2,360 matches
-
iulie • Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, volumul IX, partea 1, 1650-1747, București, 1897, p. 499, nr. DCLX (în continuare, Hurmuzaki, Documente). • Jerzy Lisowski, Quelques remarques sur la mission de Mehmed aga en Pologne (1707), în „Folia Orientalia“, tom I (1959), Kraków, 1960, p. 50. • Cf., pentru detalii, Veniamin Ciobanu, Carol al XII-lea și românii (versiunea franceză, Charles XII et les Roumains), București, Editura Domino, 1999, p. 185 și urm. • Cf. Orest Subtelny, The Mazepists. Ucrainean Separatism in
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și română. Alături de reprezentațiile în colaborare cu Heliade și elevii de la Sf. Sava, ele constituie începuturile teatrului românesc. Pe lângă lucrări originale în limba greacă (Oda către Elada, Paris, 1829, tragedia Armodios și Aristoghiton, Atena, 1840), el traduce din Homer (Iliada, tomul I, București, 1837, reeditată în 1858 și 1868), Plutarh (Viețile paralele, București, 1857) și Biblia (Psalmii, 1859, București, cu subvenția Societății biblice londoneze). Vezi Ana Maria Popescu, Alexandru Machedon, Constantin Aristia, București, 1967, și Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români..., p. 103-105
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
C. P. Russie, dosar, 236, p. 176-179. 81 Ibidem, f. 197-204. • Ibidem, f. 198. • D. A. Sturdza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad-hoc la 7/19 și 9/21 octombrie 1857, în „Analele Academiei Române“, Seria II, tomul XXXIV, 1911-1912; Memoriile secțiunei istorice, București, 1912, p. 793-794. a guvernului român - să ne opunem cu o voință cu totul fermă violării teritoriului țării“84. Sprijinul Franței și al Prusiei, aflate în situația de a declara război Austriei, izolarea Turciei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bucovinene. Ca o noutate, conform stipulațiilor legii din • Vasilij Melik, op. cit., p. 1337. • Mihai-Ștefan Ceaușu, op. cit., p. 2179-2180. • John Leslie, op. cit., p. 127 și urm. • Mihai-Ștefan Ceaușu, Reprezentarea evreimii în Dieta Bucovinei (1861-1918), în „Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae“, tom V, București, Editura Hasefer, 2000, p. 207-208. 1910, după constituirea Dietei rezultate din noile alegeri, Comitetul Țării urma a fi ales pe curii electorale, fiind alcătuit dintr-un număr de nouă persoane, respectiv căpitanul țării și opt membri aleși. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gh. I. Brătianu, La Bassarabie. Droits nationaux et historique, Bucarest, 1943, p. 128. 74 Cuvinte de încredere. Reînvierea Basarabiei, în „Mișcarea“ (Iași), 14 decembrie 1917. 75 Ștefan Ciobanu, Basarabia. Populația, istoria, cultura, București-Chișinău, 1992, p. 70. • Istoria Românilor, vol. VII, tom II (1878-1918); coordonator acad. Gh. Platon, București, 2003, p. 493. unitate complexă, totalitatea acțiunilor condiționate reciproc (subl. ns.)“. Istoricul nu putea să nu sublinieze rolul țărănimii, care, „reprezentând interesele întregii provincii, s-a opus în mod hotărât încercărilor comuniste de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tipărirea unui repertoriu propriu, la care contribuie și el cu o traducere din franceză, Orbul fericit, și o prelucrare, Două femei împrotiva unui bărbat. Pentru editarea documentelor istorice scoate publicația „Arhiva românească” (1840-1845). În același scop, va aduna în trei tomuri, începând din 1845, cronicile moldovenești (Letopisițile Țării Moldovii), completate, în a doua ediție (I-III, 1872- 1874), și cu cele muntenești. Paralel, editează și o antologie de documente și cronici traduse în franceză, urmărind să atragă interesul savanților străini pentru
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
un tablou alegoric convențional, scăldat din belșug în „focuri bengalice”. Piesa este cu totul nereușită din cauza lipsei simțului istoric, a neglijării proporțiilor și a limbajului bombastic. G. este autorul unui Lexicon de conversație storicesc religionariu, din care a publicat primul tom (literele A-B) în 1847 și care se situează între cele dintâi încercări naționale de dicționar enciclopedic. Compilat după izvoare străine, importanța lui stă în metodă, căci fiecare articol este însoțit de o bibliografie bogată, cu trimiteri exacte la text
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
des-vrăjit” iluziile, fiindcă era mult mai frumos dacă discutam despre subiecte „tari”, cum sunt mitul, simbolurile, atemporalitatea, decât să ne cramponăm de un subiect atât de minor, cum este istoria. Nu se poate - spunea ea - ca Eliade, redutabil autor de tomuri sacre, să se gândească la istorie atunci când scrie un roman. E derizoriu... Da, numai că romanul trebuie Întors cu susul În jos, precum clepsidra, dacă dorim să Îl Înțelegem, fiindcă Eliade nu caută, aici, o anistoricitate, ci sensul malefic al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și chiar pe minotaur. În pofida „jocului”, am detectat, fără nici un contor, un fel de plăsmuire romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
proza lui M. își vădește frecvent dimensiunea autobiografică, abordată direct în Cuibul de barză, „roman memorialistic”, în care reconstituirea propriei vieți interferează atât universul scrierilor de ficțiune, cât și cronica subiectivă a anilor 1966-1989, transpusă anterior în paginile a cinci tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
I: Poezia, 1980, Dicționarul scriitorilor români, I-IV, 1995-2002, ș.a.) cercetătorul avea posibilitatea de a-și alcătui câteva cărți substanțiale și expresive, iar aparatul critic al edițiilor pe care le-a îngrijit singur sau în colaborare echivalează cu alte câteva tomuri dense. În eseul Titu Maiorescu comentat... autorul pleacă de la „constatarea faptului, real, că înțelegerea lui T. Maiorescu în liceu și chiar în facultate este dintre cele mai dificile” (Argument), din motive care privesc specificul acțiunii critice în general, dar și
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
ISTORIA LITERATURII CREȘTINE VECHI GRECEȘTI ȘI LATINE II De la Conciliul din Niceea până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât de diferite cum sunt Marius Victorinus, Ilarie din Poitiers, Ambrozie și Ieronim, în cazul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
urmaș din 434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele acestuia, în Tomul închinat armenilor, din 437, în care a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. aici, pag. ???). Chiril a primit întreg dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și i-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrat mai ales acelea care se refereau la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente referitoare la conciliul din Efes; iar cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă tocmai în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de Eduard Schwartz. Aceasta o depășește pe cea a lui Aubert (1638) reprodusă în vol. 77 al PG și cuprinde 88 de epistole (din care 17 sunt însă adresate lui Chiril). Printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acum puțin folositoare pentru că era depășită de noua operă în care, cel puțin în parte, a fost probabil integrată; din rațiuni analoage e de înțeles și pierderea dialogului Teopaschitul. În acest Dialog, care ar fi fost deci compus înainte de publicarea Tomului lui Leon, Nestorios se concentrează asupra modalității prin care să fie asigurată unitatea lui Cristos păstrându-se cele două naturi distincte, însă fără să se confunde cu unica physis rezultată din uniunea ipostatică acceptată de Chiril care, pentru Nestorios, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezent, așa cum am spus, în teologia lui Chiril. În ce privește adevărata Carte a lui Heraclid, aici Nestorios vrea să demonstreze, reluând întreaga dezbatere din anii precedenți, că propria sa cristologie n-a fost niciodată în contradicție cu cea formulată acum în Tomul scris de papa Leon. Confruntarea sa cu Chiril se concentrează în special asupra strădaniei de a defini ce anume constituie unitatea subiectului în Cristos; potrivit lui Chiril, aceasta e asigurată de unica physis, pentru el sinonimă cu hypostasis. Însă „unica physis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atât Antiohia, cât și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes pentru august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tâlhărie”), l-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-l condamne pe Chrysaphios, dușmanul său de moarte. Noul împărat, Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare) prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întâi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde s-au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25 octombrie, în prezența împăratului) un decret dogmatic în care era adoptată formula „o singură ipostază”, net antinestoriană și preferată de alexandrini, însă, în același timp, era afirmat faptul că Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
definirea frontierelor și de căutarea de alianțe, și în primul rând epistola, de la Chiril la Acacius din Berea, de la Ioan de Antiohia la Euteriu din Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine cu ușurință un adevărat tratat ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin instrument de propagandă doctrinală în rândurile maselor; așa se întâmplă cu predicile lui Teodot din Ancyra, ale lui Proclus la Constantinopol și în special cu foarte multe din cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu excepția falsurilor apolinariste, (intenționat) folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă o singură ipostază, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl îndepărtează de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci când în Tomul către armeni modifică formula apolinaristă reluată de Chiril în „o singură ipostază a Dumnezeului Logos întrupat” (și nu “întrupată”, referitor la ipostază), face un pas spre o clarificare a „ipostazei” care semnifică, la el, mai degrabă persoana Logosului întrupat decât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în acesta, nu înainte și independent de acesta, în timp ce situația Logosului este diferită pentru că el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă la așa-zisul brigandaj de la Efes din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, așa cum a afirmat ulterior) a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451, s-a salvat semnând Tomul către Flavian al papei Leon și condamnându-i pe Eutihie și pe Dioscor. În anii câți i-au mai rămas de trăit, s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]