1,739 matches
-
singurică, Tare mi-i dor, o Doamne, și tare mi-este frică... Am să mă duc și astăzi să m-ascund după horn Și iar s-ascult din codri duiosul glas de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în pădure, să nu mă știe nime, În părul despletit cu dulci flori de liliac. Să toarcă lângă mine Prichici - copil sărac Și dragu mamei. Unde *** de izvoară Să văd că la picioare-mi în rotogoluri zboară Și să gândesc atuncea la frate-meu, la el, Cu fața lui cea dulce, cu ochi mari - Floribel. O Floribel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ușă) O clipă numai... apoi... iar singurică. Mi-e dor... așa îmi este de dor încît mi-e frică. Ah! iarăși toată [noaptea], ochind de după horn, Am să ascult din codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stă-n cenușa cuptorului, rupt, cu cămașă, negru, cu părul prin căciulă - alături un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte de perini puse pe o ladă cu colori vie - pe pat baba Marină* șede pe călcâie torcând din fuior de lână albă. Bătrână cu părul alb și cu catrința mohorâtă. [PETRE] Mamă, știi tu povestea ceea de unul prost-prost, care era altfel nă[z]drăvan, cum au scăpat el copiii Sfintei Vineri, și Sfânta Vinere i-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
M. Da'de-mi pare rău că s-apropie funia de par și ața de fus? Poate c-aș vrea să te văd cum zici tu - de-aceea... Dar orcum... multă apă pe Dunăre și multe fuioare pe fus aș toarce să văd una ca aceea. Da' daca Sf. Vinere ar fi ascuns straie de aur în cenușe? Știi tu de nu-s eu Sf. Vinere?... Pe ce știi? Mulți oameni găsește și-i duce-n casă la ea. Și tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce spre a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână, suptă *, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Știu cumcă viitorul este trecutu-ntors Știu cumcă-aceeași lână s-a tors și s-a retors De degetele-uscățite-a Vremii-mbătrînite, Dar pârghia aceea ce, desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută. Vai! Cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra lor În atmosfera
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrână, suptă *, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Știu cumcă viitorul este trecutu-ntors Știu cumcă-aceeași lână s-a tors și s-a retors De degetele-uscățite-a Vremii-mbătrînite, Dar pârghia aceea ce, desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută. Vai! Cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra lor În atmosfera groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate așa cum se întîmplă Cine mi-a spune-o oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
între amândouă sta neclintita limbă. De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors - Același șir de patimi s-a tors și s-a retors: De mînile uscate a vremi-mbătrînite Și clare-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr'de durere, viață făr' de moarte - Am pus de mult de-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La ce? Oare un glonte, otrava, un pumnar Nu sting deopotrivă o lume de amar? O, pârghie a lumei ce torci al vremei fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi, cu delir! Răspunde-mi, cine-i suflet a lumei? Dumnezeul? {EminescuOpVIII 276} Orbirea? Nepăsarea? E binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oi chinui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare. SCENA I[I] (ara. Furtună) M[UREȘANU] (singur ) Cum norii strigă-jalnic și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părăsise, Iar dorințele aprinse i-au zburat ca niște vise... {EminescuOpVIII 446} E-o curată nerozie... Bine crede cine spune Că feeile mai toate sânt deșerte ori nebune BOMILKAR Să mă ierți însă povestea e din cale-afară lungă, De vei toarce-o mai departe până mâni o să ajungă. Eu te lămuresc în clipă. Ai un sclav. E de vânzare. Persianul este omul care poate, cu preț mare, Să ți-l ia. Ai dat pe dânsul doi talenți. Persianul poate Să-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce de dezvoltarea artei noastre numai stând în înălțimea inteligenței filozofice, fără ca să aibă esperiențe artistice și copiozitate oarecare de Anschauungen artistice, acela a-ar face alta decât ar toarce și ar țese un șir de abstracțiuni în cari artistul s-ar simți (prea rău) încurcat din cauză că i-ar lipsi aerul (Lebensluft) de respirațiune de viață. Asprimea dar a cunoștinței științifice va fi numai atuncea fructiferă pentru (actor) artist când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestui defect e într-adevăr lipsa noastră de centru și bucățirea noastră, care se manifestă și-n pronunție într-atîta întru cât dialectul unei provincii sau a unei populațe nu e tonul fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reia în orce moment al reînceperei sale. Fără de-a sensibiliza prin această mijlocire între diferitele vorbiri ale dialogului acestea nu se prezintă decât ca fire rupte și legate numai esterior, nu însă ca un fir de viață ce se toarce el însuși. A doua speție de mijlocire împreună individul ce reapare cu momentul în care noi l-am părăsit. Aicea e tema artistului dramatic, ca să sensibilizeze astfel în personalitatea sa dispozițiunea care s-a născu]t în vremea aceea în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vieții lui individuale. Amândouă însă se întregesc una pe alta necontenit, pentru a ni releva lumea internă a personalității. Elementul acela în care un caracter în vremea scenei se mijlocește în toate figurile celelalte ale scenelor, prin care el își toarce neîntrerupt firul vieței sale interne în vremea vorbirilor celorlalte persoane este jocul mut. Elementul în care se relevează viața cea mai intensivă a caracterului, în care se-nsumă tot patosul său ca și într-un vârf, cum am zice, acela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Jocul mut îl asigură prin urmare pe actor de-a nu lăsa să cadă nicicând caracterul însuși, de-a nu cădea el din caracter, căci îl silește de-a-l ținea bine în orce moment în fantazia sa și de-a-l toarce în ea mai departe. Tonul cu care o să se înceapă vorbirea următoare nu se poate găsi cu deplin adevăr decât din iluziunea, cu care autorul se mișcă înăuntrul rolei sale. Această iluziune însă produce jocul mut precum iarăși viceversa jocul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a impresiilor; căci, ca conținute într-o clipă, fiecare reprezentație nu e nimic alta decât unitatea absolută. Reprezentația e un ghem absolut, unul și dat simultan Răsfirarea acestui ghem simultan e timpul și esperiența. Sau și un fuior din care toarcem firul timpului, văzând numai astfel ce conține. Din nefericire atât torsul cât și fuiorul țin întruna. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
știința cere cu necesitate să fie cercetată în chipul acesta. ["MOARA E NETREBUINCIOASĂ... "] 2257 Moara e netrebuincioasă daca nu există grâul necesar care să se macine, și 314r fabrica de bumbac face sărbătoare când nu există bumbac care să se toarcă și să se țeasă. Cu cât mai puțină muncă se cere pentru a măcina grâu sau a țese bumbac cu atât mai mică e necesitatea de-a înmulți morile și fabricile dacă timpul și inteligența ce rămân disponibile nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
situație analoagă este cea din colinda românească tip Peștele și mreaja fetei (tip 50 ; cf. 26, p. 202). „Peștele de mare”, care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La lume să placă, Mreajă de mătase, împletită-n șase. [Ioana], ochi negri, Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legarea” bourului, punerea lui „în frâu” (113). „Leagănul” e împletit și pus între coarne chiar de către fată : Poartă leagăn de mătase, împletit de Leana-n șase (29, p. 176). Tot așa cum, în alte colinde (dar tot „de fată mare”), fecioara toarce și împletește o „mreajă de mătase,/ împletită-n șase” pentru a prinde (a lega) tot un monstru acvatic, „cel pește de mare”. Finalitatea actului este aceeași : facerea ospățului de nuntă, înte- meierea unei noi familii, a unei noi case, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
leagăn : Ș-atunci mi-l vâna Ș-acasă-l ducea Și-n coarne că-i puse Leagăn de mătase (36, p. 76). Din același punct de vedere, este foarte semnificativ faptul că, în toate variantele, fata, așezată în leagănul dintre coarnele bourului, toarce („Că ea-și trage-un firicel”) sau coase și brodează („Coase și chindisește”) (29, pp. 178-180). Am văzut bogatele semnificații simbolice ale acestui tip de acțiuni și, mai ales, acelea de „legare” a stihiei haotice și, implicit, de instaurare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ploaia, sunt tot atâtea argumente în favoarea acestei ipoteze. Totuși, mai probabilă mi se pare a fi o altă soluție. În afară de înțelesul de „știulete de porumb” și de „drug”, cuvântul drugă mai are în popor semnificația de „fus gros [mare] de tors firele pentru urzeală”. Vezi în balade populare : „Una din furcă torcând,/ Alta din drugă ’ndrugând” (19, p. 608). Sunt și alte cuvinte din această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mi se pare a fi o altă soluție. În afară de înțelesul de „știulete de porumb” și de „drug”, cuvântul drugă mai are în popor semnificația de „fus gros [mare] de tors firele pentru urzeală”. Vezi în balade populare : „Una din furcă torcând,/ Alta din drugă ’ndrugând” (19, p. 608). Sunt și alte cuvinte din această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu sensul propriu de „a toarce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drugă mai are în popor semnificația de „fus gros [mare] de tors firele pentru urzeală”. Vezi în balade populare : „Una din furcă torcând,/ Alta din drugă ’ndrugând” (19, p. 608). Sunt și alte cuvinte din această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu sensul propriu de „a toarce cu druga” și cel ulterior, figurat, de „a vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fus gros [mare] de tors firele pentru urzeală”. Vezi în balade populare : „Una din furcă torcând,/ Alta din drugă ’ndrugând” (19, p. 608). Sunt și alte cuvinte din această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu sensul propriu de „a toarce cu druga” și cel ulterior, figurat, de „a vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale minciuni etc.” (64, p. 202). Ipoteza că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]