nu se poate face o carte bună (...)». Mihail NOVICOV a subliniat că problema principală a creației literare este aceea a poziției ideologice a scriitorului. Astfel, discutând problema tipicului în literatura noastră, nu trebuie pierdut din vedere nici o clipă faptul că pe frontul literar se duce o bătălie între ideologia clasei muncitoare și ideologia burgheză (...). Vorbitorul a arătat că nu poate fi de acord cu poziția de autoliniștire pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]