2,536 matches
-
unei pedale sonore de , coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică de acorduri majore, însoțită concomitent de o reducere dinamică progresivă, ale cărei etape intermediare apar indicate cu remarcabilă meticulozitate (p - pp - più pp - ppp). Acordul de (reprezentând tonalitatea de bază a preludiului) va rămâne până la final o simplă iluzie sonoră, invocată cu subtilitate de traseul cromatic ce tinde doar spre rezonarea acestuia. Lipsa acelui finalis așteptat conduce la un deznodământ ce rămâne sub semnul enigmei, al cărei echivoc
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
numele de sinestezie, ce desemnează contopirea simțurilor într-o senzație unică. Mobilitatea tempo-ului, ambiguitatea structurii metrice și senzualitatea armoniilor reprezintă opțiuni de limbaj ce imprimă acea mișcare în spirală sau de amețire a simțurilor, sens aferent cuvântului tournent. În pofida tonalității de la major, aspectul armonic al acestei incantații tulburătoare oferă o remarcabilă bogăție de agregate armonice asociată unei „alchimii” melodice rafinate, ce rezultă din combinațiile ulterioare ale seriei melodice inițiale . La nivelul ansamblului se remarcă abundența evidentă a indicațiilor agogice (21
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în procesul avansării ritmice. De asemenea, aceleași momente de climax ale liniei melodice principale vor fi subliniate de traseul fluxului armonic al acesteia. Astfel, se observă cum primele două măsuri evoluează spre acordul de treapta a II-a coborâtă () a tonalității de bază, amplificând tensiunea prin nerezolvarea acestuia și abandonarea sa într-o senzație de suspendare. Ulterior, acestuia i se va juxtapune intervalul de cvintă mărită (fa#), pentru a-și afla apoi detensionarea la cvarta perfectă descendentă (do#). Dar, deși acest
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
într-un efect prelungit de vibrație - quittez, en laissant vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat corespunzător printro amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al introducerii, întreg parcursul preludiului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al acestuia conducând la o potențare semnificativă a contrastului. Astfel, stridența accentuată a răspunsului plasat în mod deliberat în registrul acut, juxtapusă spațiului neutru al rezonanțelor de clopote, va adânci concepția de antagonism urmărită de compozitor. Deși expusă într-o tonalitate de si major recent stabilizată, tema principală difuzează totuși o culoare modală înrudită cu sonoritățile de început. Acest modalism îl recunoaștem în linia melodică a planului superior ce oscilează inițial într-un spațiu pentatonic (măsurile 14 15), pentru ca ulterior să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sextă și treapta a V-a coborâtă. Dar, evoluția armonică ulterioară, prezentând o mobilitate pregnantă a treptei a III-a , frecvente evadări spre noi centre tonale, scări hexatonale și cromatice sau multiple forme de parafonie, conduce la ideea afirmării unei tonalități mai mult „indicative”, decât în sensul tradițional al termenului. Impresia unei așteptări temătoare decurge din plasarea evoluției sonore în spațiul registrului grav, iar „semnalul” amenințării ce se întrevede îl descoperim în disonanța tritonului do-fa#, estompată pentru moment de nivelul redus
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ca un fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a tempo-ului, fapt ce ar denatura imaginea sonoră concepută într-o atitudine interpretativă ce vizează menținerea nealterată a fluidității de discurs. Secțiunea finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele traseului oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-un act
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aux cheveux de lin este reamintit cu insistență în apelurile introductive ale Serenadei. Evoluția sonoră ulterioară va preciza funcția de treapta a II a coborâtă îndeplinită de sunetul , într-un discurs muzical ce își centrează evoluția în jurul sunetului fa dominanta tonalității de bază, . Evitarea deliberată a sunetului la în pasajele scalare introductive, precum și folosirea sa ulterioară într-o dublă ipostază și impune o dualitate interesantă, generând o permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte, aceasta din urmă conduce la o diversificare a atmosferei prin afirmarea unor spații armonice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanțelor armonice, preludiul evoluează într-un sistem tonal extrem de lărgit (cu trepte frecvent alterate), plasat într-un spațiu opus atonalismului afirmat în Brouillards. În acest sens, cele două acorduri introductive oferă exemple concludente ale acestei abundențe sonore derivate din sfera tonalității. Geniul debussyst știe să afle calea evadării pentru emanațiile inovatoare ale spiritului său, ce vin de această dată să estompeze, dar nu să contrazică cu desăvîrșire principiile armoniei funcționale. Astfel, debutul motivului tematic principal afirmă acordurile subdominantei majore și relativei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
noua expresie va difuza o pasiune dezlănțuită ce atinge de această dată limitele sentimentului rostit cu impulsivitatea instinctelor. Țesătura sonoră va sublinia, în mod adițional, această izbucnire impetuoasă prin avansarea pedalei ostinato spre registrul extrem grav (stabilindu-se pe rezonanța tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vocale vor fi dublate la interval de 3m (în mod frecvent), 3M și 4p, desfășurându-și arabescurile cu o dezinvoltură care ignoră aspectul imobil al pedalelor inferioare (reeditarea pedalei armonice a cvartei mărite, precum și reapariția ritmului de habanera centrat pe tonalitatea de ). În plan interpretativ, această dublare a melodiei solicită o redare diferențiată din punct de vedere timbral, în scopul evidențierii liniei inferioare, purtătoare a profilului original. Reapariția motivului tematic în registrul mediu (corespondent celui inițial) confirmă o dată în plus predilecția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce aparțin supranaturalului. Afirmația acestui material tematic prezintă un exemplu tipic al structurii armonice debussyiste ce se sustrage conturului tonal prin eliminarea relației puternice de tonicădominantă, apariția izolată a tonului principal în traiectoria liniei melodice, precum și evitarea sensibilei acestuia. Astfel, tonalitatea de își va reduce prezența doar la statutul declarat de armură, eludând astfel difuzarea unei impresii de stabilitate. Folosirea abundentă a acordurilor cu note cromatice adăugate va determina reconstituirea unei scări cromatice complete, a cărei prezență va fi disimulată de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va fi armonizată printr o înlănțuire de acorduri perfecte ce inițial coboară prin tonuri, pentru ca în măsura următoare, plasarea acordului de cu septimă mică și nonă mare eliptic de terță de pe timpul al treilea să introducă printr-o cadență perfectă tonalitatea de (măsura 7). Pedala de rezonanță va marca frecventele schimbări de ecleraje armonice. Apariția unui nou motiv tematic, cu un caracter evident dinamizat (remarcându-se predominanța valorilor de în formule ritmice binare și ternare), va fi evidențiat în mod suplimentar
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
face posibilă parcurgerea unui spațiu extrem de extins al claviaturii de către linia melodică în arabesc. În pofida reeditării cvasi-identice a motivului tematic anterior, diversificarea discursului va fi asigurată de variația ritmică produsă deopotrivă prin sincopare egală și inegală, precum și secvențarea afirmației în tonalitatea de . Expresia unei noi ipostaze de cadență plagală (IV - VI) este subliniată, în mod adițional, prin dinamizarea ritmică a țesăturii sonore, ce avansează cu preponderență prin valori de prezente în formule binare și ternare. Pedala de rezonanță va servi la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
disonante, difuzate de suprapunerea de secunde ce rezultă prin dispunerea în poziție strânsă a sunetelor acordului de si micșorat cu septimă micșorată și nonă mică eliptic de cvintă, aflat pe primul timp al măsurii 17. În spațiul armonic limitat al tonalității, concepția limbajului debussyst bazată în mod esențial pe principiul repetiției (ce presupune, cel mai adesea, doar o subtilă diversificare a ambianței sonore) reprezintă o misiune dificilă din punct de vedere al posibilităților restrânse de explorare oferite de acesta. În acest
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mouvement). Secțiunea finală a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu treapta a IV-a urcată. Plasat în registrul acut, sunetul do#, corespondent unei rezonanțe de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
completă, afirmând un motiv concis, limitat la spațiul restrâns a două măsuri, pe fundalul pedalei de cvintă mărită și a unui presupus acord de menținut în planul median al discursului și confirmat, în exclusivitate, de prezența terței mari și a tonalității anunțate anterior. Debussy evită în mod intenționat rezonarea sunetului corespondent cvintei perfecte a lui pentru a contura un cadru armonic general, aparținând acordului mărit de ( va fi atins doar în mod pasager de celula cromatică descendentă a liniei melodice superioare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
învăluire sonoră și cufundare în apele tulburi ale mediului acvatic. Astfel, rezultatul sonor al unei asemenea utilizări va întreține ideea de mister sau poate teama de viitor, corespondente acestei etape narative. Ultima dintre secțiuni (A), marcată printr-o revenire a tonalității de început (re major), recurge la o prezentare sintetică a materialelor tematice principale, apelând la o recurență a ordinii de apariție. Astfel, distingem reafirmarea motivului secund într-o ipostază similară celei exprimate de momentul tranziției (plasând linia melodică pe același
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al acestui ritm punctat, evidențiind în mod suplimentar acest aspect prin dublarea desenului ritmico-melodic la interval de terță (pe măsura avansării acestuia spre registrul acut) și amplificarea considerabilă a sonorității de discurs (cresc. molto). Inserarea frecventă a sunetului si vestește tonalitatea do major ce va marca debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pp lointain et léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se dovedește a fi o sursă de un potențial sonor nebănuit. Fapt paradoxal, argumentat prin dimensiunea talentului debussyist, orizonturile posibilităților de avansare își lărgesc în permanență spațiul de acțiune. Astfel, expunerea terțelor într-o rapidă alternanță, rezonând armonii îndepărtate sau tonalități opuse, sonorități de cluster sau doar pedale staționare, implică cu dezinvoltură variate accente ritmice într-o mișcare cvasi-uniformă de . Fapt inedit la nivelul scriiturii de ansamblu a preludiului, natura discursului edifică o imagine compactă a fluxului melodic, generată de procedarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
înainte de reluarea impulsivă a motivului tematic incisif et rapide ( f - più f - ff) ce revine, de această dată, în fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Plus lent), coda preludiului (Encore plus lent) își propune sugestia îndepărtării de la locul festivității, apelând la murmurul în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do major a imnului cu zumzetul difuz al basului ce alternează sunetele . Astfel, observăm cum arabescurile bitonale ale introducerii își găsesc corespondența în natura capricios duală a acestui final. Asistăm la o stingere în surdină a unei adevărate extrovertiri
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]