22,705 matches
-
anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitația ce întreține tumultul marilor centre muzicale internaționale. A făcut și face senzație în continuare, în lumea discografica, recentă ediție în varianta CD a imprimărilor de tinerețe datorate Clarei Haskil; ingenuitatea adresării, transparentă tonului, meticulozitatea suplu întreținută a jocului pianistic, fac farmecul acestor neprețuite momente de muzică printre care regasești mari opus-uri schumanniene sau Concertul în sol major de Beethoven. Pe de altă parte, Radu Lupu este unicul constant în marile săli de
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
Dar și în programele Orchestrei Simfonice a Metropolitanului newyorkez, sub baghetă lui James Levine! În același concert de sfârșit de mai, între părțile Simfoniei "Jupiter", de Mozart, se aplaudă în afara oricăror complexe. Lumea vine la concert... pentru că e de "bon ton". E un gen de snobism benefic care face parte integrantă din viața muzicală aici în Elveția. Dar creatorii din generația imediat următoare, de pește cincizeci de ani, inclusiv cei mai tineri, sunt literalmente ignorați în Elveția, de instituțiile de concert
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
desprinse din determinările și țelurile obștești. A ales, în duhul unei nobleți a riscului, calea a doua. N-a ezitat a-l provoca la un duel ideologic pe celebrul sau conațional, C. Dobrogeanu-Gherea, încă din timpul vieții acestuia, pe un ton de virulenta, care-i degajă independența posturii. Partizan inițial al unui socialism revoluționar nestăpînit, junele Aderca îl denunță pe bătrînul critic drept un "partizan al aminărilor": "F. Aderca publică în ăCuvîntul liberă un serial în care nedumeririle și obiecțiile sînt
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
e adresată cuiva că Paul Valery, de o gravă nedreptate, dacă ea e inspirată de o aducere forțată a ideilor scriitorului în sfera actuala de referință intelectuală. Însă Valéry însuși ne obligă, mă tem, la o astfel de operațiune, prin tonul profetic al afirmațiilor sale, prin felul în care lansează teorii care ignoră orice barieră temporală, sau determinant cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
despre un succes că luase "negația" din învățămînt și despre liber profesionismul lui de ghid. De fapt, era făcut să fie profesor și ghid a devenit urmînd, oarecum, aceasta vocație. Turiștii săi îi trimiteau scrisori după aceea, foarte prietenești în ton și respectuoase în conținut - genul de scrisori prin care studenții mulțumesc profesorului după an, să-i zicem, curs de vară. Mircea avea forță, dar și plăcerea de hărțuiala, cu care putea transforma o neșansa nemeritata, într-o victorie. O valoare
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
deja cunoscută ca imagine sinoptica. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilata prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaica, sever coagulata, asemenea unui idol preistoric, se îngîna cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexista, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat, si
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
au avut o soartă tragică fiind obligați să își părăsească patria, si personaje de soap-opera, o carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență, un sentimentalism, ce-i drept, nu dezagreabil, un patriotism răspicat, dar parcă excesiv și de aceea neconvingător - toate acestea m-au descurajat, la început, mai mult chiar decît prejudecată legată de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
a spălătoreselor, m-a impresionat, ci felul în care s-a purtat Domnită Ileana. A doua zi, spălătoresele au revenit, spăsite, la castel, oferindu-se să își reia lucrul, adică să spele rufele rămase. Li s-a spus, pe un ton perfect calm, cîtuși de puțin malițios sau răutăcios triumfator, că nu mai este nevoie, iar la spaimă lor că vor fi definitiv concediate, prințesa le-a mulțumit pentru ajutor, amintindu-le că le așteaptă a doua zi să revină la
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
criticul cercetează extrem de atent vocația visului la fiecare dintre poeți. Ultima parte a cărții îi cuprinde pe romanticii "săi" francezi: lângă Sénancour, Nerval și Hugo apar Proust și Mallaramé; mulți alții sunt omiși cu bunăștiința. În ciuda "abaterilor" literare sau a tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem decide și singuri: în adolescență dăduse întâmplător peste "acel ciudat prenume dublu al lui Jean Paul, întâlnit în Roșu și negru
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
general, nu dăm curs acestor comentarii la comentarii. Ele nu fac decît să inhibe critică: scriitori nemulțumiți cer capul criticilor lor. Spre laudă lui, cel puțin la prima vedere, dl Schenk nu se apără pe sine însuși. Dar conținutul și tonul scrisorii sînt scandaloase. Mi-am asumat riscul de a n-o publică, răspunzîndu-i pe această cale. Am recitit recenzia d-lui Alexandru Ștefan. Mi s-a părut decentă, cu toată ironia de pe alocuri. Cum nu știu românul cu pricina, nu
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
de dupa decembrie ^89, când noua putere și l-a vrut aliat, el situându-se însă, și atunci, tot în opoziție. La acest om al determinărilor categorice și al polemismului vehement din atâtea discursuri rostite în adunările scriitoricești, surprinde, în Convorbiri, tonul măsurat și dispoziția comprehensiva, grija pentru nuanțe și pentru menajarea intimității altora, reținerea de a trage concluzii definitive pe baza informațiilor obținute indirect, scrupulul de a nu răni când nu este cazul. Cel mai aspru, cel mai neconcesiv pe șine
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
proiectul devenirii academice?), m-a rugat să-mi reduc paginile polemice, oferite Contemporanului ori - și mai bine - să le public în altă parte. Revista - a căutat să-mi explice - întîmpină din cauza lor unele dificultăți de recepție și finanțare. Sedus de tonul amical, cald, învăluitor al șarmantului romanelor, am avut slăbiciunea de-a accepta. Astfel mi-am transferat articolele mai încins critice în alte publicații, destinînd Contemporanului, în speță, aforismele din ciclul Jurnalul lui Alceste. Breban s-a arătat încîntat de ele
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago și restul personajelor (inclusiv criminalii) se creează un contrast interesant: ei tensionați, el nepăsător. Apogeul acestui contrast e atins în final, cînd crimă ca atare e descrisă cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul narațiunii se relaxează brusc, păstrînd doar acea acuitate a percepției la care mă refeream mai devreme. Omorul pare relatat de Santiago însuși, un Santiago ieșit însă din propria-i piele, si astfel capabil să observe detașat ce se întîmplă: cîte
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
a angoasei așteptării. Pe lînga tensiunea acumulată pe parcursul cărții, cînd crimă încă nu s-a comis, descrierea ei minuțioasa e de-a dreptul liniștitoare. Santiago moare calm, așa cum a fost în întreaga povestire. Ultimele propoziții ale cărții sînt impresionante prin tonul senin și relaxat pe care il impun, după frenezia de pînă acum. Santiago spune că a murit, și în cuvintele lui se aude parcă un răsuflat de ușurare: "ăM-au omorît, mătușa Weneă, spuse. Se poticni de ultimă treaptă, dar
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare exasperata, adresată indirect unui cititor niciodată suficient de frustrat în așteptările sale și de bruscat de expresivități cît să simtă viața
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
casele/ de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
de muzică originală pentru scenă, Adrian Enescu. Dar mai este ceva, bănuiesc, care poartă această montare într-o zonă a libertății interioare, a unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă ar fi să le numim doar pe acestea. Este un omagiu pe
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
fi venit editorului de la felul în care Todoran și Tohăneanu au ajuns autorii unei cărți de 300 de pagini și anume dînd curs invitației unui ziar timișorean de a susține săptămînal o rubrică Eminescu. Ocazia face critică la fel cum tonul face muzică. În 1989, anul centenarului morții poetului, dl Teodor Bulza, redactor șef la Drapelul roșu din Timișoara a solicitat celor doi cunoscuți profesori universitari să colaboreze cu scurte articole, fiecare în specialitatea să, consacrate lui Eminescu. De ce Eminescu? este
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
Lângă mine, se află un camarad pe care n-am să-l uit. La un moment dat, cum ședeam pe dâmbul înalt, dominând un cot al șoselei asfaltat, și având asupra noastra câte o carabina, el mi-a propus, pe tonul cel mai simplu, să așteptăm să apară un motociclist, sau doi, la cotitură, și să tragem în ei, să-i doboram și să le luăm motocicletele și să ne folosim de ele, mai tarziu. M-am uitat la el, uluit
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
dragostea mea publicat de Editură UNITEXT. Piesă care l-a adus în mijlocul oamenilor de teatru este Petru sau petele din soare, un text pe o temă istorică cu dimensiune filosofica, morală, cu probleme umane universale abordate cu anvergură, pe un ton dinamic, cu replică alertă. Aproape ca o excepție în teatrul nostru actual, excluzîndu-l, desigur, pe Matei Visniec, recordman-ul în materie de piese montate, Vlad Zografi a fost pus în scenă imediat. Premieră absolută a avut loc la Satu-Mare, în
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică improvizată, pe versiunea din Internet a unui număr din
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton fatalmente defensiv și dedicat lamentației"; "în mod firesc, după citirea unor asemenea lucrări (ai căror autori, fatalmente, nu au ajuns studenți) trebuie să ne uităm și către manualele acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și cînd i se
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
găsit probabil printre hârtiile sale, ca pe un vestigiu al unei tinereți sentimentale, si pe care a vrut neapărat să le "valorifice", nu literar, ci editorial. Aceste texte - sau, în orice caz, unele dintre ele - nu au nici o legătură cu tonul general al cărții: "Oare asta e dragoste?/ Răsăritul acesta își va schimba vreodată culorile?/ (La terre est bleue comme une orange)/ Un barbat fumează pe balcon./ La o mie șase sute de metri de el,/ în diagonală,/ peste blocuri,/ o femeie
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
primelor volume însă am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință, să am un ton neutru, să păstrez o anume distanță față de oameni și întîmplări. Uneori n-am reușit, dar mai important decît orice mi s-a părut că trebuie să respect adevărul, să nu deformez în nici un fel faptele. Victime, torționari, delatori - "Personajele" cărții
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Au existat tot felul de organizații, am primit invitații să particip la tot soiul de adunări. N-am intrat în nici un fel de organziatie. Am încercat să aflu care sînt cele ale securității. Mai simplu de depistat erau ziarele securității. Tonul îl dădea o revistă din țară, "Glasul Patriei", care pe urmă s-a numit "Tribuna României". Circulă numai în străinătate. Era minciună, otravă poleita pentru Vest... Au fost chiar și întîmplări pline de haz. La o Poștă a Redacției, a
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]