1,843 matches
-
compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul! Alineatul și punctuația exclamativă întăresc paralelismul gramatical și transformă cele două fraze tipografice într-o unitate argumentativă de sens pe care o putem considera ca pe o perioadă cu doi membri: [e1-p DAR e2-non q]. Această perioadă concesivă conduce la o concluzie care, prin e2-non q, se opune deciziei de a capitula. Decizie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care, prin e2-non q, se opune deciziei de a capitula. Decizie a mareșalului Pétain care se sprijinea pe o concluzie deductibilă din e1-p. Acest fapt declanșează constrîngeri în continuarea discursului. Perioada care urmează se întinde și ea pe două fraze tipografice: T63b (e1) Guvernanți de ocazie au putut capitula, (e2) căzînd în panică, [P1] (e3) uitînd onoarea, (e4) aruncînd țara în robie. [P2] (e5) TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară a semnificantului face din suita de gerunzii e2 + e3 + e4 o unitate ritmică. Pe de altă parte, conectorul concesiv TOTUȘI unifică opunîndu-le, fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru membri [P1], urmată de un enunț [e5-P2] nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din cele două fraze tipografice [P1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru membri [P1], urmată de un enunț [e5-P2] nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din cele două fraze tipografice [P1 + P2] și din cele cinci enunțuri, membrii unei unități de sens de aceeași orientare argumentativă ca și subtitlul T63a. Pentru a utiliza metoda decupajului perioadelor la scara unui text2, să revenim încă o dată la exemplul din La Bruyère, deja
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
D1.1. de a semăna, D1.2. de a ara D1.3. ȘI de a recolta ca să trăiască, D2. ȘI merită ASTFEL să nu simtă lipsa pîinii pe care au semănat-o. Textul este compus așadar dintr-o lungă frază tipografică, împărțită în patru perioade. Proza foarte ritmată este conformă cu idealul clasic al variațiunii ritmice (nici una din cele patru perioade nu are aceeași structură ritmică). Punctul final semnalează că o unitate de sens este completă. În schimb, punctuațiile intermediare semnalează
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aducea de la Pervenchères (Ornes), [e4] expiră. T13 [P1] Pe lacul din Annecy, înotau trei tineri [e1]. [P2] Unul, Janinetti, dispăru [e2]. [P3] Plonjonul celorlalți [e4]. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort [e5]. În T13, povestirea este decupată în fraze tipografice care corespund unor macro-propoziții: dispariția lui Janinetti contrastează puternic cu ceea ce precede și formează ceea ce putem numi fără ezitare nodul-Pn2 al intrigii. Reacția-Pn3 a tovarășilor săi plonjonul lor, constituie o tentativă de restabilire a echilibrului inițial. Deznodămîntul-Pn4 scoaterea la suprafață
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
7. Din ochiul ei, cer vînăt de uragane plin, 8. Plăcerea ce ucide și vraja care doare. • Situație inițială Pn1: vers 1. Fraza P1, la imperfect, desenează pe scurt contextul urban al povestirii. • Nod Pn2: versurile 2-5. A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2: trecu. • Evaluare centrală - Reacție Pn3: versurile 6-8. A treia frază amestecă imperfectul și, în ambele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și lumină, În vreme ce parfumul cel dau tamarinarii Domol îmi umflă nara șin sufletumi sembină Cu cîntecul pe carel îngînă marinarii. (trad. de Al. Philippide, Florile Răului, ed. bilingvă, GUNIVAS, 2001: 208) (n.tr.).] Sprijinindu-ne pe rime și pe segmentarea tipografică frastică, constatăm că putem considera o primă mișcare care acoperă ansamblul catrenelor. Cele două terține formează și ele tot o singură frază tipografică. Revenirea la aceleași cuvinte odeur de ton sein [mireasma care din sînul tău adie] din v. 2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Philippide, Florile Răului, ed. bilingvă, GUNIVAS, 2001: 208) (n.tr.).] Sprijinindu-ne pe rime și pe segmentarea tipografică frastică, constatăm că putem considera o primă mișcare care acoperă ansamblul catrenelor. Cele două terține formează și ele tot o singură frază tipografică. Revenirea la aceleași cuvinte odeur de ton sein [mireasma care din sînul tău adie] din v. 2 și ton odeur [mireasma ta] din v. 9, je vois din v. 3 și 10 par să confirme diviziunea sintactică în două părți
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și gustul (Q2), în catrene, mirosul, văzul (T1) și mirosul, auzul (T2), în terține. Deși amorsată printr-un refuz de a privi (v. 1), această descriere perceptuală este saturată de multiple percepții: Decupaj poetic: Catrene Terțina 1 Terțina 2 Fraze tipografice: P1 P2 Percepție olfactivă: v. 1 și 2 v.9 v.12 și 13 Percepție vizuală: v. 3 8 v. 10 și 11 Perceție gustativă: v. 6 Percepție auditivă finală: v. 14 Astfel se degajă un plan de text care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că diviziunea romanescă în capitole s-a stabilit progresiv odată cu apariția prozei, pînă să devină din ce în ce mai structurantă și mai semnificativă (Dionne 1999). Într-un caz de figură aproape ideal, un text poate adopta un plan de text subliniat de segmentarea tipografică ce corespunde, pe deasupra, cu structura secvențială. Este cazul acestei fabule narative din Mici poeme în proză de Baudelaire 122: T81 DEZNĂDEJDEA BĂTRÎNEI Mica bătrîna zbîrcită se simți nespus de bucuroasă văzînd pe acest drăgălaș copil pe care fiecare îl răsfăța
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
il parvint à reconnaître, ne fût-ce qu'à la manière d'un nouveau-né ou d'un chien, ses parents et sa maison. Caillois optează pentru o segmentare grafică ce transformă aproape sistematic o singură frază în spaniolă în două fraze tipografice franțuzești. Este îndeosebi spectaculos în P10 și P11 unde se pare că, pentru a evita diferitele "y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
y"-uri ("et"/și) din textul sapniol, Caillois, cu un punct, distruge ritmul ternar al perioadei, scandat de conectori. 3. Structura compozițională a textului Textul nostru se prezintă ca o suită de 36 de propoziții [e] segmentate în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări: regrupări periodice și o regrupare secvențială. 3.1. Structura narativă a primului paragraf Primul paragraf se prezintă ca o secvență narativă completă. O exemplară Intrare-prefață Pn0 introduce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
începutul lui P3 [e3a]. Ivirea organizatorului temporal narativ "des annés plus tard" ("după ani lungi") intrerupe situația inițială. Personajul soldatului servește doar la introducerea referentului cu identitate problematică (un indian). Alegerea lui Caillois de a decupa P3 în două fraze tipografice confirmă apartenența lui e3a la situația inițială-Pn1 și a lui e3b nodului-Pn2. Nodul-Pn2 acoperă propozițiile-enunțuri [e3b], [e4a] și [e4d]. Centrat asupra problemei identității nesigure, acesta orientează intriga. Cum întîmplarea nu are ca nod despărțirea părinților și a fiului lor, Borges
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un anumit număr de fraze care fuseseră modelate de editor, fie plecînd de la variante, fie în locul aceluiași text al lui Halbwachs. Un număr de semne grafice (...) care nu existau în manuscris au fost suprimate. La fel, un număr de modificări tipografice (punct și virgulă în loc de punct sau invers) au fost restabilite. Al doilea ansamblu este constituit de cele 189 de variante notate în text. Variantele sînt prezente în interiorul aceluiași manuscris (de exemplu, manuscrisul din 1932), după metoda sociologului care multiplică formulările
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Kerbrat-Orecchioni a reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obloanelor piața e ca marea, imensă. El părea un naufragiat. Mă îndrept către tata și îl privesc îndeaproape, aproape că-l ating. Doarme în vin. Nu-l recunosc foarte bine pe tata124. Acest scurt text formează un întreg, bine marcat tipografic, una din "notele despre Nevers" care încheie cartea. A priori, nimic nu ar împiedica repartizarea pe două planuri a ceea ce este prezentat aici drept prezent în narațiune. De fapt, nu numai că ar fi foarte dificil să determinăm ce ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe), modalizarea autonimică mobilizează o mare varietate de sintagme: "într-un fel", "mă scuzați de expresie", "dacă pot să spun așa", "sau mai degrabă", "adică", "vorba lui cutare", "ar trebui să spun", "în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este foarte greu să se determine cu certitudine ceea ce îi revine raportorului și ceea ce îi revine locutorului inițial. Totuși, se prea poate ca destinatarul să identifice un anumit element ca aparținând spuselor locutorului citat, mai ales dacă există o marcă tipografică. Să luăm, de exemplu, această frază din Proust: Deci la Balbec, și fără să-mi spună că [Morel] avea să-i vorbească de o "afacere", mă rugase să-l prezint aceluiași Bloch...187 Cuvântul "afacere" introdus în discursul indirect pare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deturnate" către o interpretare în termeni de expresie. O astfel de disimetrie poate fi ușor explicată: nu atât verbul este cel ce permite identificarea unui discurs direct, cât ruptura dintre două situații de enunțare (pauza, schimbarea de intonație, diferitele procedee tipografice). În mod cert, prezența unui verb de expresie contează în această întrerupere, însă ea nu este indispensabilă, cotextul putând fi suficient pentru a marca schimbarea spațiului enunțiativ. De asemenea, în fragmente precum: Îngăimă: Nu! Mă speriați! Mă chinuiți! Să plecăm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
început aceste verbe din discursul direct: rolul începutului este tocmai acela de a fi oarecum exterior nucleului sintactic al frazei. 5.5. Discursul direct liber În literatura narativă modernă, mulți scriitori renunță chiar la fraze de început și la mărci tipografice. Ei adaptează frontiera dintre discursul care citează și discursul citat, făcând dificilă perceperea decalajului dintre cele două registre. Cititorul este obligat atunci să recurgă la cotext pentru a identifica sursele enunțiative. Să analizăm următorul fragment din Céline care, în esență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai este vorba despre o întâmplare adevărată care conține fragmente de discurs raportat, ci despre un fel de meditație interioară a naratorului, în conștiința căruia intervin mai multe voci, inclusiv vocea lui. În textul lui Céline se află și indicii tipografici pentru discursul direct: ghilimelele, liniuța de unire, enunțul introductiv "aud ecouri de la Palat". Dar dacă se renunță la orice indiciu, se ajunge la ceea ce astăzi este numit discurs direct liber (DDL). În ciuda denumirii, nu este vorba de un procedeu simetric
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al discursului indirect liber. Se pornește de la "discursul direct liber" pentru că nu există subordonare sintactică (cum este în discursul indirect) și de "discurs direct liber", pentru că reperele deictice rămân cele ale discursului citat. Această "libertate" este o emancipare față de constrângerile tipografice (liniuța, ghilimelele, italicele) asociate prin excelență discursului direct. Iată un exemplu: (a) La ce le servește toată această bogăție, așezată într-un scaun cu rotile? Precum această femeie atât de bogată, așezată cu fața pe jumătate paralizată, care nici nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca în exemplul următor: Decanul Lescure declară "că dă impresia de o rară putere de sine, de o forță psihică incalculabilă"213. Există turnuri și cuvinte pe care cititorul le atribuie locutorului citat, și nu raportorului, chiar dacă nu sunt marcate tipografic. Anumite enunțuri determină chiar o apariție bruscă a discursului indirect. Să analizăm următoarele două fragmente în care locutorul citat este o țărancă (a), apoi un muncitor (b): (a) Apoi cu o voce volubilă și mânioasă, ea povesti că Marie-Pierre făcuse
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]