1,440 matches
-
și trecerea lui prin aceste locuri. Cercetarea din Toponomia Țării Loviștei (2001) se află la confluența istoriei cu lingvistica și etnologia. Autorul pune statornic în evidență contribuția locală la formarea, perpetuarea, îmbogățirea și înnoirea tezaurului lexical al limbii române. SCRIERI: Tipografi și tipografii (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 1973; Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), Craiova, 1981; Drumuri pe Olt, București, 1983; Inscripții în cărbune, București, 1985; Itinerare vâlcene, București, 1987; Oameni și locuri vâlcene, București, 1989; Liceul „Alexandru Lahovari” (în colaborare), Râmnicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
la început, au devenit mai târziu inadaptați social, cu un nivel educativ foarte scăzut, cu o profesie necalificată (trei dintre ei spală vase), necăsătoriți și cu salarii modeste; unul singur a izbutit să aibă o situație mai bună (a ajuns tipograf). Prin urmare condițiile de educație determină în mod definitiv statutul intelectual și social al individului... Concluzie Influența mediului (sau a anturajului) asupra inteligenței este foarte variată. Există factori biologici, cum ar fi alimentația (vezi secțiunea 23), dar și factori psihologici
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
deoarece a avut de suferit din cauza trecutului familiei sale, el însuși fiind simpatizant legionar. Își va ispăși „păcatele” lucrând, pe rând, ca muncitor la o carieră de nisip (1941-1943), la o orezărie (1945-1950), ca meseriaș la o cooperativă (1954-1965), muncitor tipograf (1965-1969), tehnician la o cooperativă, fiind reabilitat la sfârșitul anilor ’60. Emigrează în RF Germania în 1984, în 1986 stabilindu-se în SUA. Debutează în 1960, în „Luceafărul”, dar în volum publică abia în 1970 proza umoristică Locatarii din Strada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
București, cu multe întreruperi, de la 23 iulie 1877 până la 6 iulie 1902. În septembrie 1877 Gr. H. Grandea, până atunci membru în redacția cotidianului „Timpul”, ia conducerea gazetei, fiind redactor până la 27 iunie 1879. Un conflict survenit între el și tipograful Ioan Weiss, care era și proprietarul ziarului, are ca rezultat un proces intentat de Grandea și desfășurat până în 1882. Începând cu 20 martie 1880 Grandea scoate o serie nouă, în paralel cu vechiul R. al lui Weiss. Din noiembrie 1880
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
fi îndrăznit ca prin forța cuvântului să le știrbească din minuscula popularitate de care se bucurau și care fusese cucerită cu multă demagogie și minciună. Ordinul de verificare a textelor colindelor și urăturilor venise tocmai de la București unde fostul muncitor tipograf Teohari Georgescu încă era ministru al afacerilor interne, în pofida numeroaselor remanieri guvernamentale ce au fost executate pe perioada mandatelor prim ministeriatului deținut de dr. Petru Groza. Într-un material publicat anterior, arătam modul de aplicare a cenzurii. Persoana sau grupul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Cronica”, Valer Mitru, domiciliat cu tot cu redacția și administrația fițuicii electorale pe str. Andrei Mureșanu, nr.8, telefon: patru ani la Marină dar și la trupele de grăniceri. Tot din uriașul arsenal 49, l-a încondeiat astfel: „Ioan Boboc este muncitor tipograf dela marea întreprindere de presă și editură <<Dacia Traiană>>, fostă <<Adevărul și Dimineața>>. Gândind și luptând pentru timpuri mai bune, pentru victoria cauzelor drepte, pentru salvgardarea democrației creatoare, șeful de atelier Ioan Boboc a trebuit să înfrunte adversitățile unui regim
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Frimu, corespondentul ziarului Curentul la și, arestat la 5 mai 1947. Detenția a executat-o Zamfira și Costache Frimu. Niciunul din cei doi copii nu este Ion d. Moartea lui Ion Costache Frimu Pe 13/26 decembrie 1918, m citorii tipografi și-au ales ca dată a manifest la Iași și Gherla”. Prin urmare, credem că Alexandru a fost rodul căsătoriei lui IC Frimu cu Rozalia. Însă, ca o ironie a sorții sau ca o pedeapsă a lui Dumnezeu, trebuie să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
i-a determinat pe șefii militari ai Armatei române să devină foarte vigilenți, în perspectiva evenimentelor care vor urma. Apoi, să nu uităm că întreaga țară sărbătorea Reîntregirea Neamului, prin proclamarea Unirii Transilvaniei cu patria - mamă. Cei 600 de muncitori tipografi care, pe lângă revendicările sociale normale, vânturau și sloganuri de genul: „Jos armata”, „Jos regele” sau „Trăiască republica”, au determinat autoritățile guvernamentale să le opună puternice forțe de ordine compuse din militari ai Regimentului 9 Vânători de Munte, Poliția și Jandarmeria
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în R pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Casa din Bârzești unde a copilărit Ion C. Frimu, funcțională și astăzi omânia, iar greva tipografilor era doar un 165 e. I.C. Frimu și Vasluiul După cum spuneam, după ce a învățat meseria de tâmplar se pare că a muncit o urse locale orale) această casă ar fi Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: <<Revoluția nu mai poate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
basme de mătușă. Obiceiul este oral, ca și nedreptatea; or legea eliberează, ea este scrisă. Emoția dă glas; rațiunea meditează cu pana în mînă. Amintiți-vă că în Evul Mediu femeile nu aveau dreptul să intre în bibliotecile mînăstirilor. Amicul tipograf Restif de la Bretonne era de părere că Republica nu trebuia să învețe femeile să scrie, și de-a lungul secolului al XIX-lea corporația Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd curățenia, imperiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor. Revoluția a sacralizat lemnul, hîrtia, plumbul. În 1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia. Soarele lui Dumnezeu împrăștie tenebrele fizice, soarele omului împrăștie tenebrele morale (...). Să celebrăm pe un inventator fără de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuvinte își ridica o armată de adepți. "Au fost vîndute probabil între 1515 și 1520 mai mult de 300 000 de exemplare din cele 30 scrieri ale lui Luther", calculează un istoric contemporan.43 Tiparul cu braț îi dădea unui tipograf erudit posibilitatea de a regrupa în spatele lui, într-un timp foarte scurt și cu puține cheltuieli, o mulțime pregătită să se lanseze "în bătălia ideilor" în care se ucide și se moare de-adevăratelea. Prima generație a tipografiei "criticii umaniști
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu mai puțină greutate, deci cel mai mobil, este și cel mai oneros. Trebuie să amortizezi tot mai mult, tot mai bine. Nu-i o noutate, fără îndoială. Cartea a fost dintru început o marfă, și, la urma urmei, scopul tipografului, umanist ori nu, nu este lectura, nici textul, ci vînzarea. A existat totdeauna comerț cu bunuri simbolice. Noutatea constă în subordonarea sinceră și netă a producției față de distribuție sau în așezarea în amontele pieței. În 1890, cînd se dorea realizarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
muncitorului, sau, dacă nu vă vine să credeți, între himeră și realitate. Acesta a fost cel mai bun mijloc tehnic de a intelectualiza proletarul și de a proletariza intelectualul, dublă mișcare constitutivă a "Mișcării muncitorești". Ce este de fapt un tipograf, dacă nu, așa cum afirmă Jacques Cellard, evocînd universul defunct al maiștrilor (șefii din tipografie), al directorilor de conștiință (care îi supravegheau pe culegătorii plătiți cu ziua), al ambalatorilor de onoare (care așază rîndurile în pachete), un "muncitor-savant sau un savant-muncitor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune la cale propaganda pe cartiere împreună cu șefii de arondismente însărcinați cu instruirea muncitorilor. Într-un cuvînt, reuniunea de tatonare dintre pălărieri, postăvari, legători, ebeniști, mozaicari etc. și vînzătorii de tipărituri, tipografi, gravori și zețari, însărcinați cu apariția și mai ales cu elaborarea ziarelor, care vor fi la început Le Globe, apoi La Ruche populaire, apoi L'Union etc. Cînd se va termina? Pentru Franța, în anii care au urmat revoluției din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în Occident a fost cîntecul de lebădă al Cărții. Triumfalismul televiziunii va fi mai degrabă de tip liberal. ELICEA GENETICĂ Cuvîntul socialism a fost inventat de genialul Pierre Leroux, născut în 1797. Cum foarte bine spune Jérôme Peignot, biograful său, "tipograful dă cuvintelor greutatea lor în plumb". După ce a absolvit Școala (Politehnică), acest francez dintr-o familie de limonagii a devenit maistru și a inventat pianotipul, un nou procedeu tipografic. A fost mai apoi administrator de ziar (Le Globe, 1824), după
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de autori, publiciști și îndrumători, a căror "interpretare" polemică a însemnat supraviețuirea mișcării muncitorești internaționale de-a lungul a patru Internaționale succesive. Socialismul muncitoresc a fost un rod al Rațiunii, dedus din Carte, condus de școală și tradus prin ziare. Tipografii, intelectualii și pedagogii erau cei trei stîlpi ai mediului socialist, fiindcă acesta era trepiedul mediatic. Ce se găsea în "casa poporului"? O bibliotecă, un sediu de ziar, cursuri serale, o conferință. Există întotdeauna estrade, cărți și ziare. Dar axul central
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai întîi creuzete. Anarhiști, prudhonieni, leniniști, reformiști, posibiliști, nu are importanță. Și mai există în final aristocrația plumbului, moștenitoare a vîrstei de aur a unora ca Plantin, Estienne, Didot etc. Saint-Simon copist, corector la tipar, angajat al librăriei. Proudhon, muncitor tipograf. Pablo Iglesias la fel, fondatorul partidului socialist spaniol (1850-1925). Allemane, de asemenea. Monatte, Rosmer... Există un tipograf-jurnalist spaniol, Mesa, care, exilat la Paris, îi transmite lui Jules Guesde, "sergentul instructor și recrutor" al socialismului francez, moștenirea primei Internaționale. În Franța
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
profesia cea mai apropiată de cea a cititorului era cea de "terorist". Leitmotivul poliției țariste era: unde se află tipografia? Care e lanțul de difuzare? (centre de difuzare și cele de direcționare pentru organizațiile în exil). Figura-cheie a conspirațiilor: librarul, tipograful. O organizație clandestină începe cu o tipografie clandestină; și primul Pămînt și libertate din Sankt-Petersburg avea ca acoperire "o societate de edituri și librării" și drept centru, o librărie. Problema centrală era transportul (manifestele clandestine ori bombele) în valize de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Militantismul socialist este acolo sus mai avansat sau mai treaz decît militantismul stalinistă; el pierde mai puțin timp în dezbaterile interne asupra virgulelor și calificativelor, fiindcă își dă seama că textele sînt în prezent pretexte. Pierre Leroux, omul anului 1848, tipograful totemic al tribului, era un fiu al Luminilor și al Enciclopediei. El conducea inițial un proiect de "Enciclopedie pitorească de buzunar" Diderot prelungit la extremele vulgarizării. Stalinismul a reprezentat din punct de vedere istoric, dimpotrivă, distrugerea euroasiatică a Rațiunii, negarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
secolul al XIX-lea, pe soldatul Literei de burghezul Literaturii. Eclerorul Progresului trebuie să fie și un lucrător calificat în marmură și plumb. "Este sigur că pentru "intelectuali" cealaltă meserie pe care ar trebui să o cunoască este meseria de tipograf, scrie Andler în Viața lui Lucien Herr. Va veni cu siguranță o vreme în care omul de litere și omul de știință vor ști să conducă ei înșiși un linotip; în care vor putea, pentru a tipări o carte, să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
garantează Școala în universul republican este ziarul militant care îl asigură în universul socialist. Atîta timp cît tipăriturile serveau drept suport axial, loc central al propagărilor, profesia politică și cea intelectuală (de la marele literat pînă la cel din urmă maistru tipograf) aveau o bază comună. Spuneți-mi care sînt directivele partidului, vă voi spune timpul pe care i-1 consacrați sau i-l datorați. Într-o greșeală comună de mediere, oamenii mașinăriilor și cei ai scrisului își întorc spatele, și profesionalizării
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
asta, e nevoie de accesul la mijloacele materiale de tipărire, de reproducere și de transmisie. Să ne amintim că în delictul de opinie, culpa nu este provocată de conținutul propriu-zis al opiniei, ci de materializarea lui sensibilă. Nu autorul, ci tipograful Étienne Dolet urcă pe rug; nu jurnalistul, ci directorul publicației este dat în judecată. Această corporalitate este în mod dublu condiționată. La început, printr-o capacitate de realizare produsă printr-o calificare tehnică: obișnuința de a vorbi în public, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și se interzice tuturor librarilor să tipărească ceva fără permisiunea Majestății Sale Regele, urmînd a fi pedepsiți în caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor persoane, indiferent de statutul lor, tipărirea oricăror cărți pline de blasfemii, instigări sau vrăjitorii, agitatoare și urmărind să tulbure Statul și ordinea publică, pedepsindu-se prin confiscarea totală a bunurilor." Ordonanța de la Moulins, din 1566: "Se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]